Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").
Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.
Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
DA, ACCEPT
Duminica Floriilor
"Iată zile-ncălzitoare/ După aspre vijelii!/ Vin Floriile cu soare/ Şi soarele, cu Florii.// Primăvara-ncântătoare/ Scoate iarba pe câmpii,/ Vin Floriile cu soare/ Şi soarele, cu Florii", spunea marele nostru poet Vasile Alecsandri în stihul ce poartă numele marii sărbători. Bătălia aprigă a iernii a luat sfârşit.
Soarele a trimis iernii solie razele sale care mângâie tainic copacii înmuguriţi pregătiţi să-şi etaleze frunzişul verde-crud. Nu este o duminică oarecare. E Duminica Floriilor, mare sărbătoare creştină: unul dintre cele mai mari praznice împărăteşti, Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, ultima duminică din Postul Paştilor.
Despre modul în care întâmpină românii "Floriile", despre semnificaţia creştină a sărbătorii şi despre tradiţiile transmise de la o generaţie la alta ne-a vorbit doamna Doina Işfănoni, cercetător etnolog, director ştiinţific al Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti".
"Ultima duminică din Postul Paştilor este cunoscută în popor sub numele de «Florii» sau «Duminica Vlăstarilor». În această zi, biserica creştină sărbătoreşte Intrarea Domnului în Ierusalim, după ce săvârşise ultima Sa mare minune: Învierea lui Lazăr din Vitania, fratele Martei şi Mariei, mort de patru zile. Locuitorii Ierusalimului îl întâmpină pe Iisus a doua zi, duminică, cu ramuri verzi de finic (simbol al nemuririi).
În spiritualitatea românească, «Floriile» reprezintă o pioasă cinstire a acestui memorabil eveniment creştin, dar şi o veselă aniversare a reînvierii naturii. Simbolul sărbătorii sunt ramurile verzi de salcie, numite în diverse sate şi «mâţişoare». Expresie a fertilităţii - orice mlădiţă prinde rădăcini când găseşte un teren puţin umed - şi a regenerării ciclice a vegetaţiei, salcia aduce în atenţie bogata simbolistică a arborelui sacru, venerat de-a lungul timpului în majoritatea civilizaţiilor străvechi.
În Extremul Orient, salcia simbolizează nemurirea. Ea favorizează regenerarea vieţii; mormintele personajelor mitice erau plasate la umbra sălciilor (China). În insula Hokkaido salcia este un arbore totemic; din ramurile salciei amestecate cu lut s-au creat primii oameni. Pentru indieni, salcia este atât emblema fertilităţii, asociată feminităţii, cât şi simbolul purităţii, deoarece salcia nu poartă fructe niciodată.
În Duminica Floriilor, enoriaşii duc la biserici rămurele de salcie. Acestea sunt binecuvântate în timpul Liturghiei şi împărţite credincioşilor în amintirea ramurilor de finic şi de măslin care I-au fost aşezate în cale Mântuitorului la intrarea în Ierusalim. "În tradiţia românească salcia este o prezenţă mitico-simbolistică extrem de vie care păstrează multe dintre semnificaţiile arborelui sacru, fiind asociată cu principiul regenerării vieţii, al creşterii şi fecundităţii.
Utilizarea «mâţişoarelor» ca simbol al Sărbătorii Floriilor nu este întâmplătoare. În credinţele românilor, mlădiţele de salcie continuă să fie expresia bivalentă a fertilităţii şi a nemuririi, dar şi a biruinţei creştine a vieţii asupra morţii, prin minunea învierii lui Lazăr de către Mântuitor. Ramurile de salcie trebuie aduse în biserică şi sfinţite de preot, în cadrul Liturghiei din Duminica Floriilor. Numai astfel purificate, mlădiţele sau «mâţişoarele» pot îndeplini funcţiile fertilizatoare şi de protejare a vieţii şi sănătăţii oamenilor", adaugă doamna Doina Işfănoni.
