Serialul legat de cea mai spectaculoasa operatiune terorista din Romania, pe care Jurnalul National vi l-a oferit in timpul acestei saptamani, se incheie cu parcursul pe care l-a avut in justitie dosarul legat de atentatul terorist din 23 august. Initial, in dosarul nr. 292/B/1981 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de toti cei implicati, inclusiv a fortelor de ordine care au ciuruit autobuzul si a celor trei teroristi care erau deja decedati. Dupa 1989, dosarul a fost redeschis, urmarindu-se aflarea cu exactitate a ceea ce s-a intamplat pe 23 august 1981.

Procesul dosarului "Autobuzul" a durat mai bine de noua ani, din ianuarie 1993 pana in martie 2002. Prima instanta, Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti, prin sentinta nr. 63/15.04.1994, l-a condamnat pe Tudor Postelnicu la 15 ani inchisoare pentru savarsirea participatiei improprii la infractiunea de omor deosebit de grav, dupa ce i se schimbase incadrarea juridica din coautorat la infractiunea de omor deosebit de grav. Ulterior, conform Decretului 11/1988, instanta i-a redus la jumatate pedeapsa, urmand ca acesta sa execute sapte ani si sase luni.

Aceeasi instanta l-a condamnat pe George Homostean la 10 ani de inchisoare, dar s-a constatat ca pedeapsa fusese amnistiata conform aceluiasi decret. Totodata, Tribunalul i-a achitat pe colonelul Ion Deheleanu, colonelul Constantin Nica si pe colonelul Stefan Blaga pentru comiterea infractiunii de omor deosebit de grav. Pentru aceeasi infractiune au mai fost achitati colonelul Constantin Tecsan, plutonierul adjutant Iulian Laza, general maior Aurelian Mortoiu si colonelul-medic Gheorghe Gornic.

Ordinul se executa, nu se discuta

Ancheta in acest dosar incepuse in ianuarie 1993, intregul proces durand ceva mai mult de un an. Conform hotararii instantei, toti cei implicati in acest dosar, care se aflau in stare de arest, au fost pusi in libertate. Magistratii au considerat ca cei acuzati nu au savarsit faptele cu vinovatie, deoarece actionau din ordinul direct al "comandantului suprem in apogeul dictaturii sale", neavand cum sa se impotriveasca si sa nu execute ordinul. De asemenea, faptele lui Deheleanu, Nica si Blaga au fost considerate ca fiind urmarea unui ordin pe care aveau obligatia sa-l transmita fara a avea initiative personale, modificandu-l sau neexecutandu-l. Nici Mortoiu si nici Gornic nu se fac vinovati de asasinarea prin injectare sau spanzurare a lui Draganescu, deoarece nu a existat nici un martor ocular la uciderea teroristului, "moartea acestuia datorandu-se sinuciderii, ca urmare a realizarii, poate, a gravitatii faptelor savarsite de catre el", constata instanta.

Prima condamnare

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Sectia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie, dar si ex-ministrii Postelnicu si Homostean. Procurorii Parchetului Militar au considerat gresita achitarea fostilor securisti si militieni: Tecsan, Laza, Deheleanu, Mortoiu, Gornic, Nica si Blaga, solicitandu-se condamnarea acestora in calitate de coautori la infractiunea de omor deosebit de grav.

Dupa judecarea recursului, Curtea Militara de Apel Bucuresti, prin decizia nr. 105/10.12.1997, i-a condamnat pe Postelnicu si Homostean la cate 18 ani inchisoare, pe Deheleanu, Nica, Blaga si Laza la cate 16 ani inchisoare si degradare militara, pentru omor deosebit de grav. Securistul Mortoiu si medicul ginecolog Gornic au fost si ei condamnati la cate 16 ani si degradare militara pentru omor calificat. Pe parcursul procesului, instanta a mai constatat ca Tecsan decedase intre timp, asa ca procesul penal pornit impotriva lui a fost oprit. Conform art. 2 din Decretul 11/1988, instanta a redus la jumatate pedepsele, urmand ca Postelnicu si Homostean sa execute cate noua ani, iar restul cate opt ani, exceptandu-l pe Gornic, care avea de executat opt ani si sase luni. Astfel, s-a apreciat de catre magistratii Curtii Militare de Apel ca cei implicati au stiut ca ordinele pe care le-au primit sunt ilegale si, mai mult, toti au recunoscut rolul lui Postelnicu si al lui Homostean in repartizarea sarcinilor de lichidare a celor trei.

