Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu mult timp in urmă, un cofetar evreu deschidea la Chişinău, pe ruinele unei foste garnizoane romăneşti, o făbricuţă de dulciuri. Acum, după 60 de ani, intreprinderea Bucuria a ajuns să-şi exporte produsele dulci in zeci de ţări, inclusiv in Romănia şi in Arabia Saudită.
De la Chişinău - povestea celebrelor bomboane "Bucuria"
Â
Cu mult timp in urmă, un cofetar evreu deschidea la Chişinău, pe ruinele unei foste garnizoane romăneşti, o făbricuţă de dulciuri. Acum, după 60 de ani, intreprinderea Bucuria a ajuns să-şi exporte produsele dulci in zeci de ţări, inclusiv in Romănia şi in Arabia Saudită.
Â
Bucuria SA. Locaţia: Chişinău, Republica Moldova. O impărăţie ce se intinde in două curţi largi cu multe corpuri de clădire, in care funcţionează utilaje vechi şi noi şi unde lucrează peste 1.000 de oameni. De la zeci de metri de fabrică, un miros dulce de bomboană te intămpină şi te insoţeşte peste tot, lăngă semafor, printre maşini, inclusiv in liftul societăţii.
Citește pe Antena3.ro
Bucuria este o intreprindere cu o tradiţie de mai bine de 60 de ani in producerea dulciurilor. Mai intăi s-au produs biscuiţi. Acum, vedetă este ciocolata. Cu un mister delicios ce se pierde in primele decenii ale secolului trecut, fabrica deţine o secţie inedită, unde ciocolata este făcută incă manual. Turnată in castron şi amestecată cu polonicul din lemn. La unitatea moldovenească s-au onorat comenzi pentru mai-marii Rusiei, pe vremea cănd Chişinăul făcea parte din URSS. Se spune că insuşi Stalin a comandat un tort la Bucuria cu căţiva ani inainte de a muri. Iar Brejnev a călcat in curtea intreprinderii la vremea sa, ca să nu-i punem la socoteală pe liderii epocii de după căderea cortinei de fier.
De la Bucuria, un evreu american a comandat deunăzi 300 de torturi. Gătite, aranjate şi "machiate" ca la un concurs de frumuseţe, dulciurile au fost incărcate in avion şi trimise la New York. Un vis al oricărui producător de ciocolată. Secretul? Buna păstrare a unei vechi poveşti. Â
BOMBONIERII. Povestea fabricii se intinde pe durata a decenii de istorie. De la cofetarii Garaguli şi Rozemberg se trag rădăcinile Bucuriei. Pe teritoriul Basarabiei existau 49 de cofetării intre 1918 şi 1944. La 1 iunie 1924, Sava Garaguli făcea o cerere pentru eliberarea unei cărţi de maistru in meseria de cofetar. A condus făbricuţa pănă in 1944, cănd Basarabia a fost ocupată de comunişti şi s-a refugiat in Romănia, dar urmele lui au rămas.
Printr-o decizie din 1944 a Sovietului Miniştrilor din RSS Moldovenească a luat fiinţă viitoarea intreprindere Bucuria. Pe Strada Frunze 162, peste drum de garnizoana romănească, unde funcţiona deja manufactura lui Garaguli. "Boierul cofetar Garaguli dăruia la sfărşitul săptămănii de muncă pachete mari cu bomboane şi bani in plic", işi aminteşte Dora Goldştein, o veche lucrătoare. Iată cum e descrisă fabricarea dropsurilor: "Puneam intr-un cazan mare toată masa de caramelă, care se fierbea pe plita unei sobe ţărăneşti in care se făcea focul cu cărbuni. Intindeam pe masă aluatul ca la colţunaşi şi il tăiam. Ciocolata o turnam cu pălnia".
Bombonierul Nuzim Rozemberg, un alt cofetar renumit al vremii, avea 54 de lucrători in 1933. In 1946, fabrica producea 20 de tone de dulciuri: ciocolată, drajeuri, marmeladă, caramele. Şi atunci, materia primă era adusă de peste hotare.
INVESTIŢII. O perioadă s-a renunţat la ciocolată şi s-au fabricat biscuiţi şi macaroane, apoi s-a revenit. In 1962, fabrica a primit numele Bucuria.