Crenguţele de salcie binecuvântate de preoţi sunt aşezate de credincioşi la icoane, deasupra uşii, la intrarea în casă sau în diferite locuri din gospodărie, în funcţie de tradiţiile păstrate în fiecare zonă a ţării. "În multe dintre satele româneşti, dar şi în oraşe observăm cum, anual, în Duminica Floriilor, ramurile de salcie sunt principalul simbol al sfintei sărbători. Prezente în biserică pentru a fi sfinţite, ele sunt luate apoi de fiecare creştin şi duse acasă, pentru raţiuni care cu greu îşi mai află astăzi justificarea. Adesea, nu se prea ştie ce să faci cu aceste ramuri în casă, unde să le pui şi la ce servesc ele. Gestul există, continuă să fie practicat, dar puţini oameni îi mai ştiu adevărata motivaţie. Spre cunoaştere vom enumera câteva dintre cele mai frecvente credinţe legate de simbolismul arhaic şi creştin al ramurii de salcie sfinţite în Duminica Floriilor", mai spune doamna Işfănoni.
CORONIŢE
"Expresie a perpetuei regenerări, a fecundităţii şi fertilităţii, ramura de salcie este folosită pentru a determina manifestarea acestor calităţi, atât la oameni, cât şi la animalele pe care aceştia le cresc în gospodărie. Bătrânii din Banat obişnuiesc ca atunci când se întorc de la biserică cu «mâţişoarele», mai întâi să atingă pruncii pe cap cu ele, «ca să crească mari şi sănătoşi». În Moldova, gospodarii lovesc vacile cu ramurile de salcie sfinţite, pentru a le spori «mana» (lactaţia).
În Bucovina este obiceiul ca ramurile de salcie să fie făcute coroniţă şi să se aşeze pe straturile din grădină, «ca să rodească mai bine şi să nu le mănânce gândacii». Nici stupii nu sunt ocoliţi, mlădiţele fiind capabile «să sfinţească stupii» şi albinele «să strângă mai multă miere». În Muntenia, coroniţele de salcie se pun în livezi, pe pomii fructiferi, pentru un rod mai bogat. Tot pentru prolificitate, la «Sângiorgi» (Sf. Gheorghe) coroniţele de salcie sunt aşezate pe gura găleţilor în care se mulg vacile. Mlădiţele de salcie sfinţite de Florii capătă virtuţi protectoare şi tămăduitoare.
O altă categorie de practici arhaice aduc în atenţie proprietăţile terapeutice ale salciei. Înghiţitul «mâţişorilor» de îndată ce se ieşea din biserică după slujba de Florii reprezintă o profilaxie eficientă pentru a nu mai suferi de «gâlci» (amigdalită) şi a «fi sănătos tot anul, ca florile». Vitele erau şi ele lecuite de diverse afecţiuni, tot cu ajutorul ramurilor de salcie sfinţite. Fie că animalele erau stropite cu agheasmă, fie că erau afumate cu «mâţişori» arşi, fie că ramurile se tocau şi li se dadeau împreună cu tărâţele ca hrană, credinţa era că ele astfel se vor lecui...
Virtuţile apotropaice (protectoare) ale ramurilor de salcie sunt cel mai bine conservate în memoria oamenilor. Fiecare creştin ştie că aceste ramuri sfinţite, aduse acasă, trebuiesc puse la icoane (Muntenia, Oltenia, Transilvania) şi păstrate astfel peste an. În Moldova este credinţa că «mâţişoarele» nu trebuie însă duse în casă, «că atunci moare cineva din acea casă» (credinţă izvorâtă dintr-o contaminare slavă cu simbolismul negativ al salciei). Pentru acest motiv, bucovinenii aşază ramurile afară, la streaşina casei, sau într-un alt loc ferit, ca să le aibă la îndemână atunci când vor avea nevoie."
PURIFICARE
Practicile cu funcţie de purificare a spaţiului vital şi de alungare a forţelor malefice cu ajutorul ramurilor de salcie determină diverse comportamente rituale, diferenţiate zonal. "În Transilvania, Banat şi Muntenia casele se afumă cu ramuri de salcie arse, pentru a feri gospodăria de foc «şi alte rele». Când tună şi fulgeră sau este vijelie, moldovenii aprind aceste mlădiţe şi se roagă, pentru a opri stihiile dezlănţuite ale naturii. Când grindina ameninţă semănăturile, oamenii ard «mâţişori» de salcie fie în gospodărie, fie chiar pe hotar, pentru a împiedica înaintarea norilor aducători de piatră.
