Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
22 octombrie 1882
Doua mutari echivaleaza cu un incendiu, spunea doamna Girandin... si aceasta la Paris; dar aici e o adevarata corvoada. Ce calamitate! De doua ori pe an, de Sfantul Gheorghe si de Sfantul Dumitru, Bucurestiul prezinta spectacolul unui oras care fuge din fata inamicului. Peste tot, pe toate strazile nu se vad decat lungi siruri de carute incarcate cu tot felul de mobile care impiedica circulatia trasurilor si chiar pe cea a pietonilor. Nu putem nici macar sa mergem pe trotuare, pentru ca sunt pline de indivizi carand cutii uriase, pline de lucruri care ne lovesc, ne ingramadesc si ne obliga sa le facem loc cu riscul de a ne umple de noroi pana la genunchi. Caci strada fie este murdara, fie este nepavata.
De o saptamana, Bucurestiul apartine mutatului; acestei rase ciudate de tapiserii la minut care apare brusc de doua ori pe an, specii de ciocli ai apartamentelor noastre de altadata. Este marea afacere a mutatului. Totul este deranjat in existenta noastra, obiceiurile mai mult decat mobilele. Ganditi-va asadar: inaintea oricarei griji, luati putin aer. Sa cauti o casa pana cand o gasesti, sa negociezi pretul, este umeda, are soare, va conveni oare doamnei?; reparatiile de facut, tapetul de ridicat... Este oribil numai sa te gandesti.
Apoi, trebuie sa aranjezi totul: toaletele doamnei care ocupa mult spatiu, cartile voastre, costumele, bibelourile, micile nimicuri care fac parte din istoria voastra personala, secretele, suvenirurile pe care niste brute vin si le ating, un adevarat sacrilegiu, si pot chiar sa le sparga daca nu le-ati invelit cu grija. Apoi, schimband cartierul, adio – cunostinte; trebuie sa-ti faci altele.
Trebuie sa-ti studiezi cartierul, sa treci in revista toti noii vecini, care va pandesc cele mai neinsemnate fapte si gesturi, pregatiti sa comenteze cele mai banale evenimente; sa faci cunostinta cu alti furnizori, sa alergi la posta pentru a-ti da noua adresa, sa studiezi strazile pentru a gasi drumul cel mai scurt spre artera centrala, Calea Victoriei; in sfarsit, este o intreaga existenta de refacut fara a mai enumara si ca, aproape intotdeauna, se gaseste un domiciliu mai prost decat cel vechi. Daca sunteti bogat, toate aceste neplaceri nu mai exista. Ai propria resedinta, iar Sfantul Gheorghe si Sfantul Dumitru devin doi patroni foarte agreabili; le vei astepta chiar zambind. Exista si barbati norocosi carora acesti doi sfinti nu le inspira teama si nu le provoaca cosmaruri.
Jos frantuzomanii!
Va propun sa lasam sa treaca vreo doua decenii de la articolele in limba lui Voltaire scrise de Claymoor si sa poposim pe 13 martie 1906, cand societatea de binefacere a sotiei liberalului M. Pherekyde programeaza la Teatrul National o reprezentatie cu cateva piese in limba franceza. Gestul filantropic al doamnelor din societatea 'Obolul' era orientat spre atragerea 'lumii bune' a Bucurestiului, care vorbea mai bine limba pieselor frantuzesti decat pe cea romana. Dar, in ziua precedenta, Nicolae Iorga lansa propunerea ca publicul 'sa nu vie la Teatrul National in seara de 13 martie si in seara de 15 martie 1906.
Au luat bilete; au facut o fapta buna pentru saraci. Sa nu vie la reprezentatie, caci ar face o fapta rea fata de sufletul chinuit al acestui popor', adica fata de limba romana... in ziua reprezentatiei, Iorga tine o conferinta in care vorbeste despre dispretul fata de limba romana pe care l-ar fi aratat aristocratia. Din sala Eintracht, publicul conferintei, alcatuit din 1.500 de studenti, incarcat cu energiile elocintei revolutionare porneste pe str. Sf. Ionica si pe Calea Victoriei spre Teatrul National protestand contra frantuzomaniei. Pentru a stavili revoltele, jandarmii pedestri si cei calari, sergentii si gardistii se grupeaza in pozitie de lupta si trec la reprimarea miscarii.
In confruntarile de strada sunt sparte geamurile de la hotel 'Continental', de la bacania 'Subanescu', de la frizeria 'High-Life', de berariile 'Cooperativa'. Langa 'Union', manifestantii transforma patru vagoane de tramvai in baricade pentru a bloca drumul autoritatilor spre strazile Regala si Academiei, spre Biserica Enei si spre Ministerul de Interne. Acestea au fost primele baricade din istoria revoltei publice a bucurestenilor. Pentru a detensiona situatia, prefectul politiei Capitalei, Moruzzi, anunta ca reprezentatia de la Teatrul National nu se mai tine, ceea ce linisteste spiritele.
Citește pe Antena3.ro
Dincolo de pierderile materiale, au fost facute publice urmatoarele cifre: 26 de raniti din randul manifestantilor si 111 politisti, sergenti si soldati. In dimineata urmatoare, pe 14 martie, demonstratia studentilor se reia, aproximativ 300 de protestatari intalnindu-se la statuia lui Mihai Viteazul. Scandeaza impotriva autoritatilor, dar si a francofonilor: 'Jos asasinii studentilor!', 'Jos frantuzomanii!'. (Lucian Pricop)
• Traducere din limba franceza de Lucian Pricop
• Continuarea in numarul viitor
