ADMIRATOARELE ÎI DAU ENERGIE/Băiatul cu zâmbet blajin

Farmecul unic, generos, al lui Adrian Ştefan te cucereşte din start. Are un fel de căldură învelită într-un abur de sfială.

Este un actor tânăr, dar care impresionează prin simplitatea şi uşurinţa cu care intră în pielea personajelor. Altminteri, om obişnuit... Doar cu ceva semne particulare... O privire atât de senină, că parcă vine dintr-un alt tărâm, o modestie neverosimilă şi un zâmbet blajin. L-am admirat în "Numai iubirea", apoi în "Daria, iubirea mea", unde a avut norocul să interpreteze rolul fiului lui Adrian Pintea, ceea ce am presupus, corect, că a lăsat urme în sufletul lui, dar şi în carieră. Apoi l-am redescoperit în "No One" la Teatrul Metropolis, "Văduva veselă" şi "Voievodul ţiganilor" la Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian".

FAŢETE. Rolul din "No One" a scos la iveală faţete incredibile ale talentului său. "Am primit textul de la No One undeva prin 2006", spune Adrian. "Am fost în prima distribuţie eu, Virgil Aioanei, Alexandru Secăreanu şi Paul Duncă. Ea a făcut şi textul şi regia. Prima oară am jucat la Teatrul Desant, undeva la 1 Mai, într-un spaţiu neconvenţional, undeva la un subsol, dar arăta destul de drăguţ. Acum suntem la Metropolis, o sală de teatru cu totul şi cu totul altfel, cu public mai mult. Avem noroc, iar de când a venit şi Răzvan Fodor în distribuţie, cam aşa se joacă spectacolul, cu casa închisă. Ne simţim foarte bine împreună, asta contează foarte mult. Suntem prieteni buni, este normal să se simtă acest lucru şi pe scenă."

NEBUNII. "Cât timp eşti în şcoală ai voie să greşeşti, iar eu am fost în şcoală destul de mult timp. În viaţa de zi cu zi ne punem atâtea limite, dar în scenariu e altceva, poţi să-ţi îndeplineşti anumite nebunii care îţi trec prin minte. Aş fi ipocrit dacă aş spune că nu mă simt bine că am admiratoare, îmi dau energie, dar în acelaşi timp nu pot să mă îndrăgostesc de fiecare în parte. Ce mă inspiră? Oameni, întâmplări. Uneori văd lucrurile în roz, alteori în gri, depinde de ziua pe care o am, cât de obosit sunt, dar 70% le văd în roz. Astă-vară am jucat în "Barbarossa", un film făcut de italieni cu Rutger Hauer. A fost una dintre cele mai tari experienţe de până acum, pentru că am avut o lună şi ceva de antrenamente, am învăţat să ne luptăm, să folosim sabie, scut, suliţă. Am filmat călare, am şi câţiva prieteni cascadori, drept pentru care am petrecut o zi întreagă făcând ceva care îmi plăcea la nebunie. Îmi place să călăresc, fac de mic acest lucru. Îmi place foarte mult filmul, dar şi teatrul, sunt total diferite. Cel mai bun sfat? Cred că să am bun-simţ. Să nu fiu nici prea prea, nici foarte foarte, mult bun-simţ. Şi credinţă. Prefer să mă definească alţii, pentru că eu încă mă mai surprind", a încheiat Adrian Ştefan.