Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Biserica Sfântul Nicolae şi Prorocul Eremia din Densuş este una dintre cele mai vechi din ţară. Construită pe pietre funerare romane, trecută prin tot felul de suferinţe, provocate de străinii de neam şi Hristos, biserica a rămas în picioare, cu ferestrele spre cer. Biserica de zid cheamă la ea biserica de suflete.
Situată în apropierea capitalei Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, biserica din Densuş este construită din pietre de râu, cărămizi cu inscripţii romane, pietre funerare, capiteluri şi apeducte romane. Prima mărturie scrisă despre biserică datează din anul 1360, dar istoricii consideră că aceasta a fost ridicată fie pe un templu al lui Zamolxe, peste care s-a ridicat unul al generalului Longinus.
Părintele paroh Alexandru Gherghel afirmă că lăcaşul este unul dintre cele mai vechi din ţară. Se spune că în secolul al II-lea d.H. aici se făceau jertfe, iar turnul servea drept coş de evacuare a fumului din templul generalului roman Longinus. Stâlpii bisericii de azi sunt construiţi din opt pietre funerare romane, puse una peste alta, între ele şi cea a lui Longinus, ridicată de soţia sa, dar şi altele, având ca însemn un cal, arătând astfel că răposaţii fuseseră cavaleri din armata romană.
În interior găsim şi o mulţime de inscripţii. Un amestec de stiluri impresionează pe oricine calcă pragul acestei minunate bisericii. Înainte de intrare, o piatră funerară sub care îşi doarme somnul de veci un preot din Măceu. Povestea lui e una tristă: în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost prins şi bătut cu bestialitate, după ce fusese prins de loitrele carului. A fost salvat în cele din urmă şi a mai trăit nouă ani după acea groaznică experienţă.
„A REZISTAT PRIN VOIA LUI DUMNEZEU!"
Părintele Gherghel slujeşte de peste opt ani ca paroh la biserica din Densuş. Ştie istoria fiecărei pietre de aici. „Primele date scrise despre biserica din Densuş şi satul cu acelaşi nume sunt din 1360. Acestea atestă că un preot, Dalc, slujea la biserică. Actele amintesc şi despre familia Mânjina sau Mujina sau Muşat, precizându-se că este mai veche decât cele consemnate", spune preotul Alexandru Gherghel.
El continuă istorisirea: „În ceea ce priveşte biserica, istoricii laici au fixat data construcţiei în secolul al XIII-lea. Unii spun că pietrele au fost aduse de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, dar nu există dovezi scrise în acest sens, ci doar ipoteze. Alţii vorbesc despre faptul că întâi a existat un templu dacic al lui Zamolxe şi că ulterior au venit romanii şi au plantat templul lor şi apoi au plecat. O altă teorie susţinută de istorici acreditează ideea că pietrele au fost în zonă şi că în secolul al II-lea aici a fost un templu păgân închinat zeului Marte, transformat un secol mai târziu în biserică creştină, unde tot din acea vreme se fac slujbe.
De fapt, sfinţii Andrei şi Filip au predicat Evanghelia în Dobrogea şi au sfinţit episcopi şi preoţi şi diaconi şi toate capiştele sau templele păgâne s-au transformat în biserici şi Densuşul este dovada vie în acest sens. Biserica este printre cele mai vechi din România, dar dovezi scrise în acest sens nu există pentru că noi, poporul român, am trecut prin multe. Din secolul al X-lea şi până în 1918 au fost pe aici, vremelnic, ungurii, turcii, cărora le-am plătit tribut 150 de ani, şi austro-ungarii.
Au fost vremuri în care Biserica Ortodoxă şi părinţii noştri au fost toleraţi în ţara lor. Întâi, ungurii au venit cu puterea Bisericii romano-catolice. Au vrut ca Biserica lor s-o înghită pe a noastră. N-au reuşit. În 1556, principele Transilvaniei a trecut la Reformă. A fost alt val păgubitor peste Biserică şi peste neam, când toţi românii, care aveau pământuri multe şi nu treceau la Reformă, erau omorâţi. Dumnezeu a rânduit ca biserica să fie salvată!"
