Claudiu Florică vrea să golească muzeele României

Zece ani de procese. Atât însumează lupta moştenitorilor fostului lider comunist Constantin Doncea cu statul român pentru recuperarea a ceea ce se numeşte colecţia de tablouri şi opera de artă „Doncea”, trecută, după 1973, în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României. Ca şi în cazul retrocedărilor imobiliare ale proprietăţilor naţionalizate după 1948, când proprietarii de drept, sătui de anii pierduţi prin instanţe, au vândut drepturile litigioase unor samsari de case, şi aici un samsar a achiziţionat aceste drepturi, reuşind să smulgă averea „Doncea” din muzeele României. O parte din aceste opere de artă a fost scoasă, în 2014, la licitaţie, fiind vândută cu aproape 270.000 de euro. Cine este personajul care a intrat în posesia drepturilor litigioase asupra operelor de artă din colecţia „Doncea”? După 2012, în procesele civile intentate de moştenitori intră, ca reclamant, nimeni altul decât Claudiu Florică, artizanul afacerii „Microsoft”, creierul întregii operaţiuni prin care Ministerul Comunicaţiilor a achiziţionat faimoasele licenţe software pentru suma de 100 de milioane de dolari. În prezent, pe rolul mai multor Constantin Doncea, împreună cu Claudiu Florică, încă se mai judecă pentru recuperarea altor bunuri şi obiecte de valoare aflate în administrarea statului român.

Claudiu Florică s-a aflat în epicentrul dosarului Microsoft. El a fost exonerat însă anul trecut de DNA de orice vinovăţie, deşi a fost mituitorul personajelor acuzate şi condamnate ulterior în acest dosar. Graţie denunţurilor pe care le-a făcut împotriva „greilor” Elena Udrea, Dorin Cocoş, Gabriel Sandu, Nicolae Dumitru, Gheorghe Ştefan ş.a., afaceristul a beneficiat de clemenţa totală a procurorilor şi a rămas şi cu beneficiile financiare ale tran-zacţiilor derulate în scandalul Microsoft.

Donaţie către primărie, confiscată de Securitate

Colecţia completă, inventariată în acest act de donaţie, constă în picturi - peste 100 bucăţi, iconografie - peste 400 bucăţi, cărţi - peste 8.000 volume, piese folclorice diferite - peste precum şi timbre străine, monezi comemorative, decoraţii şi insigne în număr total de peste 50.000 de bucăţi. După revoluţie, moştenitorii lui Constantin Doncea au acţionat statul român în judecată, cerând restituirea acestor bunuri. Potrivit revistei „Historia”, bunurile în cauză făceau parte, la momentul în care au intrat în posesia generalului comunist, din patrimoniul naţional cultural. Toată viaţa, el a încercat să păstreze întreagă colecţia, motiv pentru care, în 1970, împreună cu cea de-a doua soţia, Floarea Doncea, au înfiinţat o casă memorială în comuna Cocu, judeţul Argeş, donând primăriei locale tablouri, lucrări de artă decorativă populară, cărţi rare, monezi şi bancnote cu valoare numismatică, colecţii de timbre şi altele, pentru a fi expuse în această casă memorială. În 1973, Constantin Doncea moare. Familia povesteşte, într-un interviu acordat ziarului „România liberă”, că, imediat după moartea sa, Securitatea a descins acasă la el şi a confiscat toate obiectele de artă, pe care le-au transportat într-un depozit al Muzeului Naţional de Artă, nefiind niciodată expuse publicului.

Peste zece ani de procese

După anul 2000, Floarea Doncea, ultima soţie a lui Constantin Doncea, şi Victoria Doncea, fiica acestuia, au demarat primele proceduri în instanţă. În 2006, spre exemplu, cele două, împreună cu Leonor Leţu (cel mai probabil cea de-a doua fiică a lui Doncea), au formulat la Judecătoria Sectorului 2 o cerere de revendicare mobiliară, chemând în judecată Banca Naţională a României şi Muzeul Naţional de Artă. Au pierdut, întrucât instanţa a constatat că, în ceea ce priveşte Banca Naţională, cererea a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Însă judecătorul a dispus ca Mu-zeul Naţional de Artă să restituie obiectele din co-lecţia numisma-tică „Doncea”, aflate în custodia sa. La recurs, care s-a judecat la Tribunalul Bucureşti, sentinţa a fost casată şi cauza a fost trimisă la rejudecare. În 2010, au fost deschise alte patru acţiuni civile similare, înain-tate Tribunalului Bucureşti, Jude-cătoriei Sectorului 1 sau Curţii de Apel Bucureşti. Procesele au fost pierdute, în primele faze. Ulterior, spre finalul procesului, moştenitoarele lui Constantin Don-cea au decis să vândă drepturile litigioase asupra acestor obiecte de artă. Aşa se face că, la Judecătoria Sectorului 1, se declanşează un nou proces, în 19 ianuarie 2012, unde cele trei moştenitoare reuşesc să convingă instanţa să încuviinţeze executarea silită a Muzeului Naţi-onal de Artă al României. Ulterior, aceeaşi instanţă decide să dea din nou câştig de cauză părţilor în liti-giul cu Muzeul Naţional de Artă, astfel încât o parte din colecţia „Doncea” a fost recuperată.