Multe ar mai fi credinţele şi obiceiurile românilor legate de cinstirea ramurilor de salcie. Martori vizuali de spiritualitate străveche, aceste mlădiţe înverzite şi sfinţite în Duminica Floriilor aduc peste veacuri dovada bivalenţei sacre a acestui arbore. Pe de o parte descoperim că ramurile de salcie, «mâţişoarele», continuă să fie şi astăzi emblema sărbătorii creştine a miracolului Învierii lui Lazăr, iar pe de altă parte prin simbolismul legat de practicile terapeutice aprotopaice (purificatoare/protectoare) şi de fertilitate, ramurile fac trimitere la arhaice ritualuri dendrologice", încheie doamna Doina Işfănoni.
POVEŞTI ŞI CÂNTĂRI DE SĂRBĂTOARE
În satul din inima Bucureştilor, la Muzeul Naţional "Dimitrie Gusti" Floriile vin... cu bucurie. Încă de ieri meşterii populari păstrători ai tradiţiilor strămoşeşti îi încântă pe cei care păşesc pe uliţele frumosului aşezământ cu un târg în care veţi regăsi meşteşuguri şi produse specifice sărbătorilor pascale: încondeiat de ouă, preparate culinare, cum numai românii ştiu să pregătească, toate îmbinate cu muzică populară, poezie, poveşti despre semnificaţia Floriilor şi a Paştelui, şi multe alte surprize. Astăzi, începând cu ora 12:00, veţi putea afla istorisiri depănate cu har de transilvănenii din Vinerea, sat în care hărnicia şi statornicia este de nătăgăduit, unde portul popular a rămas port popular, iar obiceiurile locului sunt păstrate cu sfinţenie.
LĂZĂRELUL
Sămbăta dinaintea Duminicii Floriilor este cunoscută sub numele de "Sâmbăta lui Lazăr", zi în care se face pomenirea minunii săvârşite de Hristos, prin învierea Dreptului Lazăr din Betania. În tradiţia populară se sărbătoreşte şi Lăzărelul, un ceremonial complex, structurat după modelul colindelor.
Una dintre fetele colindătoare, Lăzăriţa, se îmbracă mireasă şi alături de suratele sale colindă pe la casele din sat, povestind drama eroului vegetaţiei, Lazăr sau Lăzărică. Se spune că acesta a plecat cu oile de acasă, s-a urcat într-un copac pentru a tăia animalelor frunză, a căzut însă şi a murit. Găsit fără suflare, a fost dus acasă, scăldat ritualic în lapte dulce, îmbrăcat apoi în frunze de nuc. În Dobrogea, scenariul înmormântării este completat cu varianta învierii lui Lazăr şi a prefacerii lui în flori, moment culminant, marcat de hora veselă a colindătoarelor.
"VERŞUL" FLORIILOR - LA SĂLIŞTE
În Sâmbăta Floriilor, la Sălişte (Mărginimea Sibiului), rămurelele de salcie sunt duse la biserică după un anume ceremonial. Copiii se adună în curtea Bisericii Mari din centrul localităţii. În frunte cu preoţii şi cantorii, pornesc spre lunca râului de unde pe vremuri se culegeau ramurile de sălcii, unde li se alătură femeile din Corul din Sălişte.
Alaiul, în frunte cu preoţii, porneşte cântând "verşul" Floriilor. În biserică mai intonează o dată "verşul", copiii îngenunchează, sunt binecuvântaţi de preot, depun ramurile de salcie, păstrând câteva pe care le vor duce la morminte şi acasă. "Aducerea ramurilor de salcie la biserică în Sâmbăta Floriilor, în timpuri mai vechi, se făcea cu un ceremonial anume, care oglindea importanţa pe care comunitatea o dădea actului necesar în pregătirea sărbătorii ce urma a doua zi.
