Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lockheed Martin din SUA, Leonardo din Italia, Elta din Israel, Indra din Spania și Thales din Franța licitează pentru acest proiect. Potrivit șefului de stat major al forțelor aeriene bulgare, colonelul Dimitar Georgiev, se așteaptă ca țara să primească noile radare în 2025, dacă contractul este semnat până la sfârșitul acestui an. Odată cu semnarea contractului, Bulgaria se va asigura că o parte din valoarea lui se va întoarce în economia locală, prin implicarea unor companii în derularea lui. În schimb, România, țară care în ultimii ani a achiziționat mai multe sisteme de radare aeriene moderne sau le-a modernizat pe cele vechi, a preferat varianta încredințării directe, invocând fie urgența, fie motive tehnice. Deși nu se punea în discuție nevoia armatei de a beneficia de radare de ultimă generație, modul de încredințare a contractelor a mai bătut câteva cuie în coșciugul industriei naționale de apărare.
Experții militari bulgari avertizează de câțiva ani că armata nu are radare militare de calitate cu ajutorul cărora să-și poată monitoriza în mod corespunzător teritoriile, scrie publicația electronică thedefensepost.com. În prezent, serviciul de supraveghere a spațiului aerian bulgăresc se bazează pe radare avansate ale aviației civile, dar acestea nu acoperă întregul teritoriu al țării. Mai mult, fără radare militare, forțele aeriene bulgare nu vor putea să valorifice pe deplin potențialul noului avion de luptă F-16. Propunerile avansate de cei cinci competitori, toate conforme cu standardele NATO, nu au fost dezvăluite, dar publicația citată trece în revistă gama de radare produse de aceștia care s-ar potrivi solicitărilor formulate de armata bulgară.
Ce oferă competitorii
Citește pe Antena3.ro
De exemplu, americanii de la Lockheed Martin produc radarul TPS-77, care poate efectua supraveghere cu o rază medie și lungă de acțiune. Acest radar se află din 2019 și în dotarea Armatei Române. Indra produce radarul multiamenințări Lanza, în timp ce Leonardo și Elta au radarul de supraveghere 3D RAT 31DL și, respectiv, radarul tactic 3D de apărare aeriană ELM-2106. La rândul său, Thales este dezvoltatorul familiei de radare Ground Observer pentru supravegherea aeriană și de coastă.
România elimină concurența, alege SUA
Spre deosebire de Bulgaria, care acum a scos la licitația contractul pentru a se dota cu radare moderne, atrăgând în competiție nume grele și oferte pe măsură, România a preferat să acorde aceste contracte prin încredințare directă. În perioada 1998-1999, Guvernul de atunci a aprobat cumpărarea a cinci radare FPS-117 produse de firma americană Lockheed Martin în baza unui contract acordat prin încredințare directă. În 2007, Ministerul Apărării Naționale a semnat un prim contract cu compania americană pentru modernizarea celor cinci radare, tot prin încredințare directă. La sfârșitul anului 2020, Ministerul Apărării a decis să modernizeze din nou cele cinci radare FPS-117 aflate în dotare, iar contractul, estimat la circa 30 de milioane de euro, a fost atribuit direct Agenției NATO pentru Sprijin și Achiziții. La rândul ei, aceasta l-a subcontractat companiei Lockheed Martin, producătorul sistemului. Variantele alese de partea română au scutit producătorul american să respecte obligațiile de offset, adică de a produce unele componente în România, întorcând astfel o parte din valoarea contractului în economia românească. Potrivit notei de fundamentare a hotărârii de guvern din 2020, care aproba modernizarea lor, semnată de premierul Florin Cîțu, se preciza: „Modernizarea radarelor este necesară cu prioritate pentru implementarea Modului 5 IFF criptat de interogare amic-inamic al NATO. IFF Mod 5 va constitui principalul mijloc de identificare în situaţie de criză şi conflict, cu performanţe mult îmbunătăţite şi un nivel de securitate ridicat în comparaţie cu celelalte moduri de identificare. Conform cerințelor NATO, modernizarea la IFF Mod 5 a tuturor radarelor care contribuie la supravegherea spațiului aerian integrat al alianței este o obligație, asumată prin ratificarea documentelor specifice NATO”.
