x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Din secretele olăritului - Cocoşul de Hurez’

Din secretele olăritului - Cocoşul de Hurez’

de Ramona Draghici    |    12 Aug 2007   •   00:00
Din secretele olăritului - Cocoşul de Hurez’

Ceramica de Hurez’ - cum le place bătrănilor din zonă să pronunţe - a devenit demult o marcă. Cu toate acestea, nu de puţine ori, constaţi cu tristeţe că modernismul tinde să "bată" tradiţia. Aruncănd un ochi printre rafturile magazinelor cu vase care te intămpină de indată ce intri in Horezu, vezi, amestecate printre farfurii şi ulcioare veritabile, vaze "moderne", cu forme "futuriste", brelocuri cu Dracula sau Tweety, bibelouri de diverse forme şi numeroase alte suveniruri, multe "made in China".

Ceramica de Hurez’ - cum le place bătrănilor din zonă să pronunţe - a devenit demult o marcă. Cu toate acestea, nu de puţine ori, constaţi cu tristeţe că modernismul tinde să "bată" tradiţia. Aruncănd un ochi printre rafturile magazinelor cu vase care te intămpină de indată ce intri in Horezu, vezi, amestecate printre farfurii şi ulcioare veritabile, vaze "moderne", cu forme "futuriste", brelocuri cu Dracula sau Tweety, bibelouri de diverse forme şi numeroase alte suveniruri, multe "made in China". Răspunsul la intrebarea firească "ce caută toate acestea intr-un astfel de spaţiu?!" vine prompt de la comercianţi: "Asta cere lumea!".

Â

Â

Afacere. Meşterii din Olari işi văd insă de treabă, convinşi că, intr-o bună zi, vor putea face, din nou, precum bătrănii lor: olărit din pasiune. "Tinerii preiau meseria, dar tradiţia se pierde, nu se mai respectă. Nu mai vor să facă străchini, aşa cum au invăţat de la bunii lor, fac tot felul de vaze... kitsch-uri sau cum le zice", ne-a spus, cu tristeţe, Mihaela Băscu, soţia lui Constantin Băscu, renumit meşter, continuănd: "Acum, banu’ e la putere, totul este privit ca o afacere, e multă hără (ceartă - n.n.) intre oameni. Pe vremea lui Ceauşescu, la noi in sat erau doar şase olari, astăzi sunt 25", adaugă Mihaela. Şi pentru că aproape totul se priveşte ca o "afacere", i-am intrebat pe olari dacă rentează: "Cei mai in vărstă ţin «cu dinţii» de secretele meseriei, nu vor să spună mai nimic la tineret. Aici, cu vănzarea produselor merge destul de slab. Mai sunt ceva tărguri prin zonă, insă noi mergem cu ele prin ţară. Zilele trecute am fost pe la Oradea, Suceava...", ne-a povestit şi Ionel Popa, faimos "făcător" de ulcioare.

Â

Â

Procedeu. Care e drumul unui bulgăre de lut, pănă să ajungă vas...?! Unul sinuos... Olarii ştiu cel mai bine: "Pămăntul il luăm dintr-un singur loc, Dealul Ulmului - ii zice, aici, in apropiere. Săpăm la vreo 5-6 metri şi il punem in saci de plastic". "Majoritatea dintre noi lucrăm cu roţi (de olărit) clasice, unii insă şi-au cumpărat din cele electrice, să căştige mai mult timp. Vopseaua se pune şi se amestecă intr-o răşniţă, moară, iar apoi preparăm culorile. Predominante sunt negrul, albastrul, verdele, albul şi galbenul (roşala). Negrul este pămănt gol, spălat. Din el ies bobiţe pe care le băgăm in moară. Albul este tot pămănt, galbenul, la fel. Toate culorile se deschid, prin ardere. Albastrul insă il cumpărăm", ne-au impărtăşit meşterii din secretele artei lor. "De ornat, vasele le ornăm tot cu obiecte tradiţionale: cornul de vită şi pana de găscă. Deh, mai sunt şi pensule, că acu’ a năvălit tehnologia peste toţi. Inainte, toate se făceau din măini şi din picioare". Un ultim pas al meşteşugitului vaselor este arderea. Intr-un cuptor imens alcătuit din cărămizi obişnuite, oalele sunt băgate, fiind aşezate circular, şi se ard la o temperatură de 1.000 de grade, fiind lăsate in jur de opt-nouă ore.

