Afacerea Soreanu, scenariu de film

Soreanu, arhitect de prestigiu al Bucurestiului interbelic, s-a razbunat cumplit pe sotia necredincioasa. Comisarul Tandin ne spune povestea ce avea sa ajunga scenariu de film.

1941. In comuna Tazlau, satul Balcani, s-a comis o oribila crima, careia i-a cazut victima gospodarul Ion Leahu. Intre acesta si sotia sa, Ana, existau de mai multa vreme neintelegeri din cauza relelor purtari ale femeii, care, de mai bine de doi ani, intretinea legaturi neingaduite cu flacaul Petre Ivu.

Cum Ion Leahu era un om chibzuit si muncitor si reusise sa-si agoniseasca o stare materiala frumoasa, necredincioasei sotii nu-i venea la indemana sa se lepede de el pe caile legale ale divortului. De aceea, a pus la cale uciderea lui, planul criminal intocmindu-l inca din toamna anului precedent.

Tentative de asasinat

Astfel, prin decembrie, cand Leahu a plecat de acasa cu niste sindrila de vanzare la Bacau, amantul Petre Ivu si flacaul Constantin Prisacaru, manati de necredincioasa Ana, s-au asezat la panda intre satele Basasti si Pustiana spre a-l ucide. Planul era sa rastoarne sania peste el, spre a da aparenta unui accident. Spre norocul lui Leahu, sania, care-i fusese slabita de acasa, se stricase inainte de a ajunge unde era asteptat. Cu mare greutate s-a intors acasa.

A doua incercare de a scapa de sot, de asta data prin otravire, necredincioasa femeie a facut-o in cardasie cu mama-sa, Marita. Pe 10 februarie 1941, ele l-au momit pe Leahu la carciuma lui Toderica Jungu, din sat. Dupa ce l-au imbatat pana n-a mai stiut de el, i-au dat carciumaritei o puternica doza de arsenic, spunandu-i ca-i o doctorie care-l face pe om sa nu mai bea atat de mult, care doctorie sa-i fie pusa in vin. Carciumaritei insa nu prea i-au mirosit a bine prafurile date si le-a aruncat in curte. De aici le-a lins cainele sateanului Iftimie Hapchina, caine care a doua zi a fost gasit teapan, cu labele raschirate in sus, langa locul unde fusese aruncata otrava.

In ziua de 18 martie, sotia lui Leahu, care-si pusese in cap sa ramana negresit vaduva, s-a sfatuit din nou cu mama sa. Dupa ce au susotit pret de vreun ceas, au pus la cale un nou plan diavolesc. Cand s-a inserat, s-au pus de l-au imbatat iarasi pe Ion, dupa care au solicitat inca o data serviciile amantului Ivu si ale prietenului sau, Prisacaru. Acestia trebuiau sa-l sugrume pe sotul Anei, in somn, in propria casa. Intamplarea a facut ca Prisacaru, care astepta nerabdator sa-l vada pe gospodar cat mai repede adormit, a baut un litru de rom si s-a imbatat atat de rau, incat a cazut gramada, astfel ca nu mai era cu cine sa se mai "lucreze".

L-a dat gata nu cu parul, ci cu paharul

A patra incercare, si cea de pe urma, a fost pusa la cale de Ana Leahu in ziua de 18 martie, cand sotul ei a plecat sa cumpere niste brazi de la Ocolul Silvic Tazlau. Dar nici n-a apucat omul sa se indeparteze bine de casa ca a si fost ajuns din urma de nevasta sub pretext ca uitase sa-i spuna de ceva cumparaturi care mai trebuiau facute. Din vorba-n vorba, vicleana femeie l-a atras in carciuma lui Vasile Radu, din satul Frumoasa, unde i-a turnat bautura pana seara. Cum era tarziu sa mai ajunga la Tazlau, Leahu si-a luat nevasta de umeri si a plecat cantand spre casa.

Vazand ca barbatul ei nu-i complet beat, Ana l-a mai indemnat sa chefuiasca nitel si la carciuma lui Toderica Jungu, din satul lor. Apoi au plecat acasa, dar n-au sfarsit inca cu bautura, caci femeia i-a dat si cateva cesti cu rom, ca la curcan, inainte de a fi taiat... Intr-un tarziu, gospodarul s-a trantit pe pat si a adormit bustean.

