Nana miroase a spălare de bani

Familia Băsescu se încadrează total între persoanele expuse politic aşa cum sunt ele definite de directiva europeană din 2005 privind combaterea spălării banilor şi terorismului. Ele sunt persoanele fizice cărora li s-au încredinţat funcţii publice importante şi membrii direcţi ai familiilor lor sau persoanelor cunoscute ca asociaţi apropiaţi ai acestor persoane. În regimul comunitar de combatere a spălării banilor, directiva europeană a inclus şi notarii în domeniul de aplicare.

În serialul “Spălarea banilor între lege şi confuzie” deschis de Jurnalul Naţional dorim să prezentăm cazuri deja dovedite de spălare de bani şi sancţionate ca atare dar să atragem atenţia şi asupra unor tranzacţii cu risc major şi asupra cărora autorităţile competente ar putea să dea verdicte.

Deja Traian Băsescu are “experienţă” cu investigaţiile Oficiului Naţional pentru Combaterea Spălării Banilor care i-a închis un dosar pentru o tranzacţie imobiliară. Nu ştim dacă afacerea de la Nana s-a aflat în atenţia aceluiaşi ONCSB.

Deoarece Băsescu Traian este persoană cu risc ridicat, potrivit legislaţiei în domeniu iar Ioana Băsescu intră şi ea în aceeaşi categorie – cu dublă calitate – de notar dar şi membru al familiei, achiziţia fermei de la Nana, de 300 de hectare devenea automat subiect de investigaţie. În plus şi unitatea bancară - CEC Bank – care a acordat creditul, şi notarii care au avizat actele aveau datoria să se supună normelor comunitare pentru prevenirea spălării banilor. Iată de ce privim afacerea Nana cu “ochii” unor investigatori  amatori care doresc să lămurească problemele acestei achiziţii aflată în cercetarea unei Comisii parlamentare de anchetă şi a Parchetului.

Legsilaţia europeană defineşte foarte clar operaţiunile de spălare de bani şi riscurile asociate acestora ţinând cont că “fluxurile masive de bani murdari pot prejudicia stabilitatea şi reputaţia sectorului financiar şi ameninţa piaţa unică”.

Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului precizează că: “următoarele comportamente sunt considerate spălare a  banilor, atunci când sunt comise intenţionat:

a. conversia sau transferul de bunuri, cunoscând că acele bunuri provin dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare la astfel de activităţi, cu scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a bunurilor sau al sprijinirii oricărei persoane implicate în comiterea activităţilor respective pentru a se sustrage consecinţelor legale ale acţiunilor sale;

b. ascunderea sau disimularea naturii, sursei, localizării, utilizării, circulaţiei, a drepturilor aferente sau a dreptului de proprietate reale, cunoscând că acestea provin dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare la astfel de activităţi;

c. achiziţia, deţinerea sau utilizarea de bunuri, cunoscând, la data primirii lor, că  acestea provin dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare la astfel de activităţi;

d. participarea, asocierea în vederea comiterii, tentativele de comitere şi sprijinirea, incitarea, facilitarea şi consilierea pentru comiterea oricăreia dintre acţiunile menţionate la literele anterioare”.

Politicienii – persoane cu risc ridicat
Legislaţia comunitară avertizează asupra situaţiilor care “prezintă un risc mai mare de spălare a banilor” şi recomandă “proceduri deosebit de riguroase de identificare şi verificare a clientelei”. “Acest lucru este valabil în special în cazul relaţiilor de afaceri cu persoane fizice care deţin sau au deţinut funcţii publice importante, în special în ţările în care corupţia este larg răspândită. Astfel de relaţii pot expune sectorul financiar în special la riscuri de reputaţie şi/sau riscuri juridice semnificative. Efortul internaţional de combatere a corupţiei justifică, de asemenea, necesitatea de a acorda o atenţie specială unor astfel de cazuri şi de a aplica măsurile complete şi normale de precauţie privind clientela, în legătură cu persoanele expuse politic pe plan intern”, se arată în directivă.

Articolul 3, paragraful 8 defineşte “persoanele expuse politic” drept “persoanele fizice cărora li se încredinţează sau li s-au încredinţat funcţii publice importante şi membrii direcţi ai familiilor lor sau persoanele cunoscute ca asociaţi apropiaţi ai acestor persoane”.