Investiţii importante in utilaje s-au făcut in 1973, iar tot din acea perioadă provine şi faima unică a fabricii de a ambala in ciocolată fructe alcoolizate. In anii â90, intreprinderea a fost preluată in arendă, ea transformăndu-se in societate pe acţiuni in 1992. Acum, pachetul majoritar il deţine un investitor rus. Pănă acum cinci ani, la conducerea fabricii s-a aflat chiar actualul premier al Republicii Moldova, Vasile Tarlev. Bucuria produce caramele, marmeladă, napolitane, bomboane, ciocolate, torturi şi dulciuri dietetice. In top sunt insă căteva sortimente: Do-re-mi, Meteorit, Plai, Vişină in ciocolată şi altele. "Inainte căram cu braţele zeci de cutii, ingrediente, greutăţi. Acum am 61 de ani, a mai scăzut puţin din viteză, dar nu mă dau bătută: mănănc ciocolată dimineaţa cănd mi-e foame, duc şi la nepoţi", spune Alexandra Pavlovna Andronovici, care lucrează la fabrică de cănd avea 16 ani, din 1962.
UNIVERS. Sute de "pitici" care robotesc. Un univers fascinant cu uriaşi, mastodonţi cu "mutre" dulci, cafenii, pufnind din fălci miros cald de cacao proaspătă. Un montaigne russe cu vafe de napolitană şi cremă caramel duduie in secţia numărul 3. Se invărt şi se intretaie una cu alta intr-un ritm ameţitor, in sunetul "dulce-aromat" al utilajelor. Ţac-ţac, pac-pac, scărţăie precis maşina - fie "bunicuţa" cea foarte veche, de fabricaţie rusească, fie cea recent asamblată, de producţie olandeză. După ce amestecul prescris de reţetă a fost introdus intr-un soi de container, pe benzile de zeci de metri ţopăie jucăuşe şi trec printr-un soi de copertină, unde are loc glazurarea - produsele finite.
La celălalt capăt al liniei le aşteaptă lucrătorii, in mare parte femei, care le aranjează una lăngă alta. In alt colţ, femeile invelesc minunăţiile de ciocolată, in altă parte - o singură lucrătoare manevrează automatul cu folie din plastic. Prin comparaţie, in 1946, compoziţia pentru dulciuri se incălzea la plitele de gaz, la lumina lămpilor. Atunci se producea mai mult iarna, pentru că, nefiind frigidere, ciocolata era scoasă pe tavă afară, la frig.
Directorul pe producţie Liuba Oprea dezvăluie din secretele fabricii: "Boabele de cacao sunt duse la Laboratorul Central, unde sunt verificate dacă nu conţin rămăşiţe vegetale sau alte impurităţi. Sunt prăjite, iar atunci coaja boabei de cacao se desprinde, apoi urmează fărămiţarea, crupa de cacao pătrunzănd intre două pietre ce «treturează» boaba. Ceea se se obţine trece prin alt mecanism asemănător de fărămiţare, pănă se obţine gradul de fineţe cerut. O parte din cacao merge la presat, pentru a se transforma in ulei. In hala de producere, uleiul de cacao, cacao treturată, zahărul şi vanilia se amestecă in maşină, apoi merg la moara cu cinci valuri, pasta astfel formată fiind mestecată timp de 72 de ore". In acest timp se eliberează acizii şi substanţele aromatice de prisos, după care amestecul este răcit. Intregul proces tehnologic trebuie respectat pentru ca produsul să nu prezinte defecţiuni de fabricare. "Altfel, uleiul de cacao poate ieşi la suprafaţa ciocolatei, fapt ce conferă un aspect defectuos", spune Liuba Oprea.
VECHI. Dar "inima de ciocolată" a intreprinderii, care a adus medalii de aur, e secţia experimentală Forastero, unde lucrează 20 de oameni, "ciocolatieri" vechi. Forastero i-au zis vechii lucrători, după numele unei cutii de bomboane de top realizate şi acum aici. Dulciurile se obţin de regulă in cantitate foarte mică - e ca un fel de testare inainte de producerea pe scară largă. Aproape totul se face manual. In acelaşi loc sunt produse şi piesele rare ce ajung la expoziţii, bomboane de elită, pentru clienţii rafinaţi.