Â

Â

Simbol. Din punct de vedere al modelului de ornare, toată ceramica de Horezu, farfuriile, mai ales, au desenat pe ele "cocoşul". Ce simbolizează el... tot meşterii olari au fost cei care ne-au dezvăluit misterul: "Cocoşul şi spicul grăului sunt elementele specifice ale zonei noastre. Cocoşul este stema oraşului Horezu. Legenda spune că acesta era cel care ii trezea pe oameni in vremurile in care tehnica nu era atăt de avansată şi, astfel, cocoşul a rămas emblema locului".

Â

Â

Controversa "plumbului". Un aspect controversat al poveştii ceramicii de Horezu este cel al prezenţei plumbului in vopseaua cu care sunt ornate vasele. Unii dintre cei intervievaţi ne-au dezvăluit, mai cu sfială, faptul că, "au auzit ei", vopseaua cu care sunt pictate oalele ar conţine plumb, lucru nociv pentru sănătatea celor care le folosesc. "Teoria" este insă repede "demontată" de unul dintre meşteri: "Nu-i adevărat, dom’le, păi noi din astea măncăm. Dacă ar fi toxice, n-am muri, dracului... Păi, bătrănii noştri trăiesc şi pănă la 100 de ani. Dacă ar fi dăunat, nu ar mai fi trăit atăta", spune cu patos Mihai Băscu.

Evenimente. Frumuseţea vaselor de Horezu poate fi admirată, in fiecare an, la tărgurile de profil din zonă şi din ţară. Printre aceste manifestări se numără: "Festivalul ceramicii populare romăneşti «Cocoşul de Horezu»", care are loc la inceputul lunii iunie, "Tărgul olarilor «Ochiul de păun»", "Tărgul meşterilor populari" de la Craiova, "Tărgul de Sfinţii Apostoli «Petru şi Pavel»", organizat la Bucureşti, la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" etc.

Â

Â

Pitoresc. Farmecul Horezului este dat nu numai de arta olăritului, ci şi de pitorescul mănăstirilor din zonă - Polovragi, Arnota, Bistriţa, Mănăstirea Horez, peşterile vizitate de turişti romăni şi străini - Peştera Muierilor, Peştera Polovragi, Peştera Sfăntului Grigorie Decapolitul, Muzeul Trovanţilor, Culele de la Măldăreşti, zona Rănca, Baia de Fier etc.

Muieri reci, dar frumoase... Peştera Muierilor este un splendid monument al naturii. Aceasta se găseşte pe teritoriul comunei Baia de Fier, in judeţul Gorj. Denumirea peşterii, după cum au dat-o vechii locuitori ai Băii de Fier, provine din faptul că, in timpuri de demult, incărcate de războaie, in timp ce bărbaţii plecau să lupte impotriva celor care le incălcau ţara, femeile şi copiii se ascundeau in această peşteră, transformată intr-un adăpost foarte bine păzit. "Muierile noastre sunt reci, dar sunt frumoase", spunea cu haz ghidul care ne-a purtat prin peşteră, unde există o temperatură constantă in tot timpul anului, de 10 grade. Să-l credem... pe cuvănt!

Â

O istorie aparte este şi cea a Culelor de la Măldăreşti. Complexul Muzeal reuneşte Culele Greceanu, Duca şi Casa Memorială I.G. Duca, toate adevărate bijuterii arhitecturale autohtone. Termenul "culă" provine din turcescul "kule", care inseamnă turn.

Â

Â

Â

Mănăstirile, "fărăme" de Rai

Â

Â

Amplasată la poalele muntelui Piatra Polovragilor, in apropierea Cheilor Olteţului, undeva, la marginea localităţii Polovragi din judeţul Gorj, Mănăstirea Polovragi este un real monument de arhitectură. Mănăstire de maici, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, sfăntul lăcaş te imbie incă de la intrare. "Explozia" florală, liniştea şi pioşenia măicuţelor, te fac să-ţi promiţi ce vei reveni ori de căte ori ai ocazia.

Mănăstirea este situată in apropierea Peşterii Polovragi, pe care a şi administrat-o vreme de 300 de ani. Mănăstirea este construită in stil bizantin, fiind ctitorită in jurul anului 1505. Mănăstirea Horezu este cel mai important complex monahal din Muntenia. Ctitorită in 1690, mănăstirea adăposteşte mormăntul in care ar fi trebuit să se odihnească domnitorul Constantin Brăncoveanu. Prin sculptura şi pictura sa aparte, Mănăstirea Horezu este una dintre cele mai reprezentative mărturii ale stilului brăncovenesc. Pictarea mănăstirii s-a făcut de către meşterii Constantin Ioan, Andrei, Stan, Neagoe ¾i Ichim. Mănăstirea Horezu se află sub protecţia UNESCO.

×
Subiecte în articol: special mănăstirea horezu cocoşul