Dezvăluirile omului din umbra şefului Securităţii

Generalul de brigadă în rezervă Aurel Rogojan rememorează pentru Jurnalul Naţional cum s-a văzut anul 1989 de la vârful Securităţii. Au fost spioni prinşi în flagrant, exista pericolul de dezmembrare a României, iar nemulţumirile populare erau în prag de explozie.

În timp ce dictatorul Ceauşescu ţinea cu dinţii de putere, reţelele KGB erau activate pentru schimbarea lui pe orice cale. Pentru aceasta, România a fost invadată de "turişti speciali" trimişi dinspre Moscova, Budapesta şi Belgrad. Citiţi în Scînteia dezvăluirile omului din umbra şefului Securităţii, într-un serial de zece episoade!

Generalul de brigadă (r) Aurel Rogojan îndeplinea în anul 1989 funcţia de împuternicit la comanda Serviciului Independent Secretariat-Juridic al Departamentului Securităţii Statului, în care calitate avea şi atribuţii de secretar al Consiliului de Conducere al Departamentului Securităţii Statului. Până atunci, între anii 1977-1985, a fost şeful de cabinet al generalului-colonel Iulian Vlad, cel care conducea din octombrie 1987 Securitatea Română.

Din această poziţie a fost martor la operaţiunile specifice frontului din umbră şi a trăit anul 1989 cu intensitatea celui care a avut acces la secrete teribile şi astfel amintirile sale sunt extrem de valoroase pentru cercetători şi istorici. Începând cu acest număr puteţi citi în suplimentul Scînteia cum au fost receptate momentele-cheie ale acelui an din centrul de comandă al Securităţii.

VÂRFUL DE LANCE
Ofiţerul detaliază care erau presiunile internaţionale asupra României şi care ar fi putut conduce la o reconfigurare a graniţelor ţării noastre. În acest sens, potrivit lui Aurel Rogojan, Ungaria a fost vârf de lance al acţiunilor rezultate din înţelegeri şi planificări sovieto-americane, franco-germane, anglo-olandeze şi italiano-austrice. Generalul de brigadă în rezervă explică faptul că Budapesta declanşase o vastă operaţiune de sensibilizare la nivel mondial privind soarta minorităţii maghiare, fapt care nu reprezenta decât un pretext pentru acţiuni concrete de destabilizare a situaţiei din România.

Pentru ca eforturile revizioniste să aibă cât mai multe şanse, Ungaria a înfiinţat tabere speciale de pregătire pentru cei care urmau să ducă operaţiuni de gherilă urbană în România. Omul din umbra şefului Securităţii descrie pe larg aceste tabere, întrucât DSS a reuşit să-şi infiltreze agenţi în locurile respective. În acelaşi timp, Securitatea a capturat mai mulţi indivizi care pregăteau terenul destabilizărilor din ţara noastră.

COORDONARE PERFECTĂ
Generalul în rezervă Aurel Rogojan spune că DSS observase în acel an că acţiunile serviciilor speciale ale statelor membre ale Tratatului de la Varşovia şi ale Iugoslaviei împotriva României erau în cea mai strânsă şi perfectă coordonare cu serviciile de informaţii ale NATO. Pentru cunoaşterea mai bună a planurilor referitoare la România, Securitatea a înfiinţat în vara anului un Comandament Special de Coordonare a Operaţiunilor Informative Externe şi Interne.

Mai târziu, în toamnă, după cum îşi aminteşte Aurel Rogojan, şeful DSS, generalul Iulian Vlad le-a cerut ofiţerilor de securitate să aibă grijă ca familiile lor să fie în siguranţă, prefigurând desfăşurările ulterioare. Timpurile deveniseră atât de tensionate, încât "cârtiţele" serviciilor de informaţii ale Uniunii Sovietice nu se mai ascundeau şi încercau să tragă şi Securitatea în complot. Acest lucru l-a încercat însuşi generalul Nicolae Militaru, care a tatonat conducerea Departamentului, după cum îşi aminteşte Aurel Rogojan.




VEŞTILE RELE
Fostul şef al Secretariatului DSS mai aduce în discuţie mecanismul prin care Nicolae Ceauşescu, preşedintele României socialiste, primea informările zilnice de la Securitate. Aurel Rogojan dezvăluie că soţia dictatorului, Elena Ceauşescu, nu avea acces la aceste informări, iar preşedintele RSR ştia realităţile din ţară de la "aducătorul de veşti rele", generalul Iulian Vlad. Potrivit fostului colaborator al acestuia, şeful Securităţii i-a prezentat în detaliu toate problemele de ordin intern ale României, precum şi care erau ameninţările externe. În paralel, organele de partid îl dezinformau pe dictator.

De altfel, conform declaraţiilor lui Aurel Rogojan, agenţi ai unor servicii de spionaj străine erau infiltraţi chiar în Comitetul Central şi în clădirile anexe acestuia. Nicolae Ceauşescu îi ştia, dar nu voia să strice "bunele relaţii" oficiale. O discuţie amplă de 40 de minute dintre Iulian Vlad şi Nicolae Ceauşescu i-a provocat Elenei Ceauşescu suspiciuni. Aurel Rogojan prezintă pentru Jurnalul Naţional 11 informări pe care fostul şef al statului, Nicolae Ceauşescu, le-a primit şi din care, practic, a aflat că i se apropie sfârşitul.

CONTACTE
Generalul Aurel Rogojan "dezamorsează" mitul conform căruia Departamentul Securităţii Statului spiona statele NATO şi arată că, după anihilarea reţelei Caraman, care dezvăluie că se afla sub control sovietic, şi după "marşrutizarea" lui Pacepa, Securitatea nu a mai avut porniri antioccidentale. Dimpotrivă, Aurel Rogojan afirmă că aparatul antiterorist al României a fost construit cu ajutor occidental. Colaboratorul apropiat al şefului Securităţii lasă să se întrevadă că au existat contacte ale DSS cu serviciile de informaţii din NATO, în contextul prăbuşirii comunismului şi schimbărilor din Europa de Est.

Dacă se desfăşurau aceste contacte cu sau fără ştiinţa lui Nicolae Ceauşescu, Aurel Rogojan lasă lămurirea aspectelor respective pe seama istoricilor de peste 100 de ani. În acelaşi timp, ofiţerul ţine să puncteze câteva reuşite ale DSS pe linie de contraspionaj atât împotriva KGB, cât şi CIA, acţiuni pe care cele două mari servicii de informaţii nu le-au uitat. Aurel Rogojan a recunoscut după 1989, printre vocalii reprezentanţi ai "societăţii civile", şi indivizi descoperiţi anterior de contraspionaj a fi agenţi ai serviciilor secrete străine.

"GARDIENII REVOLUŢIEI"
De asemenea, generalul de brigadă în rezervă Aurel Rogojan, fostul şef al Secretariatului Departamentului Securităţii Statului, rememorează, în parte, stările şi situaţiile în care se aflau ofiţerii de securitate în timpul evenimentelor din 1989. Unul dintre cei care trebuiau să fie, "la revoluţie", cu ochii pe generalul Iulian Vlad, şeful DSS, a recunoscut, după mai multe zile, că fusese pregătit pentru misiunea de a lua sub control sediul Securităţii şi a comandantului ei încă din vara acelui an. Ca la un ordin, "gardienii revoluţiei" s-au retras, iar locul lor a fost luat de forţele speciale ale Armatei.