Cine a facut tandari vitrinele din Timisoara?

Un grup de tineri violenti a dat tonul impotrivirii timisorenilor fata de regimul Ceausescu. Marturii ale celor iesiti in strada ii descriu pe membrii acestui grup ca fiind baieti tunsi scurt, atletici si care spargeau totul in cale, la ordin. Comisia senatoriala a surprins atat existenta grupului violent care a produs distrugerile din oras, cat si implicarea unor cetateni straini in evenimente, insa a lasat cazul fara un raspuns, inlocuindu-l cu patru ipoteze.

DRAPELUL. Steagul gaurit a devenit simbolul dorintei de schimbare a regimului

Acestea sunt: 1. Grupuri locale de furiosi. 2. Grupuri de mercenari straini. 3. Diversiune facuta de Securitate. 4. Diversiune facuta de Armata. Ultimele doua ipoteze au fost incluse din considerente politicianiste, avand in vedere imbratisarea acestei teorii de membrii comisiei aflati in Opozitie. Unii revolutionari au acceptat aceste solutii din comoditate, dar si pentru ca ei insisi nu aveau o explicatie pentru actiunile grupului violent de la Timisoara.

LEGITIMAREA. Teoria unei diversiuni facute de Securitate sau de Armata este ilogica. Ideea ca diversionisti romani au devastat magazinele si cladirea Comitetului de Partid pentru a putea justifica represiunea este o aberatie, ca multe alte aberatii produse in mediul politic din dorinta de a construi o legitimare politica pentru lideri si membrii de partid care nu au participat la Revolutie, din razbunare pe Securitate, din ura fata de Armata sau (in cazul unor lideri UDMR) din dorinta de a masca implicarea unor lideri maghiari in violentele din decembrie 1989 de la Timisoara. Toate informatiile care s-au putut strange pana acum dovedesc fara nici un dubiu demersurile sefilor Securitatii si Armatei de a impiedica aparitia conflictului, apoi de a-l stinge cat mai repede si, mai ales, de a se implica cat mai putin in el. De altfel, putem afirma acum ca, in afara gafelor facute de autoritatile politice locale si centrale, dezvoltarea conflictului s-a putut produce si pentru ca fortele de ordine au intervenit ezitant, limitat, dezorganizat - adica fara o pregatire prealabila, fara premeditarea la care fac apel adeptii teoriei represiunii provocate. Adevarul complet sau cel putin suficient de credibil nu va fi aflat decat dupa ce Arhivele secrete vor fi deschise. Ele nu sunt deschise din motive politice, dar si din cauza faptului ca o serie de indivizi implicati in evenimente se afla sub supravegherea SRI si dupa 1989, ca urmare a pastrarii legaturilor cu vechile retele de informatii si spionaj straine.

CURAJOSII. Autorul crede ca problema grupului violent de la Timisoara a fost gresit abordata, cu toate ca informatiile care ar fi putut explica macar o parte din intamplari au fost publicate din diferite directii. In primul rand, nu putem cere manifestantilor obisnuiti sa aiba capacitatea de a distinge profesionist un roman revoltat, ajuns la pragul disperarii, de un diversionist. Desi unii dintre manifestanti au afirmat dupa Revolutie ca au participat la actiuni violente, nici unul nu recunoaste ca a devastat si nici unul ca a facut parte din grupul violent. Marturiile stranse de cei doi autori timisoreni - Titus Suciu si Marius Mioc - nu pot da explicatii, ci doar confirma ca grupul violent a existat, a actionat si nu era tipic timisorenilor:

Cristian Bogdan: "Nucleul multimii era format de un grup de tineri energici, curajosi, in jurul lor gasindu-se oameni de toate varstele".

Mircea Radu: "Demonstrantii din piata nu erau multi, dupa cate imi amintesc nu depaseau cifra de 200, se comportau insa cu un curaj nebun. Ca sa nu greseasca tintele, se apropiau pana la 20, chiar 15 metri, de unde aruncau in militari cu pietre, intorcandu-se apoi dupa alte proiectile. Blanaria din piata a fost sparta de un ins cam baut, cam vulgar" (ofiterii Securitatii l-au identificat in persoana unui cunoscut cersetor, care a lovit vitrina cu carja si apoi a devastat magazinul impreuna cu trei tigani).

