Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dar să deschidem „Dicționarul” urzit de distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi: „Expresia a lua cu anasâna are înțelesul de a lua cu de-a sila, fără voie, a duce pe cineva forțat, pe neașteptate. Evident, o astfel de ridicare rapidă era însoțită, în trecut, și de violență verbală, de înjurături. Cum turcii, sârbii, românii și bulgarii sunt vestiți și astăzi în Apus pentru înjurăturile lor legate de mamă, fără doar și poate, mama (ceea ce doare cel mai mult pe cel înjosit) nu putea să lipsească din înjurăturile prezente la săltarea cuiva. De fapt, tocmai într-o înjurătură legată de mamă își are originea expresia românească. O înjurătură turcească, cunoscută peste tot în Balcani până către sfârșitul secolului al XIX-lea (a se vedea, la noi, de pildă, Hronograful lui Dionisie Eclesiarhul - 1764-1815).”
Rădăcină turcească, expresie românească
Pe îndelete: „Anânsâna (anasıni, în limba turcă), așadar, se referă la mamă. Bunun için insan [...] «anasını» bırakacak. (Pentru aceea va lăsa omul [...] «pe mama» sa) - Matei, 19, 5 - spre o mai ușoară reperare a termenului în text. Pe mă-sa, pe mă-ta sunt expresii triviale auzite destul de des în românește. Sigur, înjurătura legată de mamă e mult mai colorată și înjositoare în turcă, aceasta fiind doar forma prescurtată a ei. Anasını siktiğim, Anasını siktir le las netălmăcite. Le cunoaștem destul de bine din română. A înjura pe cineva (crunt) de mamă era, prin urmare, o ofensă care arăta puterea celui care lua cu forța pe cineva. O violență/ barbarie ce va purta acest nume în românește (anasâna): călcarea în picioare a ceea ce are omul mai sfânt, a demnității sale.”
Umilință la Sofia
Tot aici: „Pentru a încheia cu o înjurătură de mamă/ înjosire ceva mai cuminte (în fine, chiar și înjurăturile legate de Cer ajung adeseori tot la zeii mamei cuiva), iată una copilărească, de astăzi. Tot din Balcani. Cum se înjosesc copiii la Sofia? - Mama ta e atât de grasă că la restaurant citește meniul și îi spune chelnerului: «Bine, adu-l».
Metamorfoza împăratului Claudius
În continuare, o expresie-dicție - Apokolokyntosis (Ἀποκολοκύνθωσις): „A rămas în amintirea multor generații de la noi. Copiii erau rugați de adulți să-l pronunțe corect. Un fel de verificare a dicției și atenției celor mici. Cel mai adesea, sensul nu era cunoscut nici de cei care propuneau exercițiul în cauză. Ajuns la noi o dată cu răspândirea literaturii franceze în păturile bogate (prima parte a sec al XIX-lea). Deși operă latină, atribuită lui Seneca, în franțuzește, satira Apokolokyntosis era știută popular ca Citrouillification (pornind de la termenul «citrouille» - dovleac; Prefacerea în dovleac). Prin comedia Apokolokyntosis, Seneca parodiază metamorfoza împăratului Claudius (mort - prin otrăvire - pe 13 oct. 54), părând că se răzbună pe acesta pentru exil.”
Tărtăcuța(ă), simbolul prostiei la greci
„Apokolokyntosis - a urmat etnologul - este brodat de autor pe termenul apotheosis. Titlul exact al comediei: Apokolokyntosis (divi) Claudii. În tălmăcire: Transformarea (divinului) Claudius într-o tigvă (tărtăcuță) - romanii numind tărtăcuța (dovleacul va ajunge foarte târziu în Europa, confuzia fiind una vădită printre franțuji) prin colocyntha. Altfel, tărtăcuța (lagenaria siceraria), la greci, era socotită un fel de simbol al prostiei (Claudius fiind zugrăvit cu nu puține defecte fizice și scăderi morale de Seneca). (Asta ca să ne reamintim ce cuvânt încurcat eram puși să pronunțăm corect).”
