Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
DECEMBRIE 1989 - 15 ANI DE LA REVOLUTIE
Un grup de tineri violenti a dat tonul impotrivirii timisorenilor fata de regimul Ceausescu. Marturii ale celor iesiti in strada ii descriu pe membrii acestui grup ca fiind baieti tunsi scurt, atletici si care spargeau totul in cale, la ordin.
Comisia senatoriala a surprins atat existenta grupului violent care a produs distrugerile din oras, cat si implicarea unor cetateni straini in evenimente, insa a lasat cazul fara un raspuns, inlocuindu-l cu patru ipoteze.
ALEX MIHAI STOENESCU
|
|
DRAPELUL. Steagul gaurit a devenit simbolul dorintei de schimbare a regimului
|
LEGITIMAREA. Teoria unei diversiuni facute de Securitate sau de Armata este ilogica. Ideea ca diversionisti romani au devastat magazinele si cladirea Comitetului de Partid pentru a putea justifica represiunea este o aberatie, ca multe alte aberatii produse in mediul politic din dorinta de a construi o legitimare politica pentru lideri si membrii de partid care nu au participat la Revolutie, din razbunare pe Securitate, din ura fata de Armata sau (in cazul unor lideri UDMR) din dorinta de a masca implicarea unor lideri maghiari in violentele din decembrie 1989 de la Timisoara. Toate informatiile care s-au putut strange pana acum dovedesc fara nici un dubiu demersurile sefilor Securitatii si Armatei de a impiedica aparitia conflictului, apoi de a-l stinge cat mai repede si, mai ales, de a se implica cat mai putin in el. De altfel, putem afirma acum ca, in afara gafelor facute de autoritatile politice locale si centrale, dezvoltarea conflictului s-a putut produce si pentru ca fortele de ordine au intervenit ezitant, limitat, dezorganizat - adica fara o pregatire prealabila, fara premeditarea la care fac apel adeptii teoriei represiunii provocate. Adevarul complet sau cel putin suficient de credibil nu va fi aflat decat dupa ce Arhivele secrete vor fi deschise. Ele nu sunt deschise din motive politice, dar si din cauza faptului ca o serie de indivizi implicati in evenimente se afla sub supravegherea SRI si dupa 1989, ca urmare a pastrarii legaturilor cu vechile retele de informatii si spionaj straine.
CURAJOSII. Autorul crede ca problema grupului violent de la Timisoara a fost gresit abordata, cu toate ca informatiile care ar fi putut explica macar o parte din intamplari au fost publicate din diferite directii. In primul rand, nu putem cere manifestantilor obisnuiti sa aiba capacitatea de a distinge profesionist un roman revoltat, ajuns la pragul disperarii, de un diversionist. Desi unii dintre manifestanti au afirmat dupa Revolutie ca au participat la actiuni violente, nici unul nu recunoaste ca a devastat si nici unul ca a facut parte din grupul violent. Marturiile stranse de cei doi autori timisoreni - Titus Suciu si Marius Mioc - nu pot da explicatii, ci doar confirma ca grupul violent a existat, a actionat si nu era tipic timisorenilor:
Mircea Radu: "Demonstrantii din piata nu erau multi, dupa cate imi amintesc nu depaseau cifra de 200, se comportau insa cu un curaj nebun. Ca sa nu greseasca tintele, se apropiau pana la 20, chiar 15 metri, de unde aruncau in militari cu pietre, intorcandu-se apoi dupa alte proiectile. Blanaria din piata a fost sparta de un ins cam baut, cam vulgar" (ofiterii Securitatii l-au identificat in persoana unui cunoscut cersetor, care a lovit vitrina cu carja si apoi a devastat magazinul impreuna cu trei tigani).
Radu Barzeanu: "Exista un nucleu, un grup de oameni mai hotarati, care scandau chemari, lozinci, ceilalti mergand in urma acestora tot mai rasfirati, in grupuri tot mai restranse, in functie de curajul fiecaruia".
Sandu Hanus: "Cele mai multe vitrine au fost sparte de un grup de sapte persoane avand in mana niste bastoane - De unde? Cum de venisera astfel pregatiti? - si sticle cu bautura".
Andras Vasile: "Dupa ora 21:00, se spargeau vitrinele, la libraria din colt, la tutungerie. Treaba asta o faceau patru tineri tunsi zero, imbracati in haine civile, avand niste bate, zic eu speciale, lungi de 1.70-1.80 m, prevazute la capete cu vergi metalice. Ei spargeau, dar nu luau nimic, aveau ceva impotriva vitrinelor, lucru pe care, de altfel, il executau intr-adevar cu placere. Nu la mult timp dupa ce libraria fusese atacata, alti tineri (subl. n.) s-au repezit la rafturile cu carti, la cele cartonate si cu coperte rosii ori cu poza lui Ceausescu pe ele, le-au luat si le-au dus in intersectie, unde le-au dat foc. Dupa cateva minute, mi s-a parut ca observ ceva aparte: grupul celor patru tineri tunsi zero era condus de doi insi in haine de piele. Tinerii li se adresau mereu, cei doi inclinau din cap si indicau o directie, alta, adica o vitrina ori alta, dupa care acestia se repezeau spre ea" (este cea mai consistenta marturie si singura cu observatii asupra comportamentului tipic al diversionistilor; totodata, martorul arata clar ca cei care spargeau vitrine si cei care furau sau devastau in magazine nu formau acelasi grup, ci doua grupuri distincte).