Un avans de 1,2 milioane de lei
Pornind de la aceste definiţii, tranzacţia prin care Ioana Băsescu a intrat în posesia celor 291 de hectare de teren agricol la Nana poate întruni elementele unei operaţiuni de albire a banilor. Din contractului făcut public de Ioana Băsescu, rezultă că fiica cea mare a preşedintelui a plătit 5.844.846 de lei (echivalentul a 1.307.425 de euro) din care 4.600.000 de lei reprezintă finanţarea obţinută de la CEC. Ioana Băsescu a plătit din surse proprii un avans în valoare de 1.244.846 lei (echivalentul a 278.457 euro la cursul zilei).

Deşi suma este una importantă, fiica preşedintelui nu a precizat niciodată care este sursa banilor pentru avans. Singurul care a făcut comentarii a fost Băsescu Traian care a spus că fiica sa e un notar de succes şi contractele sale nu pot fi făcute publice fără acordul clienţilor. Pentru terenul de la Nana, notarul de succes Ioana Băsescu trebuie să plătească lunar băncii o rată de 5.800 de euro!!!

Credit preferenţial de la CEC
Mergând mai departe pe firul banilor, reise contribuţia decisivă avută de CEC Bank în acest caz. Regulile băncii au fost modificate în favoarea Ioanei Băsescu care a devenit beneficiara unui credit preferenţial aprobat în timp record de doar şase zile, cu 60% mai mare decât plafonul aplicat de CEC unui român de rând şi, nu în ultimul rând, la o dobândă mai mică.

Un alt semn de întrebare este ridicat de raportul evaluatorului terenului angajat de către bancă ce estimează valoarea terenului de la Nana la 7.215.390 lei, cu 25% mai mult decât preţul achitat de Ioana Băsescu. O sumă suficientă pentru a nu mai fi nevoie de alte garanţii suplimentare cesionate în favoarea băncii. 

Berfrige SRL – o firmă fantomă
Tot traseul banilor relevă un alt aspect interesant. Italienii de la Berfige SRL au achiziţionat “35 de parcele de teren agricol din extravilanul comunei Nana (...) în suprafaţă totală de 290,41 ha pentru care au plătit 3.437.647,92 lei (echivalentul a 811.282 euro la cursul mediu al anului 2009), potrivit raportului Corpului de Control al Guvernului. Aceleaşi terenuri au fost vândute Ioanei Băsescu pentru suma de 5,84 milioane de lei pentru cu un câştig frumuşel de 2.407.199 lei (echivalentul a 538.463 euro la cursul din data tranzacţiei).

Despre Berfige SRL, firma care a vândut terenurile de la Nana, se ştiu chiar şi mai puţine lucuri. Acelaşi raport al Corpului de Control al Guvernului, transformat acum în dosar DNA, arată că Berfige a fost înfiinţată în 2009, asociaţi şi administratori fiind Mara şi Fioravante Bertola, cetăţeni italieni fără domiciliu sau reşedinţă pe teritoriul României. Berfige s-a înfiinţat pe data de 23 iulie 2009 iar pe 6 august începea achiziţia masivă de terenuri la Nana prin intermediul notarului Liuba Alexandrescu, aflată în încurcături penale şi legată de cuscrul Bebe Ionescu.

Berfige a fost declarată inactivă începând din data de 24.08 2012 deoarece nu şi-a îndeplinit obligaţiile declarative iar în septembrie 2013 a vândut terenurile către fiica preşedintelui. Comisia parlamentară Nana a atras atenţia asupra faptului că inactivitatea societăţii poate atrage după sine anularea tranzacţiei. Raportul Comisiei Nana a ajuns şi el pe masa procurorilor DNA fără a fi dat publicităţii.

Urma banilor s-a pierdut definitiv odată cu finalizarea achiziţiei Fermei preşedintelui. O anchetă a Jurnalului Naţional a semnalat faptul că soţii Bertola au domiciliul în principatul Monaco la aceeaşi adresă cu fostul proprietar de la Luxten, care închide cercul odată cu joncţiunea făcută prin cuscrul Bebe Ionescu. Nici până la această oră nu se ştie cum şi dacă italienii au scos din ţară banii albiţi prin această suită de tranzacţii.