Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Investigaţia criminaliştilor în cazul sinuciderii artistei Mădălina Manole a fost făcută în grabă. O anchetă plină de erori, în care martorii au dat declaraţii contradictorii, iar probele au fost contaminate. La final s-a stabilit în pripă că Mădălina Manole s-a sinucis, fără ca anchetatorii să ia în calcul toate ipoteze. Mai mult, raportul de autopsie nu conţine o schiţă cu localizarea exactă a plăgii la cap. Leziunea traumatică este descrisă “parietal posterior paramedian stâng, în lungime de 2,8 cm cu o plagă relativ verticală, cu margini neregulate, uşor retractate, prin care se constată infiltrarea sanguină a ţesutului celular subcutanat”. Într-o cădere liberă din poziţie staţionară, leziunile apar pe porţiunile reliefate, în cazul acesta pe partea posterioară a craniului, care este mai bombată. Nu s-a determinat ce fel de cădere a putut avea loc pentru formarea plagii. Localizarea şi forma plăgii necesită alte clarificări, deoarece prin forma ei poate fi ori plagă formată prin cădere sau prin lovire cu corp contondent. Fotografia 21 de la necropsie indică plagă cu măsurătoare, dar fără ca părul să fie ras pe porţiunea plăgii. Dacă părul era ras se putea observa şi mai bine dacă exista excoriaţie care se formează în jurul plăgii.
Declaraţiile martorilor sunt contradictorii cu privire la petele de sânge
Analistul de investigaţii criminale Mihaela Brooks a constatat că “filmul” investigaţiei în cazul decesului artistei nu este clar, cu foarte multe întreruperi. Jurnalul Naţional prezintă în exclusivitate cum au ratat anchetatorii români dosarul de “sinucidere” al Mădălinei Manole. Mihaela Brooks a făcut o analiză dură care ar putea duce la redeschiderea dosarului Mădălinei Manole.
Soţul Mădălinei Manole, Petru Mircea, a declarat anchetatorilor: “Nu am observat să fie vreo baltă de sânge şi i-am luat capul în mână, ocazie cu care m-am pătat de sânge şi am observat cum din partea din spate a capului soţiei mele a început să-i curgă sânge. Am sunat la 112 şi am chemat Salvarea, care a ajuns în circa 20 de minute”. Din declaraţie reiese că Petru Mircea întâi s-a pătat de sânge pe mână şi apoi a apelat la 112. Pe baza acestei declaraţii trebuia elucidat: de pe ce telefon a apelat 112 şi dacă existau pete de sânge pe acel telefon. Dacă nu existau pete de sânge pe nici un telefon, asta presupune că s-a spălat pe mâini după ce s-a pătat şi înainte de a face apelul telefonic. Această ipoteză este în contradicţie cu ceea ce a declarat mai târziu: “...am observat pe pardoseala din baie un pahar în care se afla un lichid de culoare roz. Tot acolo am văzut un flacon de culoare albă cu acelaşi conţinut”. Din dosar reiese că urmele papilare de culoare roşu-brun au fost găsite pe flacon, dar nu au putut fi identificate cui aparţin. Dacă Petru Mircea a ţinut flaconul, atunci avea urme de sânge pe mâini când echipajul de pe salvare făcea resuscitare victimei şi implicit le avea şi când a făcut apelul. Trebuia determinat de anchetatori cine exact a ţinut recipientul şi dacă martorii care l-au ţinut aveau pete de sânge pe mâini.
Dacă petele de sânge erau prezente pe martor la venirea anchetatorilor, de ce nu s-au efectuat fotografii judiciare cu martorul? Nu reiese din investigaţie cine a deschis uşa locuinţei la sosirea echipajului de pe ambulanţă: Petru Mircea sau Maria Mircea. Dacă a fost Petru Mircea, din dosar nu reiese că au fost pete de sânge pe clanţă sau pe încuietoarea uşii.
Nu există o concordanţă între declaraţiile martorilor cu privire la petele de sânge provenite de la capul victimei. În jurul orei 5:45 AM, Maria Mircea observă că erau nişte pete de sânge la capul victimei şi Petru Mircea declară că nu a văzut “vreo baltă de sânge”. Trebuie clarificat ce anume a văzut fiecare, căci “balta de sânge” presupune o cantitate mai mare decât nişte pete de sânge.
Trebuie determinat cum şi când a început sângerarea abundantă pentru formarea bălţii de sânge, ţinându-se cont de: declaraţiile martorilor, inclusiv a medicului de pe ambulanţă care a menţionat că victima era decedată de cel puţin 2 ore. Conform datelor California Poison Control System, moartea intervine până în 15 minute după ingerarea furadanului, deci acumularea de sânge în urma loviturii la cap s-a format în mai puţin de 15 minute. Se poate adăuga timpul de sângerare post mortem la cantitatea de sânge care se acumulează la rană până când cadavrul este mişcat. Din declaraţiile martorilor această sângerare care a provocat balta de sânge a avut loc dupa ora 5:45 AM, atunci când Petru Mircea i-a mişcat capul să vadă ce i s-a întâmplat. La dosar nu există o declaraţie detaliată a primului echipaj al ambulanţei în felul cum era poziţionată victima, cantitatea de sânge, culoarea “bălţii de sânge”, căci acest echipaj a sosit în mai puţin de 20 de minute după apel şi după ce Petru Mircea a mişcat capul victimei.
Paharul şi amprentele
În raportul de expertiză este menţionat că au fost găsite pe exteriorul paharului: “o urmă, probabil de buză inferioară, creată prin stratificarea într-o substanţă similară cu cea din interiorul paharului. Urma de buză are o lungime de 53 mm şi o lăţime de 15 mm”. Din Fotografia 13 a acestui raport se poate vedea că ar putea fi două urme de buză inferioară suprapuse. Este important de determinat dacă există una sau două urme de buză inferioară, căci conform cantităţii de pesticid găsite în organism şi celei din pahar, ingerarea s-a făcut în două reprize. Dacă există doar o singură urmă de buză inferioară, atunci este necesară o explicaţie cum victima a reuşit să ducă paharul la gură formând o singură urmă de buză inferioară când este dovedit că a ingerat în două reprize.
Tot pe pahar au fost găsite nişte urme papilare care din păcate sunt inapte (nu au putut fi identificate cui aparţin), dar nu s-a menţionat poziţionarea acestor urme inapte în relaţie cu urma de buză inferioară. Din Foto 13 se pare că una din amprente este poziţionată în partea stângă a urmei buzei inferioare, lângă marginea de sus a paharului. Poziţionarea acestor urme este importantă deoarece Mădălina avea un anumit stil de a ţine un pahar. Felul cum o victimă ţinea paharul în timpul vieţii este acelaşi fel cu care ţine un pahar atunci când doreşte să comită un act suicidar prin ingerare. Asta implică ca sub urma buzei inferioare pe pahar ar trebui să existe o amprentă papilară, mai ales a degetului mare, indiferent de mâna cu care ţine paharul. Ba mai mult, unul din simptomele medicale ale ingerării pesticidului este transpireţia abundantă care la rândul ei accentuază mai mult amprentele. Lipsa unei amprente imediat sub urma buzei inferioare lăsate pe marginea paharului, chiar dacă această amprentă nu putea fi identificată cui aparţine, ridică şi mai mult semne de întrebare dacă ingerarea a fost voluntară sau nu.
Citește și Mădălina Manole. Ultimul interviu
Citește pe Antena3.ro