De-a lungul timpului, ceremonialul s-a simplificat sau s-a îmbogăţit în funcţie de diferiţi factori locali, multe din valorile simbolice ale gesturilor pierzându-se, fiind uitate semnificaţiile. Talentul de versuitor al unui cantor şcolit la mănăstiri, cum a fost Picu Pătruţ din Săliştea Sibiului, a reînviat vechiul obicei al aducerii «stâlpărilor» cu ceremonial. El a compus un «verş», inspirat din cântecele religioase - o chemare la întâmpinarea lui Iisus, la intrarea în Ierusalim, pe o melodie simplă, uşor de interpretat pentru copii. Obiceiul se păstrează aproape neschimbat de la mijlocul secolului al XIX-lea, pe când trăia Picu Pătruţ", subliniază doamna Carmina Maior, muzeograf al Complexului Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu.
Soarele a trimis iernii solie razele sale care mângâie tainic copacii înmuguriţi pregătiţi să-şi etaleze frunzişul verde-crud. Nu este o duminică oarecare. E Duminica Floriilor, mare sărbătoare creştină: unul dintre cele mai mari praznice împărăteşti, Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, ultima duminică din Postul Paştilor.
Despre modul în care întâmpină românii "Floriile", despre semnificaţia creştină a sărbătorii şi despre tradiţiile transmise de la o generaţie la alta ne-a vorbit doamna Doina Işfănoni, cercetător etnolog, director ştiinţific al Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti".
"Ultima duminică din Postul Paştilor este cunoscută în popor sub numele de «Florii» sau «Duminica Vlăstarilor». În această zi, biserica creştină sărbătoreşte Intrarea Domnului în Ierusalim, după ce săvârşise ultima Sa mare minune: Învierea lui Lazăr din Vitania, fratele Martei şi Mariei, mort de patru zile. Locuitorii Ierusalimului îl întâmpină pe Iisus a doua zi, duminică, cu ramuri verzi de finic (simbol al nemuririi).
În spiritualitatea românească, «Floriile» reprezintă o pioasă cinstire a acestui memorabil eveniment creştin, dar şi o veselă aniversare a reînvierii naturii. Simbolul sărbătorii sunt ramurile verzi de salcie, numite în diverse sate şi «mâţişoare». Expresie a fertilităţii - orice mlădiţă prinde rădăcini când găseşte un teren puţin umed - şi a regenerării ciclice a vegetaţiei, salcia aduce în atenţie bogata simbolistică a arborelui sacru, venerat de-a lungul timpului în majoritatea civilizaţiilor străvechi.
În Extremul Orient, salcia simbolizează nemurirea. Ea favorizează regenerarea vieţii; mormintele personajelor mitice erau plasate la umbra sălciilor (China). În insula Hokkaido salcia este un arbore totemic; din ramurile salciei amestecate cu lut s-au creat primii oameni. Pentru indieni, salcia este atât emblema fertilităţii, asociată feminităţii, cât şi simbolul purităţii, deoarece salcia nu poartă fructe niciodată.
În Duminica Floriilor, enoriaşii duc la biserici rămurele de salcie. Acestea sunt binecuvântate în timpul Liturghiei şi împărţite credincioşilor în amintirea ramurilor de finic şi de măslin care I-au fost aşezate în cale Mântuitorului la intrarea în Ierusalim. "În tradiţia românească salcia este o prezenţă mitico-simbolistică extrem de vie care păstrează multe dintre semnificaţiile arborelui sacru, fiind asociată cu principiul regenerării vieţii, al creşterii şi fecundităţii.
Utilizarea «mâţişoarelor» ca simbol al Sărbătorii Floriilor nu este întâmplătoare. În credinţele românilor, mlădiţele de salcie continuă să fie expresia bivalentă a fertilităţii şi a nemuririi, dar şi a biruinţei creştine a vieţii asupra morţii, prin minunea învierii lui Lazăr de către Mântuitor. Ramurile de salcie trebuie aduse în biserică şi sfinţite de preot, în cadrul Liturghiei din Duminica Floriilor. Numai astfel purificate, mlădiţele sau «mâţişoarele» pot îndeplini funcţiile fertilizatoare şi de protejare a vieţii şi sănătăţii oamenilor", adaugă doamna Doina Işfănoni.