Adrian Matei Kah: "Un grup de oameni se uita cum niste indivizi bine instruiti spargeau geamurile de langa Restaurantul Bulevard. Am rugat oamenii sa apere Modexul, pentru ca era clar ca spargatorii n-aveau nimic comun cu revolta".
|
|
LUPTA. Mii de timisoreni au cerut "Libertate" in decembrie 1989 in fata catedralei
|
"MOLOTOV". Autorul a stat de vorba in mai multe randuri cu deputatul PNL de Timis Ovidiu Draganescu, participant la revolta din Timisoara si care a relatat in ziua de 26 august 2003 si urmatoarea scena: "La un moment dat, dinspre centru, din zona care dadea la primarie, a aparut un individ ciudat. Avea cam 1.75 inaltime, alura sportiva, mai mult slab decat solid, imbracat cu o vesta maro si jeans. S-a apropiat de grupul nostru foarte calm, a scos pe rand patru sticle de cocteil Molotov, le-a dat foc foarte tacticos si le-a aruncat in magazinul de parfumerie. Noi strigam, saream, faceam agitatie... El, nu, actiona tacticos. Erau sticle de bere de o jumatate de litru, cu benzina si cu fitil de carpa. Magazinul a fost incendiat imediat, spray-urile au inceput sa pocneasca. Repet, noi strigam, radeam, topaiam pe acolo... ala si-a terminat treaba si a plecat in aceeasi zona de unde venise si unde noi stiam ca erau trupe, militari inarmati". Avand in vedere credibilitatea serioasa a martorului Ovidiu Draganescu si mai ales faptul ca provine din randurile revolutionarilor autentici, marturia sa in legatura cu aparitia acelui individ suspect este consistenta. Nici un revolutionar timisorean nu avusese un astfel de comportament.
BATAUSII. In dialogul cu Radu Tinu au aparut firesc si intrebarile legate de acest subiect.
Radu Tinu: In fata Consiliului Judetean a avut loc o bataie scurta cu Militia. Atacatorii erau in majoritate tineri. Multimea a atacat vazandu-i pusti pe cei din batalionul de interventie si neinarmati.
Reporter: Ati fost printre ei?
RT: Da, sigur, am fost tot timpul intre ei, intre manifestanti. Am apucat sa vad un militar cu casca, cred ca era capitan, lovit violent in cap atat de tare, ca i-a indoit casca de metal. Pe agresor l-am identificat imediat in persoana unui secretar de partid de la Magazinul Bega. Militarii au luat-o la fuga. Acum s-a dat stema jos de pe cladire si s-a incendiat. Apoi, grupul violent s-a intors in Piata Maria. Aici se afla alt dispozitiv de lupta. Dispozitivul era cu scuturi si bastoane. Ion Popescu, inspectorul-sef, il informase pe Postelnicu asupra situatiei grave din oras si ceruse intariri. Ministrul a cerut atunci interventia in forta. Militarii i-au impins spre Bulevardul 6 Martie.
R: In ce masura ati avut posibilitatea sa identificati o diferenta de comportament intre manifestantii timisoreni si indivizii violenti?
RT: Domnule, intre manifestantii timisoreni am fost si eu. Ii auzeam vorbind, comentand... Nu o data se intrebau unii pe altii de unde sunt, cum o duc, e rau, nu mai suportam... Astia erau timisoreni satui de regim. Nu aveau o idee clara ce sa faca, nu stiau incotro s-o ia. Au participat la atacarea militienilor, dar au facut-o cu sticle goale, cu pietre, unii au rupt crengi din copaci. Cate crengi se puteau rupe? Sa nu exageram. Nu inarmezi o armata in felul asta. Dupa ce magazinele au fost sparte, timisorenii s-au inarmat imediat cu conserve, sticle, oua. A venit unul la mine cu un carton de oua si mi-a dat sa arunc in militieni. Am aruncat si eu cu ei, am strigat...
R: Ati aruncat si dvs. cu oua in militieni!?
RT: Da, habar n-aveau cine sunt. Dar prezenta intre ei mi-a permis sa observ care erau timisoreni revoltati si care nu. Atacata cu violenta de nucleul dur din fata, trupa s-a retras, iar in momentul in care au avut deja cativa raniti, s-a demoralizat si a fugit. Sunt sparte vitrinele altor magazine, libraria, magazinul de blanuri. Una din masinile pompierilor s-a defectat, alta a reusit sa ne mai imprastie. Manifestantii l-au luat pe comandantul Sasu si l-au aruncat in Bega.
R: Nucleul violent...