„Salvatorul”, reclamant alături de moştenitoarele fostului comunist

În interviul acordat presei în anul 2014, familia lui Constantin Doncea a refuzat să nominalizeze persoana căreia i-a vândut drepturile litigi-oase sau preţul primit în schimbul acestor drepturi. “Suntem femei bătrâne, am obosit prin instanțe. Am vrut să vindem drepturile litigioase, să scăpăm odată de ele. Unde să depozităm noi, femei bătrâne, atâtea tablouri? Ce să facem cu ele? Am luat mult mai puțini bani, față de suma la care s-au vândut, dar nu ne mai interesează. Bine că s-a terminat”, a declarat Victoria, fiica generalului comunist. „Jurnalul Naţional” a aflat cine este misteriosul cumpărător al drepturilor litigioase. Potrivit unei încheieri a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul civil nr. 22478/2013, unde Floarea Doncea are calitatea de reclamantă, în timp ce şi Victoria Doncea şi Leonora Leţu au calitatea de interveniente în nume propriu, iar Muzeul Naţional de Artă al României este pârât, apare numele achizitorului drepturilor litigioase. Acesta primeşte calitatea de reclamant în proces şi se numeşte Claudiu Ionuţ Florică, nimeni altul denunţător al lui Gheorghe Ştefan, zis Pinalti, Dorin Cocoş, Nicolae Dumitru, zis Niro, şi al fostului ministru al Comunicaţiilor, Gabriel Sandu.

Pe acelaşi Claudiu Florică îl regăsim ca parte, împreună cu rudele lui Constantin Doncea, într-o altă cauză civilă îndreptată împotriva Muzeului Naţional de Artă al României, declanşată în 2013, aflată în faza apelului la Tribunalul Bucureşti. Dosarul urmează să primească un prim termen de judecată.

Lider al Partidului Muncitoresc Român, fost viceprimar al Capitalei în perioada 1947-1948, apoi ministru în guvernele comuniste, cu grad de general, Constantin Doncea a adunat, după instalarea regimului comunist, o adevărată comoară, constând în tablouri ale unor pictori români celebri, statuete, monede şi obiecte de artă pe care ar fi vrut ca, după moartea sa, să le expună într-o casă memorială-muzeu din comuna Cocu, judeţul Argeş. În 1973, după ce generalul s-a stins din viaţă, aceste obiecte au fost confiscate şi trecute în patrimoniul statului, mai exact în cel al unor muzee, printre care şi Muzeul Naţional de Artă al României.

O parte din colecţie, vândută în 2014, la licitaţie, cu 270.000 de euro

În 2014, o parte din tablourile şi obiec-tele de artă ale lui Constantin Doncea a fost vândută pe piaţa liberă, prin intermediul casei de licitaţie Artmark, sub numele de „Colecţia gen. Constantin Doncea”. Este vorba despre 60 de piese constând în tablouri, statuete, busturi sau vase ceramice. Dintre acestea, doar trei piese nu au fost adjudecate. Prezentăm în continuare lista acestor obiecte şi valoarea la care au fost vândute:

u Tablou „Natură statică cu cărţi, panseluţe şi ştergar tradiţional”, de Alexandru Ciucurescu – preţ 19.000 de euro;

u Tablou „Natură statică cu bujori şi statuetă orientală”, de Theodor Pallady – preţ 9.000 euro;

u Statuetă „Alegoria toamnei”, de Richard Hette – preţ 2.500 euro;

u Tablou „Iris şi Mimoze”, de Mihail Ştefă-nescu – preţ 2.000 euro

u Tablou „Constanţa Verde”, de Dimitrie Szilaghi – preţ 350 euro

u Tablou „Zi de târg”, de Constantin Ionescu, preţ 600 euro

u Tablou „Mănăstirea Comana”, de Dimi-trie Mihăilescu – preţ 1.800 euro

u Tablou „Grup ţigani lângă bordei”, de Carol Popp Szathmani, preţ 3.250 euro

u Tablou „Intimitate”, de Theodor Palla-dy, preţ 5.500 euro;

u Statuetă „Dor”, de Frederic Storck, preţ 2.000 euro;