Moldovenii susţin că sunt primii care au folosit ca umplutură fructe alcoolizate - vişine, cireşe, dar şi nealcoolizate - boabe de struguri şi prune. Pentru a dovedi superioritatea in ceea ce priveşte calitatea, cei din conducere confruntă, fără a compara şi a comenta gusturile, doar termenele de valabilitate: "Andrieş, batonul nostru, are termen de garanţie de doar 30 de zile, pentru că are in componenţă doar ingrediente naturale, in timp ce altele (străine) sunt bune de vănzare timp de căteva luni. Este demonstraţia in ceeea ce priveşte naturaleţea produselor noastre", precizează Sergiu Secureanu, brand manager la Bucuria.
In privinţa ingredientelor, multe se importă: cacao se aduce din Coasta de Fildeş şi Ghana, arahide din Brazilia şi din Canada, alune din Turcia şi din Azerbaidjan, grăsimi vegetale din Romănia, Polonia, Germania şi Danemarca, migdale din California, lapte condensat din Ucraina, albuş de ouă din Canada, aromatizatori şi coloranţi din Israel. Pentru fabricarea marmeladei şi la unele jeleuri se foloseşte agar, un produs obţinut din alge de mare, destul de scump, dar care tinde să fie inlocuit cu pectina din mere. Melasa este folosită la caramele. Apa utilizată in procesul de fabricaţie este una fără minerale, fără săruri, analizată in laborator.
PREMII. Din 1957 şi pănă in 1993, relaţia cu Romănia a fost continuă. De mai bine de un an a fost deschisă o reprezentanţă la Bucureşti, iar produse Bucuria se găsesc in mai toate oraşele mari ale ţării. Dacă inainte se lucra cu peste 2.000 de oameni pentru clienţi din intreaga URSS şi se produceau zilnic căte 40 de tone de dulciuri, cantitatea nu depăşeşte acum nouă tone şi se produce la comandă.
Recent, Bucuria a participat cu patru produse la un concurs in Rusia - Cofetăria secolului al XXI-lea, alături de alţi 130 de competitori. Şi toate sortimentele i-au fost premiate: trei cu medalii de aur şi una cu argint. "Astfel de produse sunt scumpe, dar de o calitate inaltă pentru clienţi pretenţioşi. De Paşti am avut comenzi la «Forastero» pentru Mitropolia Moldovei, iar de Crăciun, romănii au vrut foarte multe bomboane de pom", precizează Liuba Oprea.
Ei bine, atunci cănd şi cosmonauţii ajung să consume din produsele tale, pe staţia spaţială Sputnik sau oriunde, cocoţaţi in impoderabilitate, măngăiaţi de visele copilăriei, acest lucru constituie un element de măndrie pentru orice producător.
Fabrica se poate lăuda că a făcut ciocolată pentru generaţii intregi de astronauţi sovietici şi chiar l-a avut oaspete pe omul coborăt din ceruri, cosmonautul Alexei Leonov. Acum, "chişinăuenii" de la Bucuria zămislesc ciocolata pentru copiii care se pregătesc să dea o raită pe Jupiter. In visele lor cutezătoare, deocamdată.
Â
"Iată cum se fabricau pe vremuri dropsurile la Bucuria: puneam intr-un cazan mare toată masa de caramelă, care se fierbea pe plita unei sobe ţărăneşti in care se făcea focul cu cărbuni. Intindeam pe masă aluatul ca la colţunaşi şi il tăiam. Ciocolata o turnam cu pălnia. Boierul cofetar Garaguli dăruia la sfărşitul săptămănii de muncă pachete mari cu bomboane şi bani in plic. In 1946, fabrica producea 20 de tone de dulciuri: ciocolată, drajeuri, marmeladă, caramelă"
Dora Goldştein o veche lucrătoare
Â
Â
"De cănd Romănia a aderat la UE, s-au introdus taxele agricole pe anumite produse şi din această cauză preţul dulciurilor a crescut fără voia noastră. Mai e şi concurenţa din Ucraina şi din Rusia, ţări care-şi protejează producţia şi nu permit importurile. Au fost intotdeauna şase fabrici de top in URSS: una era Bucuria, alta era in Ucraina şi patru in Rusia. Acum, acestea sunt protejate in ţările lor, numai statul moldovean permite invadarea pieţei noastre cu produse din Ucraina. "
Sergiu Secureanu brand manager la Bucuria