Instanta a considerat ca actiunea de insotire a autoturismului ARO cu cei doi teroristi de catre Deheleanu si Blaga a "insuflat executantilor ordinelor, Tecsan si Laza, hotararea de a duce la indeplinire ordinul primit si de a raporta de indata lichidarea fizica a celor doi". In ceea ce priveste decesul cel putin ciudat al lui Draganescu, judecatorii au considerat "de neimaginat ca un individ grav ranit la brat si lipsit de puteri sa se fi spanzurat de patul de deasupra sa".

Al doilea recurs

Aceasta decizie a fost atacata de catre Postelnicu si Homostean, care au considerat hotararile nelegale, deoarece in calitatea de ex-ministri ar fi trebuit judecati direct de Curtea Suprema de Justitie, de competenta careia ar fi fost acest proces, motivand si ca nu puteau sa nu execute ordinul venit direct de la Ceausescu.

Fostul sef al Inspectoratului de Militie Timis, Constantin Nica, a considerat ca dupa prinderea teroristilor el nu a mai avut nici o contributie, iar comandantul USLA, Stefan Blaga, a sustinut ca avea sarcini precise pe linie terorista si ca a executat un ordin primit.

Fostul plutonier Laza a precizat, in atacarea hotararii, ca ordinul primit nu putea sa-l comenteze, deoarece avea un grad mic si a executat ordinul, evitand astfel tragerea la raspundere pentru insubordonare. Ultimii doi, Mortoiu si Gornic, au considerat ca nu exista nici o dovada legata de omorarea lui Draganescu si au cerut aplicarea hotararii primei instante, aceea care ii absolvise de orice vina.

Ultima sentinta

Curtea Suprema, la 19 februarie 2002, a luat in examinare recursurile declarate de cei implicati si, dupa numai o luna, prin decizia nr. 1292/12.03.2002, a dat sentinta. In ceea ce-i priveste pe Postelnicu si Homostean, magistratii au considerat ca cei doi "au hotarat" sa dea curs ordinului primit de la Ceausescu, determinandu-i, prin functia si pozitia pe care o detineau, pe Deheleanu, Nica si Blaga sa insceneze deplasarea in comuna Pui.

In legatura cu Nica, Blaga si Laza s-a constatat ca nu exista nici un dubiu ca hotararea anterioara este temeinica si legala, insa pedepsele date au fost aspre, nici unul dintre cei trei neavand vreodata probleme cu legea, sunt in varsta. Ca urmare, le-a fost redusa pedeapsa primilor doi la 13 ani, iar lui Laza la 12 ani si, aplicandu-se prevederile Decretului 11/1988, li s-a redus pedeapsa la jumatate. Singurul dintre cei implicati care nu a declarat recurs a fost Deheleanu, insa si in cazul lui pedeapsa a fost redusa.

De asemenea, instanta suprema a considerat ca in ceea ce-i priveste pe Mortoiu si pe Gornic, la procesul anterior solutia de condamnare a fost facuta pe deductii si prezumtii, comitandu-se o grava eroare, instanta stabilind ca Draganescu "a murit datorita axfixierii prin spanzurare si nu prin strangulare", deci a mentinut decizia de achitare pentru infractiunea de omor calificat, data de prima instanta.