RT: Probele exista in Dosarul Timisoara, in notele de filaj. Acolo sunt descrisi indivizii suspecti, straini de Timisoara. Atacau violent, distrugeau, apoi se retrageau in spatele manifestantilor. Dupa un timp, in momentul in care pagubele erau suficient de mari sau se trecuse la devastare... magazine, sedii..., dispareau si se duceau in alta zona.
R: Sa inteleg ca nu au putut fi retinuti.
RT: De cine? Rolul nostru era strict informativ. Depistam, observam, inregistram. Nu se putea sa te duci atunci intre ei si sa-l arestezi pe unul, e absurd. Apoi, nu trebuie crezut ca diversionistii erau cu sutele sau cu zecile. Nu, a fost vorba de grupuri mici, doi-trei, foarte mobili si care stiau ce sa faca. Ei foloseau toate avantajele existentei multimii, se pierdeau in ea si o dirijau, o incitau. Eu stiu ca timisorenilor nu le convine, stiu ca unii revolutionari sunt frustrati, dar adevarul este ca au fost folositi.
R: Iar dvs. n-ati putut impiedica asta.
RT: Era imposibil. Nu trebuie sa uitati ca evenimentele de la Timisoara au avut o continuitate. Diversiunea, ca actiune complexa organizata impotriva Romaniei, nu se putea opri in noaptea de 16, ca in noaptea aia se terminase in Timisoara. In jurul orei 01:00 mai erau doua nuclee - la (scoala de) surdo-muti si la regionala CFR. In jurul orei 02:00, lucrurile s-au linistit. Au inceput arestarile. Au fost urmariti pe strazi numerosi indivizi cu obiecte furate din magazinele devastate, obiecte foarte vizibile, suluri de stofa, aparatura electronica, blanuri. Au fost retinuti aproximativ 60, in toate cazurile pentru furt.
R: Dar exista si marturiile unor timisoreni incontestabili despre arestarea si agresarea lor fizica in ancheta.
RT: Domnule, dvs. puteti intelege un lucru. In operatiunile de filaj sunt identificati foarte repede indivizii pe care ii cunosti, pe care i-ai mai vazut sau despre care poti primi imediat informatii. Multe dintre persoanele respective, dintre manifestantii timisoreni, nu se trezeau in acea noapte nemultumite, se mai manifestasera in diferite momente, faceau parte din grupuri studentesti, din cenacluri, erau fanii vreunei formatii... Cazul lor este dovada ca nucleul violent era necunoscut, nu aveam de unde sa-i luam. Eu pot sa identific si un necunoscut violent, dar fortele de militie-securitate trebuie sa-i captureze, sa-i scoata din multime in timpul unei sarje. Pai, daca tocmai ei au luat-o la goana... De altfel, exista marturii ca, dupa devastarea orasului, indivizii violenti s-au urcat in trenuri si au plecat spre orasele lor de resedinta, unde au facut alte actiuni.
R: Credeti ca aceste grupuri violente aveau o legatura cu indivizii, ma refer la cetateni romani, care fusesera returnati de maghiari peste granita si fusesera antrenati in Ungaria?
RT: O legatura directa.
|
|
BUCURIA. Caderea lui Ceausescu i-a extaziat pe romani
|
INFILTRARILE. Problema grupului violent si a indivizilor ciudati (bine pregatiti, metodici, primind ordine de la alti indivizi calmi, actionand violent si apoi retragandu-se) va fi mereu un subiect de controversa. Sa ne amintim ca Filip Teodorescu, adjunctul sefului Directiei de Contraspionaj, a fost alarmat in seara de 16 decembrie si, ajuns la sediul Departamentului, a fost informat de generalul Gianu Bucurescu asupra ordinului primit de la generalul Iulian Vlad: "Exista informatii ca la Timisoara au fost infiltrate forte straine in scopul declansarii unor conflicte violente vizand destabilizarea situatiei politice din zona; sa iau 2-3 ofiteri cu experienta si sa ma deplasez imediat la Timisoara". Informatia furnizata de Filip Teodorescu este deosebit de grava si nu credem ca-si putea permite sa nu-si cantareasca bine cuvintele. "Infiltrarea de forte straine" nu este o joaca; ea insemna penetrarea sistemului de aparare si securitate ale tarii, operatiune cunoscuta ca premergatoare unei interventii militare sau unei diversiuni cu scopul de a crea premisele unei rasturnari politice. Atunci cand seful DSS face o astfel de afirmatie serioasa si da un ordin in baza acestei informatii, trebuie sa existe temeiuri informative solide, date verificate si care pot sustine luarea masurilor de aparare. In consecinta, ori generalul Vlad a primit in acea noapte informatii certe de la Timisoara asupra infiltrarii unor forte straine - ceea ce inseamna ca au fost identificate - , ori a fost gresit sau incomplet informat, ori n-a avut nici o baza serioasa pentru ordinul sau.
Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO-2004.
|
Nu ratati!
|
|
In numerele viitoare puteti citi o alta analiza a lui Alex Mihai Stoenescu despre evenimentele din decembrie 1989.
|