Crenguţele de salcie binecuvântate de preoţi sunt aşezate de credincioşi la icoane, deasupra uşii, la intrarea în casă sau în diferite locuri din gospodărie, în funcţie de tradiţiile păstrate în fiecare zonă a ţării. "În multe dintre satele româneşti, dar şi în oraşe observăm cum, anual, în Duminica Floriilor, ramurile de salcie sunt principalul simbol al sfintei sărbători. Prezente în biserică pentru a fi sfinţite, ele sunt luate apoi de fiecare creştin şi duse acasă, pentru raţiuni care cu greu îşi mai află astăzi justificarea. Adesea, nu se prea ştie ce să faci cu aceste ramuri în casă, unde să le pui şi la ce servesc ele. Gestul există, continuă să fie practicat, dar puţini oameni îi mai ştiu adevărata motivaţie. Spre cunoaştere vom enumera câteva dintre cele mai frecvente credinţe legate de simbolismul arhaic şi creştin al ramurii de salcie sfinţite în Duminica Floriilor", mai spune doamna Işfănoni.
CORONIŢE
"Expresie a perpetuei regenerări, a fecundităţii şi fertilităţii, ramura de salcie este folosită pentru a determina manifestarea acestor calităţi, atât la oameni, cât şi la animalele pe care aceştia le cresc în gospodărie. Bătrânii din Banat obişnuiesc ca atunci când se întorc de la biserică cu «mâţişoarele», mai întâi să atingă pruncii pe cap cu ele, «ca să crească mari şi sănătoşi». În Moldova, gospodarii lovesc vacile cu ramurile de salcie sfinţite, pentru a le spori «mana» (lactaţia).
În Bucovina este obiceiul ca ramurile de salcie să fie făcute coroniţă şi să se aşeze pe straturile din grădină, «ca să rodească mai bine şi să nu le mănânce gândacii». Nici stupii nu sunt ocoliţi, mlădiţele fiind capabile «să sfinţească stupii» şi albinele «să strângă mai multă miere». În Muntenia, coroniţele de salcie se pun în livezi, pe pomii fructiferi, pentru un rod mai bogat. Tot pentru prolificitate, la «Sângiorgi» (Sf. Gheorghe) coroniţele de salcie sunt aşezate pe gura găleţilor în care se mulg vacile. Mlădiţele de salcie sfinţite de Florii capătă virtuţi protectoare şi tămăduitoare.
O altă categorie de practici arhaice aduc în atenţie proprietăţile terapeutice ale salciei. Înghiţitul «mâţişorilor» de îndată ce se ieşea din biserică după slujba de Florii reprezintă o profilaxie eficientă pentru a nu mai suferi de «gâlci» (amigdalită) şi a «fi sănătos tot anul, ca florile». Vitele erau şi ele lecuite de diverse afecţiuni, tot cu ajutorul ramurilor de salcie sfinţite. Fie că animalele erau stropite cu agheasmă, fie că erau afumate cu «mâţişori» arşi, fie că ramurile se tocau şi li se dadeau împreună cu tărâţele ca hrană, credinţa era că ele astfel se vor lecui...
Virtuţile apotropaice (protectoare) ale ramurilor de salcie sunt cel mai bine conservate în memoria oamenilor. Fiecare creştin ştie că aceste ramuri sfinţite, aduse acasă, trebuiesc puse la icoane (Muntenia, Oltenia, Transilvania) şi păstrate astfel peste an. În Moldova este credinţa că «mâţişoarele» nu trebuie însă duse în casă, «că atunci moare cineva din acea casă» (credinţă izvorâtă dintr-o contaminare slavă cu simbolismul negativ al salciei). Pentru acest motiv, bucovinenii aşază ramurile afară, la streaşina casei, sau într-un alt loc ferit, ca să le aibă la îndemână atunci când vor avea nevoie."
