Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Că tot e pe buzele tuturor în această vară fierbinte, răsfoim Dicționarul cultural până la cuvântul „zăduf”: „Cunoscut și sub forma «zăduh», termenul se referă la vremea caniculară care îngreunează respirația, împiedică/afectează suflarea. Se trage din expresia slavă duham/dișam = a sufla/respira”, ne-a explicat etnologul Gheorghiță Ciocioi, care n-a ezitat să facă loc în continuare amănuntelor privind originea verbului „a schingiui” (deh, tot dăm roată chinurilor meteorologice): „A schingiui este un termen turcesc (sıkınç), ajuns în mai multe limbi balcanice cu sensul de a tortura, a supune la munci, uneori cu o unealtă de tortură, numită în turcă schenjă”. Ca să vezi…
Cum și-a căpătat numele castelul Bran
Dar de unde (pro)vine numele Bran, cunoașteți? Nu? Etnologul Gheorghiță Ciocioi ne-a limpezit scurt: „Istoria castelului și a punctului de fortificație Bran e una tumultuoasă. Locul își trage numele chiar de aici, «branit» tălmăcindu-se din slava veche prin «a apăra», «a opri». Bran este termenul vechi slav pentru luptă, război. Îl aflăm adeseori în nume ce pornesc de la o astfel de îndeletnicire militară: Branimir («apărător al păcii/poporului», «viteaz în războaie»), ori Branislav («apărător al slavei»), Branko fiind întâlnit și el încă din sec al XIII-lea”. Concluzia: „Branul, așadar, a fost întru începuturile sale o veche cetate de apărare, rămasă cu acest nume vechi, pe calea Dălgopolei (Câmpulung)”. Interesant, nu?
Cu poplaca în proțap
Alte taine dezvăluite: „Poplacă? Este un nume de veche localitate românească, transpus în slava veche - folosită și de românii din Ardeal în Biserică. Poplak/poplaka = jalbă, plângere. Satul celor care înaintează mereu jalbe autorităților”. În plus: „Ajder? Este un nume de familie în Moldova, provenit, prin intermediul limbii turce, din persană. Are înțelesul de dragon, balaur, zmeu, hală”. Dar cuvântul babalâc, ce origini are? „Este un termen provenit din limba turcă. Babalîk = socru, tatăl soției; astăzi, la noi, cu sensul de bărbat în vârstă”.
Cu (mare) alai înainte
Dar termenul „alai”? „Provine din limba turcă («alay»), unde avea/are înțelesul de regiment - formațiune militară alcătuită din 3-4 batalioane (adeseori de cavalerie), condusă de un colonel, cu steag, uniformă și stemă proprii și cu un profil aparte. Însoțea uneori, în Țările Române, suita domnească. Termenul a căpătat apoi, la noi, conotațiile știute. «Alai» se regăsește și în vechi nume dobrogene (prezente și în literatura română)”.
Misterul unui nume istoric: urum
Cine au fost urumii? Care sunt rădăcinile acestui termen? „Urum este numele dat de turci grecilor, pornindu-se de la statutul de fost cetățean creștin roman, iar mai apoi bizantin - rūm. Îmbracă oarecum conotații tătărăști la noi, grecii creștini din Crimeea (dar și din Georgia) fiind cunoscuți (nu doar de turci) mai ales sub acest nume, devenind aproape o nație cu trăsături aparte - prin comparație cu grecii din sudul Peninsulei Balcanice”, a punctat antropologul Gheorghiță Ciocioi.
Porecle în Dobrogea, apoi...
În completare: „Pe lângă greacă, urumii cunoșteau la fel de bine tătara (cei din Crimeea) și turca (cei din Georgia și Caucaz). După 1783, odată cu alipirea Crimeei la Rusia, urumii - preferând deja un dialect tătar - se vor strămuta mai cu seamă în regiunea Azov - dar și spre vest, întemeind orașe precum Herson și Mariupol. Războiul Crimeei (1853-1856) va face ca nu puțini urumi să se stabilească în Dobrogea, unde Urum și Uruma vor fi cunoscute mai întâi ca supranume, devenind mai apoi chiar nume”.
Udrea, Udriște, Udroiu, Udrică, Udreanu - cu ăștia cum ne-am pricopsit?
Etnologul Gheorghiță Ciocioi are din nou cuvântul: „Sunt nume vechi, întâlnite în special în Oltenia. Cei care purtau numele de Udrea, inițial, erau considerați ca provenind din (ori având relații cu) faimosul Odrin (Adrianopol, astăzi Edirne), oraș întemeiat de împăratul Hadrian (117-138), capitală a turcilor din 1362 până la căderea Constantinopolului (1453)”. I-auzi! „Odrinul (ori Odrina, Udrinul, Udriiul, cum îl întâlnim în cronicile slave și românești) avea să trimită nu puțini negustori și emisari - mai ales după 1393, odată cu risipirea țaratului de Târnovo, căzut în mâinile turcilor - în Valahia. Totodată, cei care făceau negoț cu Odrinul/Udrinul erau numiți la noi și în Balcani odrini («odrinski»/«udrinski»), udrini, udrii. Numele a dăinuit până astăzi...”.
Domozină, înjosire la olteni
Auzit-ați de „Domozină”? „Este un nume bulgăresc românizat («oltenizat»). Inițial, a fost un supranume, indicând o «așezare» socială. «Domozetov» (din «domazet») înseamnă bărbat care trăiește în casa și în familia socrului său. Pe scurt: ginere («zet») în casă («doma»). Un domozină, oltenește... Prin ochii comunității, uneori, o înjosire”.
Bunăstare întreită
Aveți habar ce semnificație are termenul „Troian”? Antropologul Gheorghiță Ciocioi: „Este un nume folosit în trecut, fără vreo legătură cu curentul latinist târziu (Traian/Troian), ori «troienele» (ca nume de loc) împăratului Traian”. Atunci? „Avea înțelesul de «(născut) din trei gemeni/din tripleți», ori, mai rar, era un nume de binecuvântare («să aibă parte în chip întreit de bunăstare»). E folosit și în Balcani cu înțelesul dat”.
Stroe, rădăcinile la control! (cu foto 4)
„Stroe - remarca antropologul Gheorghiță Ciocioi - este un nume cu origini sârbești și bulgare. Vine din Stroimir (rânduitor, purtător de grijă - al păcii/ lumii). De nobilul Strojmir este legată statalitatea sârbă (sec. al IX-lea). Este și un nume folosit în trecut mai ales în Oltenia (Stroe Buzescu)”.
„Termenul «zăduf» se referă la vremea caniculară care îngreunează respirația, împiedică/afectează suflarea. Se trage din expresia slavă duham/dișam = a sufla/respira”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog
„Istoria castelului și a punctului de fortificație Bran e una tumultuoasă. Locul își trage numele chiar de aici, «branit» tălmăcindu-se din slava veche prin «a apăra», «a opri»”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog
„Cei care purtau numele de Udrea erau considerați ca provenind din (ori având relații cu) faimosul Odrin (Adrianopol, astăzi Edirne), oraș întemeiat de împăratul Hadrian (117-138), capitală a turcilor din 1362 până la căderea Constantinopolului (1453)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Stroe este un nume cu origini sârbești și bulgare. Vine din Stroimir (rânduitor, purtător de grijă - al păcii/ lumii)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Termenul «alai» provine din limba turcă («alay»), unde avea/are înțelesul de regiment - formațiune militară alcătuită din 3-4 batalioane (adeseori de cavalerie)”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog
