Căţeluşa n-a născut decât alături cu Mihaela, Ştefan şi Amza

Nu era o noapte liniştită. Se buluceau nori şi orizontul era luminat de "explozia" vreunui fulger nebun.
Nu era o noapte liniştită nici în casa familiei Mihaela şi Ştefan Iordache. Scâncea căţăluşa lor îndrăgită. Căţeluşa, atât de ataşată de Mihaela şi Ştefan, se chinuia de ore multe să nască, şi nu putea. Îşi înghiţea gemetele durerii facerii neîmplinite, privindu-i pe stăpânii iubiţi cu ochi parcă rostind iertare că le împiedică somnul, cu ochi parcă rostind că-şi înăbuşă chinurile pentru a nu le face praf sufletele.
Atunci, lui Ştefan şi Mihaelei le-a venit idea de a da telefon la prietenul lor atât de drag, Amza Pellea. Ca de atâtea ori, simţeau Mihaela şi Ştefan imboldul de a-şi deschide inimile către prietenul drag, Amza, la care găseau o vorbă de încurajare şi chiar de acţiune.
L-au sunat pe Amza în miez de noapte frământată, şi i-au spus că nu ştiu cum să domolească chinurile căţeluşii care nu putea să nască. Atunci, tumultuosul şi sufletistul Amza a zis că se suie în maşină şi vine să-i ia cu căţeluşă cu tot pentru a merge la veterinar. Zis şi făcut. Într-o jumătate de oră, căţeluşa a ajuns pe masa chirurgicală a medicului veterinar.
Au stat în pragul uşii frământându-şi mâinile, Mihaela şi Ştefan. Când zorii de zi au învins întunericul, pe banca din spate a maşinii Mihaela ţinea în poală, mângâindu-i fruntea, căţeluşa eliberată de dureri, în braţele lui Ştefan dormeau frământându-şi boticurile a supt cei doi puişori ai căţeluşei, iar la volan, zâmbindu-şi în barbă, Amza, cel atât de majestuos în rolul Voievodului Mihai Întregitorul.