„SFINŢII DE LA DENSUŞ VĂD!"
Au urmat vremurile în care în biserica din Densuş au slujit atât un preot ortodox, cât şi unul calvin.
Părintele Gherghel îşi continuă povestea: „Toate bisericile au fost stricate de către calvini, în special picturile lor. Avem o ştire din 1701-1702, când în biserica din Densuş erau doi preoţi care făceau slujba alternativ, un preot calvin şi unul ortodox. Când oficia cel dintâi, icoanele erau întoarse cu faţa la perete. Când slujea celălalt, credincioşii le întorceau la loc. Toate picturile din biserică au fost stricate şi apoi văruite. În biserică au intrat şi turcii. Aceştia, la rândul lor, au stricat picturile şi au dat foc materialului lemnos. Ochii sfinţilor au fost scoşi, dar să ştiţi că sfinţii de la Densuş văd!".
Citește pe Antena3.ro
În biserica de la Densuş sunt cunoscute numele tuturor preoţilor care au slujit aici din 1360 şi până în prezent. „Au fost martiri sau preoţi, ale căror nume nu le cunoaştem. Avem şirul celor care au slujit din 1360. Numele celor pe care nu îi cunoaştem sunt scrise în ceruri, dar noi îi pomenim. Pe ei îi cunoaşte doar Dumnezeu!", mai adaugă parohul.
„SĂ CĂLCĂM DESCULŢI PE URMELE STRĂMOŞILOR"
Sunt istorici care consideră că biserica a fost construită de goţi. „Părintele-profesor Seşan de la Sibiu spunea că ea a fost ridicată în secolul al VI-lea. S-au făcut săpături arheologice în anul 1961, iar Puşcaşu credea că biserica este mai veche de secolul al X-lea, dar n-a putut să-şi publice cercetările. Istoricii noştri laici au fixat secolul al XIII-lea drept dată la care a fost înălţată, dar există şi alte teorii care arată că ea e construită fie în 1280, fie în secolul al XII-lea.
Pictura datează din secolul al XV-lea. Vasile Drăguţ a descifrat o inscripţie din biserică ce arată că pictorul Ştefan (despre care ştim din „Arhanghelul de la Ribiţa" că a fost din Moldova) a pictat la Densuş în 1443. Ştefan a pictat în lumină, în har şi în darul lui Dumnezeu. Un istoric scrie că, între secolele al XIII-lea şi al XV-lea, cei care ne-au condus au dat edicte de alungare şi de ucidere a preoţilor ortodocşi.
Atunci, mă întreb cum era posibil ca o biserică să fie construită în secolul al XIII-lea şi să fie pictată peste două veacuri?! Sub acele vremuri, Biserica şi părinţii noştri au fost toleraţi, dar şi-au păstrat identitatea. Ar trebui să ne descălţăm de la poartă, pentru că noi călcăm pe urmele moşilor şi strămoşilor noştri, care şi-au păstrat credinţa, dându-şi sufletul pentru ea", adaugă părintele paroh.
La 30 de metri de biserică, spre răsărit, există o construcţie subterană. Preotul spune că o cercetătoare a făcut respectiva constatare, dar că până acum nu s-au executat săpături ca să poată fi stabilit exact despre ce este vorba.
Parohul adaugă că de jur împrejurul bisericii există construcţii romane: „La trei kilometri de sfânta biserică, pe valea bisericii, era un turn roman rutier, la ieşirea din Densuş spre Peşteana - ruine romane, la Hărţăgel, în unele locuri cărămizi romane, apoi villa rustica a generalului roman Longinus, după cum spun unii. Mai mult, când s-au făcut săpături arheologice, la 70 de centimetri adâncime, în interiorul bisericii, a fost descoperită o bucată de ulcior. Pe ea scria Koson, adică numele regelui dac care a bătut monedă".
