Istoricul Radu Ioanid, director de divizie la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington DC, autorul cartii "Rascumpararea evreilor - Istoria acordurilor secrete dintre Romania si Israel", explica pentru cititorii Jurnalului National cum s-a nascut aceasta carte despre vanzarea a peste 200.000 de oameni. Si care-i diferenta dintre a vinde un om si cea de a-l cumpara, pentru a-i reda libertatea.
MARINA CONSTANTINOIU
RECIDIVA. Radu Ioanid este la al treilea volum, dar, cu siguranta, "Rascumpararea evreilor" a fost cel mai greu de documentat. Pentru ca a avut de infruntat reticente inerente acestei teme incomode. Cartea lui Ioanid aduce adevaruri la care doar unii au avut acces. Acum sunt "la vedere" pentru noi toti.
|
Jurnalul National: Spuneti-mi, a cui a fost ideea scrierii si publicarii acestei carti-document?
Radu Ioanid: Ideea unei investigatii pe aceasta tema ii apartine lui David Singer, seful departamentului cercetare de la American Jewish Committee (Comitetul Evreiesc American), iar initiativa transformarii acestei cercetari intr-o carte imi apartine.
V-ati ocupat de un subiect dureros. Dar in acelasi timp tinut secret de doua state: Romania si Israel. Cum de ati obtinut accesul la documente declarate top secret?
In ambele tari au existat institutii si persoane care au sprijinit aceasta cercetare prin punerea la dispozitia mea a unor documente de curand declasificate. Lista acestor institutii si persoane se afla in scurtul capitol introductiv al cartii.
Care credeti ca va fi reactia publicului din Romania, la aparitia unei astfel de lucrari?
Imi este greu sa raspund la aceasta intrebare: cartile au o viata a lor si de multe ori autorii sunt primii surprinsi de scurtimea sau lungimea acestei vieti.
Kremlinul comentează mondenitățile și spune că soții Assad nu divorțează. Chiar purtătorul de cuvât al lui Putin a negat informația
Citește pe Antena3.ro
Care sunt persoanele care v-au ajutat cel mai mult pentru a duce la capat aceasta munca titanica?
Lista este lunga, citez selectiv din capitolul de multumiri: in Statele Unite: Ion Mihai Pacepa, Liviu Turcu, Mircea Raceanu. In Israel: presedintele Asociatiei Culturale Mondiale a Evreilor Originari din Romania, Shlomo Leibovici-Lais, fostul ambasador al Israelului in Romania, doctor Iosef Govrin, diplomatul Meir Rosenne, istoricul Tuvia Friling. In Romania: fostii consilieri prezidentiali Zoe Petre si Marius Oprea, fostul ministru de Externe si fost ambasador al Romaniei in SUA, Mircea Geoana, Cornel Burtica (fost lider comunist, care a parasit de bunavoie conducerea PCR). In Marea Britanie, Phyllis Yadin. Si altii, care au dorit sa-si pastreze anonimatul.
Dati un verdict, in finalul cartii, sau relatati pur si simplu faptele si lasati verdictele in sarcina cititorului?
Nu dau verdicte, il las pe cititor sa traga concluziile, ceea ce nu inseamna ca nu caracterizez anumite evenimente sau actiuni.
Practic, vanzarile au inceput in 1950
Concret, ne puteti spune cand a inceput vanzarea de evrei din Romania?
Vanzarile de evrei au inceput practic in 1950, au continuat in 1951, pentru a se opri pana in 1958-1959, cand au fost reluate. Ele au continuat practic neintrerupt pana in 1989.
Generalul Ion Mihai Pacepa, celebrul spion al Estului, care a primit azil politic in Statele Unite, a avut o contributie covarsitoare la realizarea acestei lucrari. El afirma, in postfata cartii, ca, la inceput, aceasta "vanzare la bucata" a fost sub forma de troc. Romanii obtineau produse contra evrei, pentru ca, in cazul in care operatiunile transpirau, sa nu para vanzari de sclavi. Tot el afirma ca mai multe firme occidentale au fost platite in secret de Tel Aviv ca sa construiasca ferme moderne de porci, vite, oi, pui si curcani in Romania. Aveti cunostinta de o astfel de ferma care sa mai functioneze si acum?
La schimb cu utilaje petroliere si ferme
Intr-adevar, in primele faze ale vanzarii evreilor, autoritatile romane au preferat trocul: evrei contra utilaje petroliere, evrei contra produse agricole. Intotdeauna insa, trocul a fost dublat de plata unor sume in numerar. In fazele ulterioare, platile in numerar au predominat, fiind secondate de diverse aranjamente bancare si comerciale. In ceea ce priveste fermele obtinute de pe urma vanzarii evreilor si statutul lor de azi, banuiesc ca au fost privatizate, ar fi interesant de stiut in favoarea cui...
