Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O chema Elvira Loredana Ghioca, dar toată lumea îi spunea Bianca. Avea 9 ani şi a dispărut din Berbeşti, judeţul Vâlcea, pe 21 februarie 2007.
În ziua dispariţiei, fetiţa se trezise devreme. Vroia să plece cu bunica ei la Râmnicu Vâlcea. Când bătrâna i-a spus că nu poate s-o ia cu ea, Bianca s-a pus pe plâns. Apoi, în jurul orei 10:00, povesteşte mama, Felicia Purcaru s-a dus cu o vecină să ia apă. În spatele cartierului de blocuri din Berbeşti, peste calea ferată, e o cişmea. A adus acasă două sticle de câte doi litri pline şi a spus că pleacă la o altă vecină.
În jurul orei 12:00, Andrei, fratele mai mic al Biancăi, a venit să mănânce şi i-a spus mamei că sora lui nu vrea să intre în casă. Felicia Purcaru îşi aminteşte că a strigat-o pe fetiţă să vină la masă pe la ora 14:00, dar ea n-a vrut. Apoi a auzit-o plângând în parcul din spatele blocului, pentru că un alt copil n-o lăsa să se dea pe tobogan. Atunci, susţine mama, a fost ultima dată când şi-a văzut fiica.
În dosarul dispariţiei, aflat la IPJ Vâlcea, orele diferă. Anchetatorii spun că Bianca a ieşit la joacă pe la 11:30. Apoi a fost văzută de un vecin care îşi repara maşina în faţa blocului, în jurul orei 13:00. Cam pe la aceeaşi oră, un bărbat care lucra cu ziua ca fochist le-a spus poliţiştilor că a văzut-o lângă o magazie de lemne şi i-a dat nişte sticle, rugând-o să-i aducă apă de la cişmea. Trecând peste calea ferată, Bianca a mai primit două sticle de la acar. Femeia care lucra la canton spune că fata s-a întors cu sticlele pline la ea pe la ora 13:30, i le-a lăsat şi a plecat. Fochistul le-a declarat anchetatorilor că la el Bianca n-a mai ajuns cu apa. Aici, teoretic, se rupe filmul... Alţi martori susţin însă că au văzut-o pe strada principală din Berbeşti între orele 14:00 şi 15:00. Apoi, la 16:30, doi vecini ar fi văzut-o la ghena din spatele blocului. Ultima persoană care a spus că a văzut-o este o profesoară pensionară din oraş. Femeia le-a spus poliţiştilor că îşi aminteşte că s-a întâlnit cu fetiţa undeva între 16:30 şi 17:15, la aproximativ 100 de metri de calea ferată care traversează drumul principal din Berbeşti (DN 67 - n.r.). De acolo, ar mai fi avut 300-400 de metri până la casa bunicii, unde mama spune că se ducea frecvent singură.
Mama a crezut că fetiţa e la bunica. Bătrâna, că e la părinţii ei. Abia a doua zi şi-au dat seama că a dispărut şi au anunţat poliţia. Comisarul-şef Valeriu Piron, şeful Serviciului Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Vâlcea spune că, imediat după ce s-a primit sesizarea dispariţiei, "tot Serviciul Investigaţii Criminale s-a pornit spre Berbeşti". Alături de ei, poliţişti din Berbeşti, Horezu şi Bălceşti, jandarmi, pompieri şi gardieni publici au pornit în căutarea fetiţei.
Subsolurile blocurilor din Berbeşti sunt inundate cu apă. "Focare de infecţie, asta sunt", spun oamenii din cartier. Anchetatorii susţin că acestea au fost verificate în primele zile după dispariţie. "Au intrat cei de la ISU acolo, am scos toată apa", povesteşte comisarul şef Nicolae Sărdărescu, cel care a coordonat căutările la acea vreme. La solicitarea Jurnalului Naţional, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Vâlcea a precizat că pompierii nu au fost solicitaţi să intervină în perioada în care a dispărut Bianca. Reprezentanţii Serviciului de Pompieri din Berbeşti spun că ei au fost acolo, dar n-au verificat decât unul sau două subsoluri.
De 4 ani, ancheta este concentrată pe o singură pistă – cea a răpirii. Anchetatorii sunt convinşi că Bianca a fost luată pe sus, de pe stradă, înghesuită într-o maşină şi dusă în străinătate la cerşit. 6 volume de dosar documentează activitatea infracţională a mai multor grupuri de ţigani din zonă, care fac frecvent drumuri spre Italia şi Spania. Declaraţii, teste poligraf, percheziţii domiciliare, interceptări, toate încearcă în zadar să-i lege pe aceştia de dispariţia Biancăi. De 4 ani. Fără nici cel mai mic indiciu că pista pe care merg anchetatorii ar fi cea corectă.