In loc de incheiere

Daca cei trei teroristi, Draganescu, Butincu si Muntean, ar fi fost judecati, ei ar fi fost oricum condamnati la moarte, cu atat mai mult cu cat primii doi aveau un cazier cat o zi de post. In orice tara din lumea asta teroristii ar fi fost condamnati fara cel mai mic regret. Pe de alta parte, actiunea de eliminare si stergere a tuturor dovezilor, initiata la ordinul lui Ceausescu, nu a fost cu nimic mai prejos. Poate ca cei care au executat ordinele, daca ar fi refuzat, ar fi avut aceeasi soarta cu teroristii, poate nu. Un proces pu- blic, asa cum se vehiculase initial, ar fi atras mase de oameni, insa conducerea de atunci a statului a considerat ca un proces public al unui adevarat act terorist ar fi dovedit populatiei ca "societatea socialista multilateral dezvoltata" era departe de a fi perfecta. Trebuie mentionat ca acest dosar, care are aproximativ 1.500 de pagini, abunda de declaratii contradictorii ale martorilor sau chiar ale aceluiasi martor. Cert este ca, in ciuda tuturor declaratiilor si a dovezilor, doi dintre cei implicati, fostul sef al Securitatii Timis, Mortoiu, si medicul ginecolog Gornic au scapat basma curata.

"Am negociat cu teroristii"

Fostul sef al Inspectoratului de Militie Timis, Constantin Nica, isi aduce aminte: "In dimineata de 23 august eram la tribuna la Comtim, pentru ca urma demonstratia.

A venit in graba la mine un subaltern si mi-a zis sa plec repede la inspectorat, ca e de rau. Am plecat direct spre Ghiroda. Am ajuns la locul blocajului inainte de ora 10:00. In spatele dispozitivului amplasat era pus de-a curmezisul un TIR, pentru ca teroristii sa nu poata sa treaca.

Cand s-a apropiat autobuzul, am vazut cum femeile erau pe mijloc, barbatii pe dreapta, iar cei trei teroristi erau unul in fata, unul la mijloc si unul in spate. Ca sef al inspectoratului, am preluat negocierile cu teroristii. Stiam ca trebuie sa trag de timp sa asteptam detasamentul de la Bucuresti, despre care se zicea ca era mai bine dotat decat trupele noastre din teritoriu. M-am apropiat de autobuz si am inceput sa negociez cu ei, omul cu care am vorbit la inceput era cu soferul autobuzului, un barbat cat un munte care vorbea agitat, deoarece un terorist, ulterior am aflat ca se numea Draganescu, ii tinea arma la cap tot timpul.

Am negociat indeosebi cu Draganescu care parea sa fie seful, dar tot timpul ma uitam la ceas, fara sa fiu vazut. In timpul negocierilor, l-am intrebat pe Tamas, seful Militiei Timisoara, care avea la randul lui in subordine niste lunetisti, daca poate sa ii nimereasca pe cei trei, a zis ca da si am ordonat foc. De ce nu s-a tras nici acum nu stiu".

Mortii erau pusi gramada

"Intr-una din aceste perioade cat ma aflam in spatele A.B.I.-urilor, am vazut ca autobuzul porneste si, dupa ce a impins un vehicul blindat, s-a oprit intr-un copac. Atunci s-a ordonat foc la cauciucuri. S-a tras ce s-a tras, am auzit tipete de femei si copii si am vazut prin geamurile autobuzului cum unii calatori incearca sa-i dezarmeze pe teroristi. Atunci au intervenit si trupele noastre din dispozitiv. Draganescu si Muntean au fost prinsi imediat. Stiam ca sunt trei teroristi, dar nu prinsesem decat doi si m-am speriat ca cel de-al treilea ar fi putut sa scape. M-am urcat in autobuz sa vad care este treaba si l-am vazut pe al treilea, Butincu, care zbiera, scuipa si injura de mama-focului, fiind prins sub un scaun, probabil din cauza izbiturii. Avea un pistol in mana si incerca sa-l armeze, ca sa traga. Nisipeanu, un locotenent din subordine, ii dadea pumni si picioare, in timp ce incerca sa-l dezarmeze si abia a reusit. Cand am iesit din autobuz, soldatii deja pusesera mortii deoparte. Erau claie peste gramada si deasupra era cadavrul unei fetite", mai spune Nica.