Spuneti-mi, s-a mai inregistrat o practica similara intr-un alt stat de pe Glob, in secolul al XX-lea?
Numai Germania comunista (Republica Democrata Germana) a practicat vanzarea propriilor cetateni - a celor care plecau la rude si a disidentilor - la o scara comparabila.
Afirmati in cartea dumneavoastra ca "si in Romania, si in Israel, cercetarile privind aceste adevaruri i-au facut pe unii birocrati cu putina intelegere a istoriei sa ridice din sprancene: se temeau de duhurile unor actiuni nu neaparat curate, care ar fi putut iesi din debaralele arhivelor lor guvernamentale". Care au fost principalele obstacole pe care le-ati intampinat in toti acesti ani de culegere a datelor? Ce institutii au fost mai reticente in a-si deschide arhivele secrete?
Indiferent de tara in care am lucrat, principalele obstacole au fost frica si lipsa de imaginatie a unor birocrati.
Dileme morale
Un act de coruptie presupune doi participanti: coruptul si corupatorul. Cazul de fata, adica vanzarea de evrei, vi se pare similar cu un act de coruptie? Si, daca da, sunt condamnabile ambele state, ca si in cazurile de coruptie?
Am descris in carte dilemele morale cu care s-a confruntat Israelul. Cred ca una este sa-ti vinzi cetatenii si alta este sa cumperi un om, pentru a-i reda libertatea. Este vorba de doua acte care atarna foarte diferit in balanta actelor morale si imorale. Trebuie sa avem insa in vedere si contributia Statelor Unite, a Europei Occidentale si a Israelului in perpetuarea pana la un moment dat a imaginii de om politic de statura internationala a lui Ceausescu, care a fost un pret implicit si greu platit de populatia Romaniei.
Intre 2.200 si 3.300 de dolari "bucata"
Care erau sumele-standard percepute pentru fiecare evreu care pleca in Tara Sfanta?
In perioada cand au fost preferati banii pesin trocului, intre 2.200 si 3.300 de dolari pe cap de om. Nu s-a platit pentru copii si pensionari, dar la aceste sume pe cap de adult trebuie adaugate excedentele artificiale ale schimburilor comerciale intre cele doua tari, care favorizau dramatic Romania si care faceau ca pretul real pe cap de evreu sa fie de fapt mult mai ridicat.
Se stie cu aproximatie cati evrei au facut obiectul unei astfel de vanzari?
Simplificand, se poate afirma ca, dintre cei aproximativ 230.000 de evrei plecati din Romania in perioada comunista, cam 160.000 au emigrat sub incidenta predominantei trocului si cam 40.000 in perioada in care au predominat tranzactiile in bani pesin, diferenta de pana la 230.000 fiind reprezentata de cei pentru care nu s-a platit nimic sau aproape nimic.
Care credeti ca au fost motivele care au dus la luarea deciziei de a permite emigrarea evreilor din Romania?
Desigur, regimul comunist a ajuns la un moment dat la concluzia ca este profitabil sa "scape" de evrei. Trei vectori explica decizia de a permite emigrarea: nevoia acuta de valuta forte, antisemitismul si dorinta de a avea influenta politica in Occident.
A gresit Israelul, incurajand aceasta practica? Ce alternativa ar fi avut?
Politica este de multe ori arta posibilului, a alegerii intre doua sau mai multe rele. Ca si de alte ori in scurta si dramatica sa existenta, Israelul s-a aflat in fata unor dileme morale care nu sunt de invidiat. Obtinerea de imigranti era o chestiune de supravietuire pentru Israel. Indraznesc sa repet: nu este acelasi lucru sa vinzi un sclav cu decizia de a-l cumpara, ca sa-i redai libertatea.
CV
|
Radu Ioanid s-a nascut la Bucuresti in 1953. Studiile si le-a facut la Bucuresti (MA - Sociologie), Cluj (doctorat - Filozofie) si Paris (doctorat - Istorie). Ioanid este stabilit in Statele Unite din 1987. In prezent este director de divizie la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington DC. Radu Ioanid este autorul cartilor "Sabia Arhanghelului" (Diogene, 1990 - editii in engleza si romana) si "Evreii sub regimul Antonescu" (Editura Hasefer, 1998, editii in engleza si franceza).
|