Ceva de post
Și un cuvânt de sezon - „post”: „Termen împrumutat din slava veche - постъ (cu referire la postul în sens religios). La origine, cuvânt german, intrat în slavă, se crede, în secolul al VII-lea. În proto-germana târzie (germana înaltă veche) - fasto, fasta. Legat de verbul fasten - a ține cu tărie, a ține ferm. (Ab)ținere de la păcate, dar și înfrânare de la mâncare pentru o anumită perioadă de timp. - Postul iaste nu numai să ne ţinem de bucate, ce de toate păcatele să ne ferim. (Coresi)”. Încă un cuvânt slav - „dojană”: „Este, într-adevăr, un termen provenit din slavă. Cu sensul de exprimare a nemulțumirii, observație (moralizatoare) pentru încălcarea unor reguli, certare (oarecum blândă). Din verbul dognati, forma dojenia (sl.). Do are înțelesul de până, înainte de. Gnati - a izgoni, urmări, goni. Așadar, pasul de mai dinainte de a o păți, de a te prinde din urmă canonul ori regula încălcate, dacă nu te îndrepți.”
Chiria a venit de la arabi
Încă un termen cu origine uitată, la mare căutare astăzi - „chirie”: „Cuvânt arab, kirā, cu înțelesul de plată pentru dreptul de a beneficia - o vreme - de o proprietate. A intrat în română prin intermediul limbii turce - kira. Din verbul kyraia vermek (în turcă) - a închiria, ori din forma dintru început a termenului arab preluat în turcă: kirīye/ kirāye [Ebu Hayyan, Kitabu'l-İdrak, 1312]. Kiria (în bulgară), kirija (în sârbă), cel mai probabil, intrate în limbile balcanice în același timp cu româna - la începuturile stăpânirii otomane. Socotesc, așadar, că a sta/ locui «cu chirie» (cu plată/ contra unei sume de bani) este o exprimare corectă. În chirie mi se pare pe dos. A închiria e a oferi/primi plata pentru o proprietate de care se va beneficia o vreme.”
Pastila de religie
Kremlinul la cumpărare de Patriarhi și înalți ierarhi în 1946
La închiderea „Dicționarului”, o rememorare marca Gheorghiță Ciocioi, preocupat, cum știm, și de etnografie religioasă: „La începutul anului 1946, Karpov i-a sugerat lui Stalin să fie sporită influenţa asupra patriarhiilor răsăritene - care, deși cu un număr mic de credincioși, sunt considerate ca având însă o mare autoritate în lumea ortodoxă, cu scopul de a le folosi pe viitor de partea noastră, la rezolvarea unor importante chestiuni bisericești. Se va primi aprobarea în direcția dată, iar în noiembrie-decembrie 1946 Mitropolitul Grigori (Ciukov) va vizita Siria, Libanul și Egiptul, oferind sume mari în valută și primind asigurări de la toți ierarhii locali că Patriarhiile și Bisericile conduse de ei vor sprijini întotdeauna Patriarhia Moscovei în chestiunile ecleziastice internaţionale. În centrul preocupărilor s-a aflat poziția Patriarhului Maxim al V-lea al Constantinopolului. Pentru una din acțiunile în direcția dată, în 1946, se va aloca un buget de 50 de mii de dolari. (MV. Șcikarovski, Biserica Ortodoxă Rusă sub Stalin și Hrușciov, Moscova 1999, p. 286).” Tot se poartă (și) astăzi (întru supunere, evident) saci de bani dinspre Kremlin spre Balcani, inclusiv spre România.
„Tocmai într-o înjurătură (turcească) legată de mamă își are originea expresia românească a lua cu anasâna.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„A înjura pe cineva (crunt) de mamă era o ofensă care arăta puterea celui care lua cu forța pe cineva. O violență/ barbarie ce va purta acest nume în românește (anasâna): călcarea în picioare a ceea ce are omul mai sfânt, a demnității sale.”, Gheorghiță Ciocioi
„Pe mă-sa, pe mă-ta sunt expresii triviale auzite destul de des în românește. Sigur, înjurătura legată de mamă e mult mai colorată și înjositoare în turcă, aceasta fiind doar forma prescurtată a ei.”, Gheorghiță Ciocioi
„La origine cuvânt german, intrat în slavă, apoi în română, termenul post este legat de verbul fasten - a ține cu tărie, a ține ferm. (Ab)ținere de la păcate, dar și înfrânare de la mâncare pentru o anumită perioadă de timp.”, Gheorghiță Ciocioi
„Chirie este un cuvânt arab, kirā, cu înțelesul de plată pentru dreptul de a beneficia - o vreme - de o proprietate. A intrat în română prin intermediul limbii turce - kira.”, Gheorghiță Ciocioi
Citește pe Antena3.ro