Comisarul şef Valeriu Piron şi colegii săi sunt însă convinşi până în măduva oaselor că fetiţa e vie şi cerşeşte prin vreo piaţă din Milano sau Madrid. Ipoteza că s-ar putea ca Bianca să nu mai fie în viaţă îi revoltă. Şi o contrazic cu înverşunare, aruncând în discuţie argumentul suprem – nu există nici un indiciu că ar fi moartă. Şi ignorându-l pe cel evident – patru ani de anchetă şi 6 volume de dosar n-au scos la iveală nici o probă că ea ar fi vie...
Logica anchetatorilor se opreşte la fraza: "dacă era moartă, apărea cadavrul undeva. Aşa s-a întâmplat la toţi copiii dispăruţi care au fost găsiţi morţi". Cum să-i contrazici când e evident că apariţia cadavrului e, într-adevăr, cel mai clar indiciu că un om a murit... Cum se aşteaptă însă poliţiştii să "apară"? Probabil să se împiedice cineva de el, pentru că până acum, la Berbeşti n-a mers nimeni cu un câine special antrenat în găsirea de rămăşiţe umane. Cazuistica dispariţiilor de copii găsiţi morţi ar fi trebuit să-i înveţe pe anchetatorii vâlceni că, de cele mai multe ori, cadavrele "apar" foarte aproape de casă sau de locul dispariţiei. Iar autorul e, în majoritatea cazurilor, o persoană pe care copilul o cunoştea.
"Doamnă, eu nu cred. N-am nici un indiciu să cred că e moartă", repetă, pentru a nu ştiu câta oară, comisarul şef Piron. "Am reaudiat de curând toate persoanele care au văzut-o în ziua dispariţiei. Cel mai greu am dat de fochistul acela, că s-a mutat de acolo chiar atunci, după dispariţie, şi nimeni nu mai ştia de el. Dar l-am găsit până la urmă. Şi omul îşi aminteşte exact când şi cum a văzut-o. Cu ore, cu tot. La fel de exact ca la prima declaraţie", completează poliţistul. Un fochist cu memorie de elefant...
Deşi făcuse parte din primul cerc de bănuiţi, bărbatul a fost supus la testul poligraf, pe care l-a trecut, şi a fost eliminat rapid de pe lista suspecţilor pentru că "există persoane care au declarat că au văzut-o pe fetiţă după ora la care spune fochistul că a stat de vorbă cu ea ultima dată", explică comisarul şef Piron. Pe lângă prezumţia de nevinovăţie, anchetatorii vâlceni le acordă suspecţilor un alt beneficiu – prezumţia de sinceritate.
Când vorbeşte despre Bianca, ochii bunicii se umplu de lacrimi. "Biată copilă... Biată copila mea... Pe unde oi fi tu acum?", se întreabă şoptit femeia. Ultima dată a fost la poliţie anul trecut. A cheltuit banii pe drum degeaba. "Eu o să mor şi mă duc cu inima grea şi cu gândul că, dacă o luam cu mine pe fată în ziua aia, nu mai dispărea...", murmură femeia.
Procurorul "nu ştiu d-astea"
La trei luni de la dispariţia Elvirei Ghioca, pe 17 mai 2007, a fost începută urmărirea penală "in rem" pentru infracţiunea de lipsire de libertate. Cercetările ar trebui coordonate de un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu. Art. 209 din Codul de Procedură Penală spune că "procurorul supraveghează urmărirea penală; în exercitarea acestei atribuţii procurorii conduc şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a Poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale". După ce s-a plimbat de la un procuror la altul, pentru că la Horezu era un grav deficit de cadre, cazul Ghioca a ajuns, la mijlocul lui 2008, la porcurorul Dan Marian Pena. Acesta nu l-a citit însă niciodată. Nu făcea decât să meargă la instanţă cu mandatele cerute de poliţişti. La 1 mai 2010, dosarul a fost preluat de Livia Dumitraşcu, care rămăsese singurul procuror de la Parchetul Horezu. Apoi, în decembrie 2010, a ajuns pe masa prim-procurorului delegat Cosmin Ungureanu.
Poliţiştii de la IPJ Vâlcea nici nu ştiau că li s-a schimbat "coordonatorul". "La mine pe dosar scrie tot «procuror Dan Pena»", râde comisarul şef Piron. Când află că procurorul Pena nu mai e de mult la Horezu, o dă la întors – "atunci e la domnul Ungureanu Cosmin".
Prim procurorul Ungureanu e un om foarte ocupat. Abia a acceptat să stăm de vorbă, iar când a făcut-o, l-a luat pe "nu ştiu" în braţe. Câte percheziţii domiciliare au fost dispuse de Parchet? "Nu ştiu. Poliţiştii vă pot spune asta." Câte persoane au audiat procurorii până acum? "Tot de la poliţie aflaţi şi asta". În cât timp se prescrie infracţiunea de lipsire de libertate? "Ei! Vă uitaţi şi dumneavoastră în codul de procedură (n.r. – penală)". Concluzie: "Eu nu ştiu şi nu vă pot spune mai mult decât ce aţi aflat de la poliţie". Ar fi şi greu, dacă nici n-aţi văzut cum arată dosarul, domnule procuror.