Radu Barzeanu: "Exista un nucleu, un grup de oameni mai hotarati, care scandau chemari, lozinci, ceilalti mergand in urma acestora tot mai rasfirati, in grupuri tot mai restranse, in functie de curajul fiecaruia".

Corneliu Pop: "Am remarcat un tip inalt, cu o pata rosie pe obraji, imbracat intr-un Parker, care reusea sa se faca auzit si ascultat de suficient de multi oameni din jur".

Sandu Hanus: "Cele mai multe vitrine au fost sparte de un grup de sapte persoane avand in mana niste bastoane - De unde? Cum de venisera astfel pregatiti? - si sticle cu bautura".

Andras Vasile: "Dupa ora 21:00, se spargeau vitrinele, la libraria din colt, la tutungerie. Treaba asta o faceau patru tineri tunsi zero, imbracati in haine civile, avand niste bate, zic eu speciale, lungi de 1.70-1.80 m, prevazute la capete cu vergi metalice. Ei spargeau, dar nu luau nimic, aveau ceva impotriva vitrinelor, lucru pe care, de altfel, il executau intr-adevar cu placere. Nu la mult timp dupa ce libraria fusese atacata, alti tineri (subl. n.) s-au repezit la rafturile cu carti, la cele cartonate si cu coperte rosii ori cu poza lui Ceausescu pe ele, le-au luat si le-au dus in intersectie, unde le-au dat foc. Dupa cateva minute, mi s-a parut ca observ ceva aparte: grupul celor patru tineri tunsi zero era condus de doi insi in haine de piele. Tinerii li se adresau mereu, cei doi inclinau din cap si indicau o directie, alta, adica o vitrina ori alta, dupa care acestia se repezeau spre ea" (este cea mai consistenta marturie si singura cu observatii asupra comportamentului tipic al diversionistilor; totodata, martorul arata clar ca cei care spargeau vitrine si cei care furau sau devastau in magazine nu formau acelasi grup, ci doua grupuri distincte).

Adrian Matei Kah: "Un grup de oameni se uita cum niste indivizi bine instruiti spargeau geamurile de langa Restaurantul Bulevard. Am rugat oamenii sa apere Modexul, pentru ca era clar ca spargatorii n-aveau nimic comun cu revolta".

LUPTA. Mii de timisoreni au cerut "Libertate" in decembrie 1989 in fata catedralei

"MOLOTOV". Autorul a stat de vorba in mai multe randuri cu deputatul PNL de Timis Ovidiu Draganescu, participant la revolta din Timisoara si care a relatat in ziua de 26 august 2003 si urmatoarea scena: "La un moment dat, dinspre centru, din zona care dadea la primarie, a aparut un individ ciudat. Avea cam 1.75 inaltime, alura sportiva, mai mult slab decat solid, imbracat cu o vesta maro si jeans. S-a apropiat de grupul nostru foarte calm, a scos pe rand patru sticle de cocteil Molotov, le-a dat foc foarte tacticos si le-a aruncat in magazinul de parfumerie. Noi strigam, saream, faceam agitatie... El, nu, actiona tacticos. Erau sticle de bere de o jumatate de litru, cu benzina si cu fitil de carpa. Magazinul a fost incendiat imediat, spray-urile au inceput sa pocneasca. Repet, noi strigam, radeam, topaiam pe acolo... ala si-a terminat treaba si a plecat in aceeasi zona de unde venise si unde noi stiam ca erau trupe, militari inarmati". Avand in vedere credibilitatea serioasa a martorului Ovidiu Draganescu si mai ales faptul ca provine din randurile revolutionarilor autentici, marturia sa in legatura cu aparitia acelui individ suspect este consistenta. Nici un revolutionar timisorean nu avusese un astfel de comportament.

BATAUSII. In dialogul cu Radu Tinu au aparut firesc si intrebarile legate de acest subiect.

Radu Tinu: In fata Consiliului Judetean a avut loc o bataie scurta cu Militia. Atacatorii erau in majoritate tineri. Multimea a atacat vazandu-i pusti pe cei din batalionul de interventie si neinarmati.