Asasinii beau rom

Pe la ora 23:00, Ana i-a chemat pe amantul ei, Petre Ivu, pe fratele acestuia, Gheorghe, si pe nelipsitul Constantin Prisacaru, care erau pititi, din vreme, in sura si gradina. Dupa ce le-a dat de baut rom in bucatarie - ca sa mai prinda curaj - , Ana le-a "distribuit rolurile", care au fost jucate intocmai. Ea a astupat fata sotului cu o perna. Petrica l-a luat pe rival de maini si s-a suit cu picioarele pe cosul pieptului acestuia. Costica Prisacaru a fost cel care l-a sugrumat cu mainile infasurate intr-un prosop, spre a nu lasa urme, iar Gheorghe Ion i-a tinut picioarele strans si i-a sfartecat testiculele.

"Operatia" n-a durat mult, caci nefericitul sot al Anei si-a aflat sfarsitul, in chinuri groaznice, in cateva minute numai.

Mortul se "spanzura"

Dupa ce l-au ucis in chipul aratat, criminalii, spre a induce lumea in eroare, au ridicat cadavrul si l-au spanzurat de o grinda, in podul surii. Pe la ora 1:00 noaptea, Ana s-a dus la locuitorii Toderica Jungu (carciumarul), Iftimie Hapchina si Neculai Gherasimoaia, pe care i-a anuntat ca barbatul ei a innebunit de atata bautura si si-a scos hainele din casa si de pe el spre a le da foc. Cand cei anuntati au ajuns la fata locului, au gasit cadavrul inghetat in spanzuratoarea artificiala pe care i-o facusera ucigasii.

Descoperirea crimei

Fiind sesizat, seful postului de jandarmi, plutonierul Sauciuc Haralambie, caruia ii revine meritul pentru descifrarea intregului fir, a intreprins cercetarile cuvenite, care au dus la descoperirea monstruosului asasinat. Toti criminalii si complicii au fost arestati si inaintati Parchetului Neamt.

Petre Ivu, amantul Anei, desi nu avea decat 19 ani, mai suferise condamnari pentru lovire si alte delicte, iar Prisacaru mai executase patru luni pentru talharie la drumul mare.

Ce lasa Leahu in urma sa

Astfel a fost omorat miseleste unul dintre cei mai de treaba oameni din satul Balcani-Tazlau, care botezase si cununase jumatate din oamenii satului. La inventarierea facuta s-au gasit, de pe urma lui Leahu, 30.000 de lei numerar si 72 de rochii facute de el sotiei criminale, majoritatea din matase. Si... trei copii orfani.

Faptul a produs o extraordinara impresie in randul populatiei din imprejurimi.

Un scenariu de film frantuzesc

In blocul cu caramida aparenta de pe Strada Batistei, din Bucuresti, locuia arhitectul Romulus Soreanu. El se bucura de un mare prestigiu, nu numai in tara, ci si peste hotare. Nu reusea sa faca fata numeroaselor solicitari. Roxy, jumatatea sa, cu vreo 20 de ani mai tanara, era o femeie de lume, stia cateva limbi straine, delecta la pian invitatii in fiecare joi, cand aveau zi de primire, iar cu personalitatile de mare calibru intretinea cu pricepere conversatii pe cele mai diverse teme. Discret, dar ferm, pusese capat imediat asaltului celor care li se aprindeau calcaiele dupa ea. Roxy era nu numai desteapta, dar si foarte atragatoare. Ii povestea arhitectului, seara in pat, ispravile pe tema "domesticirii" curtezanilor ei, ceea ce il amuza teribil pe sot, care o considera incoruptibila. Ciudat, elevata doamna se imbraca ultraelegant, dar ii cerea barbatului contributii banesti extrem de modeste! Nici pentru intretinerea luxosului apartament si pentru hrana care intotdeauna cuprindea delicatese dintre cele mai scumpe Roxy nu pretindea decat sume modice. Intrigat, intr-o buna zi, Romulus o intreba: "Cum reusesti, draga, sa te descurci cu atat de putini bani? Esti un mister pentru mine! Cat cheltuiesti tu intr-o luna, nevasta lui Basil (alt arhitect de mare clasa) toaca in trei zile!". "Vezi, asta-i talentul meu! Chibzuiesc bine inainte de a cheltui fiecare leut!"

Misterul luxului si al vietii imbelsugate cu bani putini era altul. Si a fost descifrat, din pacate, in imprejurari dramatice.

Portofelul buclucas

Roxy isi facea singura cumparaturile, ceea ce o intriga pe menajera, care s-a vazut frustrata de niste sume ce le-ar fi putut "ciupi". Debutul s-a produs la magazinul de coloniale si delicatese, unde patronul era un domn inca interesant la cei 50 de ani ai sai. "Ce ghinion, mi-am uitat portofelul acasa!", exclama Roxy, dezolata, in momentul in care trebui sa achite nota. "Vai, doamna, asta nu-i o problema! Dumneavoastra, sotia unei asemenea personalitati!...", si-i arunca o privire arzatoare, semnificativa. Din conduita doamnei Roxy, el intelesese ca dorea sa-i plateasca pe loc... dar in natura!