PURIFICARE
Practicile cu funcţie de purificare a spaţiului vital şi de alungare a forţelor malefice cu ajutorul ramurilor de salcie determină diverse comportamente rituale, diferenţiate zonal. "În Transilvania, Banat şi Muntenia casele se afumă cu ramuri de salcie arse, pentru a feri gospodăria de foc «şi alte rele». Când tună şi fulgeră sau este vijelie, moldovenii aprind aceste mlădiţe şi se roagă, pentru a opri stihiile dezlănţuite ale naturii. Când grindina ameninţă semănăturile, oamenii ard «mâţişori» de salcie fie în gospodărie, fie chiar pe hotar, pentru a împiedica înaintarea norilor aducători de piatră.
Multe ar mai fi credinţele şi obiceiurile românilor legate de cinstirea ramurilor de salcie. Martori vizuali de spiritualitate străveche, aceste mlădiţe înverzite şi sfinţite în Duminica Floriilor aduc peste veacuri dovada bivalenţei sacre a acestui arbore. Pe de o parte descoperim că ramurile de salcie, «mâţişoarele», continuă să fie şi astăzi emblema sărbătorii creştine a miracolului Învierii lui Lazăr, iar pe de altă parte prin simbolismul legat de practicile terapeutice aprotopaice (purificatoare/protectoare) şi de fertilitate, ramurile fac trimitere la arhaice ritualuri dendrologice", încheie doamna Doina Işfănoni.
POVEŞTI ŞI CÂNTĂRI DE SĂRBĂTOARE
În satul din inima Bucureştilor, la Muzeul Naţional "Dimitrie Gusti" Floriile vin... cu bucurie. Încă de ieri meşterii populari păstrători ai tradiţiilor strămoşeşti îi încântă pe cei care păşesc pe uliţele frumosului aşezământ cu un târg în care veţi regăsi meşteşuguri şi produse specifice sărbătorilor pascale: încondeiat de ouă, preparate culinare, cum numai românii ştiu să pregătească, toate îmbinate cu muzică populară, poezie, poveşti despre semnificaţia Floriilor şi a Paştelui, şi multe alte surprize. Astăzi, începând cu ora 12:00, veţi putea afla istorisiri depănate cu har de transilvănenii din Vinerea, sat în care hărnicia şi statornicia este de nătăgăduit, unde portul popular a rămas port popular, iar obiceiurile locului sunt păstrate cu sfinţenie.
LĂZĂRELUL
Sămbăta dinaintea Duminicii Floriilor este cunoscută sub numele de "Sâmbăta lui Lazăr", zi în care se face pomenirea minunii săvârşite de Hristos, prin învierea Dreptului Lazăr din Betania. În tradiţia populară se sărbătoreşte şi Lăzărelul, un ceremonial complex, structurat după modelul colindelor.
Una dintre fetele colindătoare, Lăzăriţa, se îmbracă mireasă şi alături de suratele sale colindă pe la casele din sat, povestind drama eroului vegetaţiei, Lazăr sau Lăzărică. Se spune că acesta a plecat cu oile de acasă, s-a urcat într-un copac pentru a tăia animalelor frunză, a căzut însă şi a murit. Găsit fără suflare, a fost dus acasă, scăldat ritualic în lapte dulce, îmbrăcat apoi în frunze de nuc. În Dobrogea, scenariul înmormântării este completat cu varianta învierii lui Lazăr şi a prefacerii lui în flori, moment culminant, marcat de hora veselă a colindătoarelor.
"VERŞUL" FLORIILOR - LA SĂLIŞTE
În Sâmbăta Floriilor, la Sălişte (Mărginimea Sibiului), rămurelele de salcie sunt duse la biserică după un anume ceremonial. Copiii se adună în curtea Bisericii Mari din centrul localităţii. În frunte cu preoţii şi cantorii, pornesc spre lunca râului de unde pe vremuri se culegeau ramurile de sălcii, unde li se alătură femeile din Corul din Sălişte.
Alaiul, în frunte cu preoţii, porneşte cântând "verşul" Floriilor. În biserică mai intonează o dată "verşul", copiii îngenunchează, sunt binecuvântaţi de preot, depun ramurile de salcie, păstrând câteva pe care le vor duce la morminte şi acasă. "Aducerea ramurilor de salcie la biserică în Sâmbăta Floriilor, în timpuri mai vechi, se făcea cu un ceremonial anume, care oglindea importanţa pe care comunitatea o dădea actului necesar în pregătirea sărbătorii ce urma a doua zi.
