EXCLUSIV / Mori Torok - Duca: Drama lui Marian Cozma poate însemna o nouă şansă pentru români şi unguri!

Gestul clubului Veszprem, de a umple sala din localitate la un meci de Champions League cu drapelul unei ţări rivale, uimeşte atât în plan politic cât şi sportiv. Inclusiv  sportivii de etnie maghiară, cu vechi ştate în sportul românesc, recunosc în acest gest posibilitatea unui nou început în relaţiile româno-ungare.

În anii '80 gloria handbalului românesc a însemnat şi două nume ale acestei etnii, surorile Mori şi Edith Torok. "Mă uit cum este apreciat acest copil acum şi plâng. Plâng după tinereţea lui, după drama acestei familii, după faptul că atunci când a trăit nu a beneficiat de atenţia de acum. Iar gestul clubului ungar mi se pare...imposibil de anticipat până în urmă cu câteva zile", spune în exclusivitate pentru jurnalul.ro Mori Torok-Duca.

Edith Torok, în prezent Matei, are probabil cel mai impresionant palmares deţinut de vreo handbalistă din România în istoria acestui sport. Trofeele obţinute cu Oltchim, Hypo Niederostereich Viena, cu naţionala României şi cea a Austriei îi umplu casa din Rm. Vâlcea. Sora acesteia, Mori, comparată de regretatul Ioan Chirilă cu "Pele al handbalului", a strâns numai sub tricoul naţionalei 214 prezenţe şi peste 800 de goluri.

Mai mult, în semifinala Cupei EHF din 1984, contra Tatabanya, deranjată de afirmaţiile făcute de antrenorul echipei maghiare a făcut un gest fără precedent, arzând drapelul acestei ţări în mijlocul sălii sporturilor din Tatabanya!

Acum , Mori Torok vede în gestul realizat de cei de la Veszprem un motiv de reconciliere între cele două state: "Când am aflat ce i-au făcut ţiganii acestui sportiv a căzut cerul pe mine. Vă rog să mă scuzaţi, dar eu nu le zic romi pentru că nu vreau să asociez acest cuvânt de România! Marian a fost un copil pe care l-am urmărit mereu cu atenţie şi în care am crezut. Poate că în această atenţie sporită intră şi faptul că am fost colegă cu mama lui, Mariana Ionescu, la lotul naţional la sfârşitul anilor '70. Era printre cele mai bune stângace de viitor ale handbalului de la noi şi s-a lăsat de sport tocmai ca să-l crească pe acest copil! Mă doare sufletul pentru copilul ei, plâng. Ceea ce se întâplă acum, când văd lumea unită, colegii lui veniţi aici, drapelul României arborat într-o sală din Ungaria mă face să nu am cuvinte. Mă face să cred că solidaritatea este vie, că oamenii pot să se schimbe, că putem trece peste animozităţile pricinuite atâtea secole în special de politicieni. După cum ştiţi foarte bine, faptul că sunt de etnie maghiară mi-a adus multe necazuri. Asta pentru că eu am avut două căsnicii, ambele cu români - în Oltenia. Vă spun sincer că nu credeam să trăiesc şi să aud - chiar dacă datorită unei tragedii - că un asemenea lucru, steagul românesc, poate flutura fără probleme într-o instituţie din Ungaria. Poate că acesta este semnalul unei noi convieţuiri între noi, românii, şi unguri. Măcar şi pentru asta Marian Cozma trebuie socotit un erou!"