Acelasi scenariu il regiza Roxy la cofetaria care aproviziona lumea buna a Capitalei, precum si la magazinul de la care procura fructele exotice, sparanghelul si alte trufandale. Doamna Soreanu prefera insa croitorii. "Sunt mai seriosi, ba mai iscusiti! Si flecaresc mai putin!", ii lauda ea pe maistrii care ii probau rochiile, mantourile, hainele de blana numai in budoarul doamnei. Plata se facea tot in... natura! Mesterii se simteau extrem de onorati si cautau sa fie cat mai prompti. Unul se indragosti in asa hal de frumoasa mignona, incat nu numai ca nu pretindea bani pentru material si manopera, dar cand, dupa o partida de amor, Roxy ii sopti la ureche: "Iubitule, fetita ta e intr-o jena financiara, o poti ajuta?", scoase imediat un teanc de bancnote si-i vari in decolteu, intre superbii ei sani.

Menajera a fost cea care a dat de capatul firului. Venind intr-o dimineata ceva mai devreme decat de obicei, a auzit gemete in budoarul doamnei. Intredeschizand usor usa, ramase stupefiata! Maistrul croitor, gol pusca, era lungit pe canapeaua confortabila, iar doamna, numai intr-o camasuta scurta, "lucra" deasupra lui.

Din razbunare, menajera ii destainui arhitectului tot ce vazuse. Barbatul nu-i reprosa nimic sotiei. Se comporta ca mai inainte, exuberant, glumet, delicat in relatiile cu ea. Dar ochii plini de tristete, in momentele in care era singur, il tradau. "Nu-mi voi murdari mainile!", gandi el. Plati doi indivizi, care au ucis-o pe cand se intorcea de la un amant care-i finanta toaletele. Crima a fost descoperita abia dupa doi ani, cand infractorii "cazura" la o spargere si marturisira si despre injunghierea sotiei arhitectului. Au fost condamnati la inchisoare pe viata. Autorul din umbra al crimei, renumitul arhitect Romulus Soreanu, s-a ales cu zece ani de inchisoare, iar "Afacerea Soreanu" a fost inclusa in antologia celor mai bizare crime comise in Bucuresti, servind ca baza pentru scenariul unui film ce a fost turnat in Franta.

