Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De cele mai multe ori, nimeni nu se oprește să ajute. De fapt, cu cât sunt mai mulți oameni prezenți, cu atât este mai puțin probabil ca vreo persoană să intervină. Pe scurt, zicem „Lasă că se ocupă altul”. Acest fenomen este studiat de specialiști, ba chiar are și un nume: efectul spectatorului (în engleză, Bystander).
„Cu toții ne-am trezit în situații similare: când trecem pe lângă o mașină blocată pe marginea drumului, presupunând că un alt șofer ar opri să ajute; chiar și atunci când am observat gunoi pe trotuar și l-am lăsat să-l ridice altcineva. Asistăm la o problemă, luăm în considerare un fel de acțiune pozitivă, apoi răspundem făcând... nimic. Ceva ne reține. Rămânem spectatori. De ce nu ajutăm în aceste situații? De ce uneori ne punem în cătușe instinctele morale? Acestea sunt întrebări care apar în mintea noastră și se aplică cu mult dincolo de scenariile trecătoare descrise mai sus. În fiecare zi, servim ca spectatori ai lumii din jurul nostru - nu doar persoanelor care au nevoie de noi, ci și problemelor sociale, politice și de mediu mai mari care ne preocupă, dar pe care ne simțim neputincioși să le soluționăm singuri”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă.
Credem că altcineva se va ocupa de problemă
Laura Maria Cojocaru spune că nu există niciun motiv logic pentru care oamenii privesc în altă parte atunci când cineva este atacat, hărțuit sau suferă un accident. „În mod critic, indivizii se simt mai puțin responsabili să intervină atunci când alți oameni sunt în preajmă. Ei presupun că altcineva se va ocupa de asta. Dar pentru că fiecare martor experimentează această răspândire a răspunderii, uneori nimeni nu acționează, iar victima nu primește niciun ajutor. În mod similar, dacă un privitor vede că nimeni altcineva nu ajută pe cineva care are nevoie, poate presupune că acea persoană nu are nevoie de ajutor. Din punct de vedere psihologic, ceea ce se întâmplă în efectul spectatorului este că oamenii simt mai puțin nevoia să intervină, cu cât sunt mai mulți oameni prezenți. Această difuzare a responsabilității are loc pentru că sunt mai mulți oameni care ar putea ajuta. Fiecare persoană crede că altcineva va face ceva în privința asta. Apoi, când nici ceilalți trecători nu reacționează, oamenii iau asta ca pe un semn că nu este nevoie să ajute”, explică psihologul.
Indivizii se simt mai puțin responsabili să intervină atunci când alți oameni sunt în preajmă. Ei presupun că altcineva se va ocupa de asta, iar victima nu primește niciun ajutor” - psiholog Laura Maria Cojocaru
Pregătiți-vă în avans pentru a fi un „spectator” mai implicat
„Nu putem prezice cum vom reacționa când cineva jefuiește pe altcineva în fața noastră - uneori poate fi și periculos -, dar ne putem antrena pentru a fi un spectator activ. Dacă nu te simți confortabil să te implici direct, poți totuși să ajuți. Înregistrarea incidentului poate salva informații esențiale pentru a ajuta victima mai târziu, dacă merge la poliție. De asemenea, poți suna singur poliția, eventual după ce întrebi victima dacă vrea să anunți evenimentul la 112. Alternativ, atrage atenția celorlalți trecători și roagă-i să ajute victima. Semnalizarea indivizilor este deosebit de utilă”, conchide psihologul.
O întrebare pusă când și cum trebuie face minuni. Detensionează atmosfera, în loc să o încarce
Suferim pentru că nu punem corect întrebări celor din jur
Cele mai multe conflicte apar pentru că ne grăbim să presupunem și să tragem concluzii. Suntem grăbiți să dăm un răspuns, să încheiem orice conversație. Ne supărăm pe ceilalți, dar nu spunem ce ne doare, iar ei nu întreabă.
Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, cei mai mulți dintre noi facem această greșeală și apoi suntem surprinși că relațiile noastre se strică. „Suntem furioși, frustrați și ne simțim neînțeleși atunci când celălalt începe să ne evite. Cu toate astea, nu recurgem la cea mai simplă abordare: să punem întrebări. Arta întrebărilor este atât simplă cât o capodoperă. Ca terapeut și coach mă bazez pe întrebările potrivite pentru a scoate la suprafață răspunsurile care duc la conștientizare și vindecare. Întrebările pot fi sâcâitoare sau pot deschide noi orizonturi - totul ține de puterea întrebării pe care o alegi. Poți întreba încontinuu „De ce?” sau poți alege să întrebi „Cum ai ajuns la concluzia asta?”, „Ce te-a făcut să simți asta?” și să obții mai multe informații care te ajută să înțelegi cât mai clar mesajul celuilalt. Totul vine din lumea interioară a fiecăruia dintre noi. Oricât am avea impresia că aceste lumi sunt la fel și că toți gândesc ca noi, nu este așa”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Întrebările corect puse unesc oamenii
Totodată, specialistul afirmă că fiecare om în parte interpretează lumea din jurul lui prin propriile filtre și îi dă o altă semnificație decât a noastră. Astfel, dacă presupunem că am înțeles fără să fi pus întrebările de lămurire și fără să ne asigurăm că am înțeles corect mesajul transmis, este cea mai mare greșeală pe care o putem face în comunicare. „În loc să întrerupem partenerul de conversație, ce ar fi să ascultăm activ, cu dorință reală de a înțelege perspectiva celuilalt? Făcând asta, cu întrebările corecte, ne lărgim orizonturile personale și ne asigurăm o fundație mult mai stabilă în relațiile cu cei din jurul nostru. Apoi observă dinamica nouă dintre voi și modul în care se reclădesc bazele relației voastre”, încheie psihologul.
Exemple de întrebări
Când cineva e supărat, întreabă: „ce s-a întâmplat?”, „pot face ceva pentru tine?”, „ai nevoie de ceva?”. Când cineva e furios: „ce te-a înfuriat?”, „din ce motiv?”, „s-a mai întâmplat?”, „are legătură cu tine?”. Când cineva nu-ți mai vorbește: „am greșit cu ceva?”, „ce am făcut?”, „cum pot repara?”. Și sigur vei ști cum să acționezi mai departe pentru a detensiona atmosfera.