Am aflat detalii despre teroristi

Dupa ce Draganescu, Muntean si Butincu fusesera deja retinuti, sefului inspectoratului au inceput sa-i parvina mai multe informatii:

"Dupa ce teroristii au fost prinsi, l-am trimis pe Mortoiu la aeroport sa-l astepte pe Postelnicu care stiam ca trebuie sa vina. Acesta s-a enervat cand a auzit ca trupele au anihilat grupul de teroristi. Cand totul s-a terminat, am plecat spre inspectorat si, mai tarziu, m-am dus si pana la spitalul unde erau internati, sa vad daca Draganescu e bine pazit. Intre timp aflasem aproape tot despre cei trei. Stiam ca Draganescu, atunci cand a fost in puscarie, undeva in judetul Constanta, l-a luat ostatic chiar pe directorul inchisorii de acolo si voiam sa fiu sigur ca este bine pazit. Mai mult, am aflat ca aruncase o femeie bolnava din autobuz, undeva, pe la Faget.

Tot ce stiam despre Draganescu fusese raportat de un subofiter de militie din judetul Hunedoara care, la Lugoj, a reusit sa scape prin geamul spart anterior de Muntean, din spatele autobuzului. Acesta raportase, imediat cum a scapat, cum se urcase in autobuz undeva pe traseu, fara sa stie ce se intampla, iar cand l-a vazut pe Draganescu, l-a recunoscut si i-a zis: " Ce-i, mai, te-ai cumintit? " Draganescu a mormait ceva si a scos arma pe care o tinea ascunsa si l-a luat si pe el ostatic. De fapt, asa procedau cu toata lumea. Unde trebuia autobuzul sa opreasca in statiile de pe traseu, oprea, si cei care urcau deveneau automat ostatici. Erau aproape 60, inghesuiti.

La Deva, teroristii au trimis un plic primului-secretar de acolo, Balan, in care erau trecute toate cererile lor, si asa s-a aflat de faptul ca vor sa treaca granita prin judetul Timis. N-am apucat sa iau declaratii sau sa anchetez vreun terorist, pentru ca trebuia sa fac tot felul de rapoarte, in special de legatura a teroristilor cu italienii, dar, de cate ori intram in camera unde erau anchetati, procurorul militar Batorfi, care imi era prieten, tot timpul intorcea foile cu declaratii, sa nu vad ce se intampla. La locul incidentului a fost adusa si nevasta lui Draganescu, care era disperata si zicea ca s-a saturat de el, de cate a facut si ca nu mai vrea sa auda de el".

Mi-am ispasit pedeapsa

Constantin Nica mai declara ca, de cand a ajuns la Timisoara, Postelnicu a detinut controlul intregii operatiuni.

Este curios de ce in toate documentele, si asta am mentionat la ancheta si la proces, apare faptul ca in seara de 23 august Postelnicu a vorbit de la mine din birou. El, de cand a venit, a inceput sa se poarte asa cum se purta de obicei cu toata lumea, parca eram niste prosti. In ziua aceea, mie el mi-a zis sa fac un raport pe care trebuia sa-l trimitem prin telex la Bucuresti. Abia a doua zi dimineata, in 24, cand m-am dus la el cu raportul pe care il facusem si mi-a zis: "Ce sa fac eu cu ala? Du-te la banditii dumitale. Ceausescu mi-a zis la telefon, ca am vorbit cu el, unde ai mai vazut tu teroristi in spital? " Stiu ca, atunci cand i-a zis lui Mortoiu ca trebuie sa se ocupe de lichidarea teroristilor, acesta a lesinat. Nu a facut nici un comentariu, a facut ce a facut, a fost avansat si a scapat de puscarie, iar eu am facut. Am realizat inca de la inceput ca vor sa evite, pe linie de ancheta, militia. Prima oara, la proces, am fost achitat, eu oricum nu am avut de-a face cu suprimarea celor trei. A doua oara, m-au condamnat si s-a mentinut hotararea si la Curtea Suprema. Am facut puscarie la Jilava, in camera invecinata era Postelnicu pe care tot am vrut sa-l intreb de ce nu a recunoscut ca el a fost seful, dar ce rost mai avea?"