De-a lungul timpului, ceremonialul s-a simplificat sau s-a îmbogăţit în funcţie de diferiţi factori locali, multe din valorile simbolice ale gesturilor pierzându-se, fiind uitate semnificaţiile. Talentul de versuitor al unui cantor şcolit la mănăstiri, cum a fost Picu Pătruţ din Săliştea Sibiului, a reînviat vechiul obicei al aducerii «stâlpărilor» cu ceremonial. El a compus un «verş», inspirat din cântecele religioase - o chemare la întâmpinarea lui Iisus, la intrarea în Ierusalim, pe o melodie simplă, uşor de interpretat pentru copii. Obiceiul se păstrează aproape neschimbat de la mijlocul secolului al XIX-lea, pe când trăia Picu Pătruţ", subliniază doamna Carmina Maior, muzeograf al Complexului Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu.
Citeşte mai multe despre:
special

Ştiri din .ro
PUBLICITATE
Tragedia de la „Victor Babeș”. Aritmetica sinistră a pandemiei. Cine numără morții și cine numără banii

Drepturile omului, Colanul și tichia de mărgăritar pentru statul român

Dublu nepotism marca PNL la Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate

Dictatura USR-PLUS: ministrul Vlad Voiculescu decide, numește și aprobă
Profitând de starea de alertă, Vlad Voiculescu instaurează dictatura în sistemul de sănătate. USR-PLUS acuză PSD pentru oroarea de la Spitalul Foișor, pe motiv că directorul numit politic de partidul care acum...
Credite bancare uriașe, cu garanții de stat, luate de o firmă din Vaslui, pentru combaterea efectelor pandemiei de COVID-19
Știrea financiară a anului pandemic vine de la Vaslui, unde una dintre cele mai importante companii care activează în domeniul aprovizionării și distribuirii inputurilor pentru agricultură, adică pesticide,...
„Nedeplasabilii” fug mai repede decât caravana de vaccinare
Doi oameni vaccinați dintr-o listă de 75. O primărie cu doar un angajat vaccinat. Caravana de vaccinare s-a întors, în Argeș cu multe dintre dozele de ser pe care le avea pregătite să imunizeze persoane...
Disperare. Stelian Ion se gândește la o nouă OUG împotriva Referendumului pe justiție

Big Brother pentru „UEFA 2020”, în București: recunoașterea huliganului în două secunde

S-a înființat Guvernul Cîțu 3 și’un sfert, care vrea să aducă normalitatea în România, de Ziua Copilului
Florin Cîțu poate candida cu succes pentru Cartea Recordurilor, fiind primul premier care conduce nu unul, nu două, nu trei, ci chiar trei guverne și un sfert. Cabinetul pe care îl conduce oficial este format din tr...
Să trăiți, dom’ procuror! Mizele uriașe ale trecerii Poliției în subordinea Parchetelor

Tupeu maxim! Ludovic Orban, proiect de lege pentru a scăpa HORECA de pagubele produse de… Guvernul Orban

O lege de tot rahatul: primăriile, puse să treacă la naționalizarea bălegarului din bătăturile țăranilor

Legea salarizării unitare 3.0 taie din banii românilor, sub pretextul discriminărilor
Suntem deja într-o criză economică evidentă, dar bine mascată de cifre trucate și de declarații politice. Spre deosebire de situația din 2009, când Guvernul Boc și-a asumat tăierile salariale, în Guvernul...
Război total între PNL și USR-PLUS. Liberalii vor ca poliția să verifice cererile de vize de flotant
Un grup numeros de deputați PNL a inițiat un proiect de lege care lovește direct în aliații de la USR-PLUS. Actul normativ vrea să condiționeze eliberarea vizelor de flotant de proba că persoana care solicită lo...
Luptându-se cu propriii subalterni, Clotilde Armand pune bețe în roate măsurilor de restricție luate de Guvern
Primarul Sectorului 1 își amenință subalternii cu tăierea salariilor, dacă nu se prezintă fizic la serviciu. Clotilde Armand a decis, totodată, să prelungească cu două ore programul de lucru pentru ziua de...