"O teribila salbaticie" In cele ce urmeaza vom relata un episod care la vremea lui "a starnit mare valva" in randul iesenilor. In septembrie 1926, in Ploiesti "s-a petrecut o teribila salbaticie", dupa cum relata ziarul local Virtutea. Florea Marinescu, in varsta de 24 de ani, meserias franzelar, aflandu-se in divort cu frumoasa sa sotie, Dumitra, de 16 ani, gelos fiind "ca nevasta sa il schimba cu altul fara multa gandire, a trantit jos sotia infidela si cu un cutit taios i-a despicat o bucata de unde stia ca s-a produs tradarea de sotie. Carne care are denumire specifica, ce nu se poate pronunta in scris". In urma acestei salbaticii, sotia a fost internata la Spitalul "Schuller", iar "salbaticul sot cu sange rece s-a predat singur la politie, prezentand si halca de carne ce taiase de la sotie". Chirurgul spitalului, dr. I. Negruzzi, "a cerut acea halca de carne spre a incerca cusatura la locul de unde a fost despicata", dar politia a refuzat s-o predea, fiind "corp delict" si, cum a inceput sa intre in putrefactie, a fost introdusa in "spirt pana la judecarea procesului", care a facut deliciul ploiestenilor, ei distrandu-se mult timp de aceasta nastrusnica "incheiere de conturi". Dar pana la proces, "sotia patata zace in spital, amantul sta nepasator dispretuind tradarea amantei, iar sotul franzelar, in loc de franzela, mananca altceva... ce se mananca la politie". In cursul zilei de 24 septembrie 1926 "a fost un adevarat pelerinaj la politie, lumea fiind curioasa sa vada pe criminal si mai abitir acea halca de carne". In timpul interogatoriului sotul a declarat "neted": "Asa am avut conditie la casatorie. Care dintre noi va fi prins cu soalda de necinste, fara discutie sa i se taie partea vinovata a inselaciunii". In interviul acordat ziarului Virtutea, C. Soare, prefectul Politiei Ploiesti, arata ca pana la acea data, in cursul indelungatei sale activitati de politist, nu s-a mai confruntat cu un astfel de caz, apreciind ca "monstruoasa salbaticie a sotului, care a scos din sarite pe toti cei ce au auzit, este rezultatul imoralitatii in care ne tavalim. Ticalosia sotiei e condamnabila. Pedeapsa aplicata de sot echivaleaza o osanda la spanzuratoare, deoarece, daca victima va scapa cu viata, se va mai putea oare sa se marite?" si incheia cu: "Paziti-va, femei inselatoare!". Razbunarea din Sapte Oameni O crima bestiala s-a comis zilele trecute la Iasi. Vasile Tautu, zis Buciu, din Str. Aurel Vlaicu, paznic la Spitalul "Sf. Spiridon", desi casatorit si cu sapte copii, intretinea legaturi cu Elena Popovici din Str. Sapte Oameni. Din aceasta cauza izbucneau certuri dese in casa. Natalia, sotia paznicului, dandu-si seama ca toate staruintele depuse spre a-l face pe barbatul ei sa renunte la aceasta legatura extraconjugala sunt zadarnice, a conceput un crunt plan de razbunare. Intr-o zi, cand sotul ei era la slujba, s-a inarmat cu un cutit si, insotita de copiii ei, Nicolae, Vasile, Ion si Ana, porni in urmarirea rivalei. A patruns in locuinta ei din Str. Sapte Oameni si, napustindu-se asupra Elenei Popovici, a lovit-o cu cutitul in abdomen. Victima a cazut intr-un lac de sange. Copiii, la randul lor, au luat si ei cutitul si l-au implantat de mai multe ori in corpul victimei. In stare disperata, a fost dusa la Spitalul "Sf. Spiridon", unde la poarta de serviciu se afla amantul ei. Dupa trei ore de chin, Elena Popovici a murit in urma ranilor numeroase. Criminala si fetita s-au predat politiei, iar copiii Nicolae, Ion si Vasile au disparut. (Universul, 11 martie 1936) Un parinte pervers Linistea comunei Hezeras, asezata la vreo 10 km departare de Lugoj, a fost teatrul unei teribile crime. Eroul principal este sateanul Alexandru Ioan, de 47 de ani. Fire violenta, avand si patima betiei, era, pe deasupra, si un pervertit sexual. S-a indragit (sic! - n.r.) de propria fiica, Elena, de 22 de ani, pe care, sub amenintari, a necinstit-o acum vreo doi ani, silind-o apoi sa continue legaturile cu el. Sotia lui, afland ticalosia, evident certurile nu mai conteneau, certuri aproape totdeauna inabusite de satir prin batai. Tot acum doi ani, Ioan Alexandru si-a maritat fata. Martori sustin ca a maritat-o numai pentru salvarea aparentelor, fiindca la cununie fata era insarcinata, in urma monstruoasei legaturi. Nu a lasat-o insa la barbat decat putin timp, apoi Ioan Alexandru si-a adus fata acasa, continuand sa traiasca insa cu ea. Fata a nascut intre timp doi copii. Intrebata de ce nu l-a denuntat, Elena a raspuns ca-i era teama sa n-o omoare, caci o ameninta mereu ca, daca il denunta, o va ucide chiar si dupa ce va scapa de inchisoare. Ion Alexandru o indemna pe fiica-sa sa consimta ca impreuna s-o omoare pe mama, ca apoi sa poata trai singuri. Fata insa nu voia. In aceste imprejurari, dorul de razbunare clocotea in inima Elenei. La 6 august, sotia satirului, intorcandu-se de la Lugoj, unde fusese dupa cumparaturi, acesta a luat-o din nou la bataie. Apoi a tarat-o pe fata in gradina cu intentii perverse; dar, cum el era beat, fata a reusit sa fuga, iar Alexandru a adormit cu fata in sus. Atunci Elena a luat un topor pe care tatal ei il ascutise cu trei zile inainte ca sa-si ucida nevasta si, ducandu-se langa tatal ei, care dormea dus, a ingenuncheat si, cu trei lovituri, i-a taiat gatul. Moartea lui I. Alexandru a fost fulgeratoare. Elena s-a dus apoi si s-a predat jandarmilor. Criminala, impreuna cu corpul delict, a fost inaintata Parchetului. (Universul, 15 august 1936)

NU RATATI! Sambata viitoare, comisarul Tandin dezleaga misterul unui atac banditesc petrecut in 1948. Ceea ce parea un jaf sangeros s-a dovedit a fi rodul stricaciunii ticaloase cuibarite in inimile unor femei oribile.