u Bust „Florica Rădulescu, de Miliţa Petraşcu, preţ 1.200 euro;

u Tablou „Vas cu clopoţei şi irişi”, de Dumitru Pherekyde, preţ 300 euro

u Tablou „Natură statică de toamnă”, de Ştefan Dimitrescu, preţ 12.000 euro u Tablou „Târg la Horezu”, de Dumitru Ghiaţă, preţ 8.000 euro u Tablou „Casă din Ardeal”, de Camil Ressu, preţ 8.000 euro u Tablou „Grădina casei din strada Pover-nei”, de Ştefan Luchian, preţ 35.000 euro u Tablou „Timp ploios”, de Ştefan Dimi-trescu, preţ 7.000 euro u Tablou „Caliacra”, de Gheor-ghe Vânătoru, preţ 4.000 euro u Tablou „Ţărănci la strânsul fânului”, de Octav Băncilă, preţ 10.000 euro u Tablou „Ulcică cu trufănele galbele”, de Gheorghe Ionescu, preţ 800 euro u Statuetă „Dans din Oaş“, de Cornel Medrea, preţ 1.500 euro u Tablou „Vedere a satu-lui Grimand”, de Nicolae Rădescu, preţ 30.000 euro u Tablou „Natură statică cu cărţi şi trufănele”, de Dumitru Ghiaţă u Bust „Visa-re”, de Miliţa Petraşcu, euro u Bust „George Enescu”, de Gheorghe Anghel, preţ 6.500 euro u Tablou „Nud pe canapea”, de Ştefan Dimitrescu, preţ 17.000 euro u Vas Galle (1900-1906), preţ 500 euro u Elegant Vas Galle (1906-1914), preţ 500 euro u Rafinat Vas Galle (1904-1910), preţ 2.000 euro u Vas Daum Nancy (1903-1910), preţ 2.000 euro u Vas Daum Nancy (1910), preţ 2.250 euro u Tablou „Mica Bogdan - Piteşti”, de Camil Ressu, preţ 10.000 euro u Tablou „Vas cu flori de câmp”, de Gheorghe Vânătoru, preţ 3.500 euro

u Tablou „Culturi în câmpia Bărăganului”, de Gheorghe Ionescu, preţ 600 euro

u Tablou „Pe malul Siretului”, de Camil Ressu, preţ 13.000 euro

u Tablou „Natură statică de bucătărie”, de Ion Biţan, preţ 800 euro

u Tablou „Doamna în negru”, de Miliţa Petraşcu, preţ 500 euro u Tablou „Vas cu imortele”, de Gheorghe Iliescu, preţ 250 euro

u Tablou „Cuplu în zi de sărbătoare”, de Ştefan Dimitrean, preţ 12.000 euro u Tablou „Târg de duminică”, de Nicolae Enea, preţ 1.800 euro u Tablou „Ieşirea în larg”, de Dimitrie Florian Doboşariu, preţ 800 euro u Tablou „Peisaj dobrogean”, de Richard Canisius, preţ 200 euro u Tablou „Fabrica metalurgică din Piteşti”, de Violeta Cherculescu, preţ 120 euro u Tablou „Acoperişul roz de pe Valea Bistriţei”, de Dumitru Ghiaţă, preţ 1.800 euro u Tablou „Portrerul lui Constantin Doncea”, de Corneliu Baba, preţ 3.000 euro u Bustul lui Corneliu Baba, de Miliţa Petraşcu, preţ 1.800 euro u Tablou „Soţia acrobatului”, de Ştefan Dimitrescu, preţ 1.500 euro.

Cine a fost Constantin Doncea
Constantin Doncea a fost membru supleant al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (1948-1958), a deținut funcții de adjunct (ajutor de primar general al Capitalei din noiembrie 1947, până în februarie 1948, ministru adjunct la Construcții între 1948 şi 1950), iar între 1956 şi 1957 a fost ministrul Colectărilor în Guvernul condus de Chivu Stoica. În perioada martie 1950 - mai 1952, a îndeplinit funcția de coman-dant al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului. În mai 1952 a fost trecut în rezervă. În perioada 11 mai 1956 - 21 ianuarie 1957, Doncea a îndeplinit funcția de ministru al Colectărilor în Guvernul Chivu Stoica. La Plenara CC a PMR din 9-13 iunie 1958 a fost scos din condu-cerea Partidului Muncitoresc Român, fiind acuzat de activi-tate antipartinică, fracționism, revizionism şi „concepții anar-hice”. Doncea fost reabilitat în anul 1968 în urma plenarei CC a PCR împreună cu toți cei excluşi din partid de Gheorghe Gheor-ghiu-Dej. Constantin Doncea a murit în 1973.