TPS -77, tot cu încredințare directă
Tot prin încredințare directă Executivul decidea să mai cumpere în februarie 2018 radare de la Lockheed Martin. Astfel, armata urma să achiziționeze prin Romtehnica, pentru circa 130 de milioane de lei (aproximativ 30 milioane de euro la acea dată), două radare mobile tridimensionale TPS-77 cu distanță mare de acoperire. În plus, a mai fost acordat un contract direct companiei americane de circa 25 de milioane de lei (circa 6 milioane de euro) pentru piese de schimb și subansamble pentru radarul TPS-79 (R) - Gap Filler (primul sistem a intrat în dotarea armatei în 2010). Alegerea procedurii de „negociere fără anunț de participare” a fost motivată prin faptul că „produsul poate fi furnizat numai de un anumit ofertant, din motive tehnice”. După zeci de milioane de euro încasate în baza unor contracte care au ocolit sistemul de achiziții publice internaționale și fără obligația de a respecta Legea offsetului, abia în 2021 Lockheed Martin a efectuat o donație compensatorie către România, constând în piese și componente pentru radarele TPS-79, valoarea ei fiind de 3,3 milioane de dolari.
Intre linii
Exporturile de armament ale Bulgariei au fost anul trecut de circa 4 miliarde de euro, în timp ce industria de apărare românească a reușit să trimită peste graniță produse în valoare de doar 217 milioane de euro, confirmând dezastrul în care se află.
Industria de apărarea românească putea fi implicată în producerea radarelor pe care noi le-am cumpărat ocolind Legea offsetului, care spune că minimum 85% din valoarea unui contract trebuie să se întoarcă în industria națională. Am în vedere aici companiile Aerostar Bacău, IAR Ghimbav, Electromecanica Ploiești. Pentru că noi ne batem joc de Legea offsetului, industria de apărare a rămas decuplată de noile tehnologii. La noi, orice dolar care pleacă afară pentru achiziția de echipamente militare este bun plecat, în timp ce în Cehia, Polonia și Bulgaria se întorc în economia națională până la 1,3 dolari. Așa au reușit să-și dezvolte aceste țări industriile de apărare. Dar ce pretenții să avem de la actualul ministru al Apărării, Angel Tîlvăr, care la o întâlnire cu sindicatele a afirmat că pe el nu-l interesează industria de apărare. După o astfel de declarație scandaloasă, ca să nu spun mai multe, ar fi trebuit demis.
Constantin Bucuroiu, președintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare şi Aeronautică (ASIAA)
ACHIZIŢIILE INTERNE SUNT LA PĂMÂNT
Anul 2023 se anunţă un dezastru pentru industria de apărare, în condiţiile în care contractele încheiate cu Ministerul Apărării acoperă doar 4% din achiziţii, iar multe pieţe de export au fost pierdute. Cu războiul la ușă, situația este neschimbată față de anii trecuți. Dacă adăugăm și comenzile pentru export, gradul de încărcare al industriei abia ajunge la 39%, ne-a declarat Constantin Bucuroiu, preşedintele ASIAA. Dacă am fi aplicat Legea offsetului, exporturile, care anul trecut au fost de 217 milioane de euro, ar fi fost cu 150% mai mari și investițiile realizate în fabricile de tehnică militară le-ar fi scos din zona de pierdere, a mai precizat liderul de sindicat.
Contractele G2G subminează legea românească a offsetului
Obligația de a întoarce valoarea unui contract de achiziție pentru tehnică militară în economia țării care face comanda este prevăzută peste tot în lume de legile offsetului. La noi această valoare este de minimum 85%, dar majoritatea țărilor impun ca 100%. Motivul pentru care această lege conține o asemenea prevedere este de a crea un echilibru între profiturile obținute de marile companii din industria de apărare, dar și pentru a permite și altor țări să-și păstreze și dezvolte industria de apărare. România are și ea o lege a offsetului, dar a fost subminată chiar de Consiliul Suprem de Apărare al Țării (CSAT). În 2016 ea a fost ciuntită legal, după ce acest organism a aprobat propunerea Ministerului Apărării Naționale de modificare a Legii 346/2006 privind funcționarea ministerului, prin care contractele G2G (de la guvern la guvern) erau exceptate de la aplicarea offsetului. Federația sindicatelor din industria de apărare se luptă de ani să elimine această prevedere și să oblige autoritățile să aplice Legea offsetului în spiritul ei. De exemplu, anul trecut, Blocul Național Sindical (BNS) atrăgea atenția că exceptarea contractelor G2G de la aplicarea offsetului este unică pe plan mondial. „Această prevedere are caracter de unicitate pe plan mondial. Modificările la Legea 346/2006 au fost promulgate în 2 noiembrie 2017, iar la sfârșitul lui noiembrie este semnat primul contract FMS/LOA pentru sistemele Patriot, în valoare de 3,9 miliarde de dolari, nepurtatoare de offset”, arăta BNS. Sindicaliștii au insistat în ultimii ani pentru promovarea unei legislații anticorupție în domeniul industriei de armament și înființarea unei structuri de achiziții și implementare a offsetului, separată de Departamentul pentru Armamente și, după modelul practicat în alte țări (Canada, Elveția, Danemarca), acesta ar trebui să fie sub control civil.
