Ciurunga, poetul suferinţelor de la Canal

La Învierea din 1952, Andrei Ciurunga se afla în lagărul de muncă Mustaţa de la Canal. A cerut să fie de gardă exact în acea noapte sfântă pentru a auzi clopotele de la bisericile din satele îndepărtate.

Când a trecut sergentul pe acolo să vadă cum stau lucrurile, datoria lui era să îi raporteze că totul este în regulă. Ciurunga i-a spus: "Domule sergent, în timpul schimbului meu a înviat Hristos!". După această neobrăzare, gradatul l-a pedepsit pe loc. "M-a băgat direct în carcera îngustă din curte, unde am stat trei zile încheiate, cât au durat sărbătorile Paştilor", povesteşte însuşi Ciurunga în cartea sa "Memorii optimiste. Evocări şi versuri din închisori" (Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1992). Andrei Ciurunga s-a născut la Cahul, în 1920, într-o familie de colonişti germani, Eisenbraun. Refugiat la Brăila în 1944, a publicat versuri sub numele de Robert Cahuleanu. În 1945 a scris un articol anticomunist în Expresul pentru care a fost arestat. În 1947, cu numele de Andrei Ciurunga, a publicat "Poeme de dincoace", volum anticomunist. A fost arestat abia după apariţia cărţii "Cântece de dor şi de război". În 1950 a fost condamnat la 4 ani de închisoare pentru "crimă de uneltire împotriva păcii". A suferit în penitenciarele Uranus, Galaţi, Jilava, dar a fost dus şi în lagărele de muncă de la Canal.

A trăit în barăcile neîncălzite, fără asistenţă medicală, cu hrana sub limita umanului şi muncă de 10 şi 12 ore pe zi, cu bătăi şi chinuri inventate de brigadierii morţii.

Cu toată suferinţa sau poate tocmai din cauza ei, Andrei Ciurunga a scris poezie şi în detenţie. Un balsam pe rănile şi sufletele deznădăjduite ale colegilor săi. Memorau cu toţii versurile care îi transpuneau în lumea liberă a spiritului, simţindu-se răzbunaţi. Îşi scria versurile pe săpun până le învăţa pe de rost. Apoi ascundea în sân, sub pieptar hârtii cu poeziile sale, aşa încât la un moment dat s-a ascuns în "biblioteca" lui un şoarece. Eliberat în 1954, a fost din nou arestat în 1958 pentru că poeziile lui circulau încă la Canal. A fost condamnat de data aceasta la 18 ani de muncă silnică. A fost dus în Balta Brăilei şi la Gherla, fiind eliberat în 1964.  Necunoscut suficient de marele public, Ciurunga îşi aşteaptă cititorii. Din literele-i săpate în vers, mai curge încă Dunărea înroşită cu sângele celor care i-au făcut drum spre Mare.