POST ŞI LUMINĂ
Părintele Alexandru Gherghel spune că toţi credincioşii sunt încântaţi de ceea ce văd când ajung la Densuş: „Cei care vin parcă nu mai vor să părăsească biserica. Unii plâng şi nu îşi explică de ce. Spun că plâng de bucurie că au ajuns aici. Să vă dau un alt exemplu. Doi credincioşi din Caransebeş au venit la biserică cu o icoană a Sfântului Nicolae, pe care ne-au donat-o. Înainte să ajungă la noi, au trecut pe la Mănăstirea Prislop, la mormântul părintelui Arsenie Boca.
Pe drum, icoana a început să vibreze. Au crezut că s-a întâmplat ceva la motor, dar când au oprit maşina au constatat că ea vibra în continuare. Cum să nu se întâmple aşa, doar Sfântul Nicolae venea la biserica lui! Feţele sfinţilor de la Densuş sunt îmbrăcate în lumina lui Dumnezeu. Cât despre post, acesta e făcut să ne îndreptăm lea şi să ne împăcăm cu părinţii, fraţii şi surorile noastre.
Şi postul mai înseamnă să dai o haină celui care nu are şi să cercetezi pe oamenii din spitale, pe cei din închisori şi să ai grijă de toată lumea. După Sfânta Liturghie, Sfinţii Apostoli serveau la mese. Apoi, au apărut diaconii, care au slujit şi noi trebuie să ducem mai departe slujirea lor. Credincioşii s-au rugat mereu şi au postit. În a treia sa vizită în Transilvania,
împăratul Iosif al II-lea a trecut şi prin Densuş şi chiar a intrat în biserică. Părintele George Densuşianu a consemnat spusele împăratului, care a zis că n-a văzut atâta sărăcie câtă era în Transilvania de când l-a făcut mama lui. E adevărat, părinţii noştri erau săraci cu trupul, dar au fost tari în suflet. Au postit. Se posteşte şi acum, dar este ispita cea mare, pentru că s-au făcut tot felul de mâncăruri care se aseamănă cu cea de dulce.
Treptat, treptat este o înşelăciune, pe care omul trebuie să n-o accepte şi să treacă pe legume, pe fructe, pe seminţe. Este un lucru minunat când posteşti pentru că te întăreşti sufleteşte şi trupeşte şi poţi să te rogi mult mai mult lui Dumnezeu. Trebuie să fim curaţi, plini de lumină şi de dragoste, pe care le primim de la Biserică, prin Iisus Hristos şi de la sfinţiţii noştri episcopi, preoţi şi diaconi", declară părintele Alexandru Gherghel.
Guest, „un român"
Fostul ambasador al Statelor Unite ale Americii în România, Michael Guest, a venit ca turist la Densuş şi a rămas impresionat de biserică. „I s-au arătat mai multe fotografii cu biserici din ţară. A vrut să vadă frumuseţea acestora şi a ajuns şi la Densuş, ca simplu turist. Apoi, a venit şi cu părinţii dumnealui", explică preotul paroh. După vizită, a cerut la Washington fonduri speciale pentru realizarea proiectului de restaurare a bisericii şi le-a obţinut prin intermediul unui program special, „Fondul ambasadorial pentru conservarea obiectivelor culturale".
Astfel, Ambasada SUA a donat 20.000 de dolari pentru Biserica din Densuş, folosiţi pentru lucrări la pictură. Printr-un parteneriat încheiat între biserică, Ambasada SUA la Bucureşti şi Ministerul Culturii şi Cultelor s-au alocat în total 8,5 miliarde de lei vechi. „A fost minunat. Lucrările s-au finalizat în 2005. Acum, lăcaşul mai are nevoie de restaurare a picturii şi a iconostasului. Este greu de evaluat cât anume trebuie investit în asemenea lucrări", încheie preotul Alexandru Gherghel.
