Experienţe de Dincolo: poveştile pacienţilor care şi-au revenit din moarte clinică

Specialistii cardiologi, cei care resusciteaza pacientii intrati in moarte clinica, sunt frapati de cele descrise de cei intorsi la viata dupa ce functiile vitale au incetat. Chiar si cei fara scoala, care nu au citit in viata lor nimic despre acest subiect, povestesc exact cele descrise in studiile de caz: in acele momente trec printr-un tunel intunecat, apoi percep lumini puternice, uneori colorate, iar unora li se proiecteaza in minte peisaje mirifice si isi vad rudele deja disparute, care le vorbesc, le fac semne sau ii cheama sa le fie aproape. Altora le apar ca intr-un fel de vis imagini relaxante - fluturi, peisaje extraordinare - si simt o caldura si o liniste deosebite.

Specialist in cardiologie, Dan Mihail Datcu, seful Clinicii "C.I. Negoita" de la Spitalul Sf. Spiridon din Iasi, descrie cazul unui doctor ginecolog care i-a povestit ce a simtit in acele momente. "Cu ani in urma fusese cu sotia la plaja, la mare, si a simtit ca face o tulburare de ritm. Avea des astfel de tulburari, prezenta o tahicardie ventriculara nesustinuta. Atunci i-a spus sotiei: du-ma la spital ca nu mi-e bine. A ajuns la Serviciul de Terapie Intensiva si ironia sortii a facut ca alaturi sa fie un medic care fusese operat la stomac. In timp ce doctorii stateau de vorba, la un moment dat, medicul operat de stomac, care era anestezist, il vede pe celalalt ca si pierde cunostinta si ca face convulsii. Nu era nici o sora sau alt membru al personalului medical in momentul acela in sectie, asa ca anestezistul a luat defibrilatorul si a actionat. Ginecologul mi-a povestit ca in acele momente a simtit ca s-a pierdut intr-un tunel intunecat, ca la capat era o luminita pe care vroia s-o atinga si nu reusea deloc si ca atunci a izbucnit o flacara puternica - momentul in care doctorul l-a defibrilat si s-a trezit", a povestit profesorul Dan Mihail Datcu. Medicul iesean spune ca studiul unor astfel de cazuri s-a facut inca de pe vremea executiilor prin ghilotinare.

"La cei decapitati prin ghilotinare exista un doctor - nu se pastreaza numele lui, medic care prindea intr-un cos capul retezat al celor pedepsiti la moarte si vorbea cu fiecare dintre capete. Omul acela a avut o sclipire de geniu: si-a dat seama ca poate vorbi chiar capul fara corp si de atunci s-au facut tot felul de speculatii", povesteste profesorul Datcu.

Au existat insa si destule cazuri de moarte clinica semnalate la Iasi, care i-au starnit interesul. "Putini dintre cei care au trait asa ceva vorbesc. Ar fi interesant de stiut ce se intampla in momentul mortii. S-au emis mai multe ipoteze, dar sunt inca in lucru. Se poate spune ca viata continua in momentul desprinderii violente a unei parti din corp, chiar si a capului dupa decapitare. Poate fi vorba de un minut-doua, nu mai mult. Acelasi lucru e valabil si la infarct. La un infarct cu complicatii vitale este exact momentul cand trebuie intervenit, uneori chirurgical, alteori prin tratament electric – socuri".

Ieseanul a carui revenire la viata a sfidat tratatele internationale de medicina
Resuscitarea prin metode chirurgicale cere timp si e mai greu de facut, pentru ca este vorba de efectuarea unei incizii urmate de o interventie pe cord. "Trebuie umblat acolo unde rotita e intepenita si trebuie unsa putin". In cazul celor care isi revin se poate spune ca avem de a face cu un fel de inertie a vietii. "In ce priveste moartea clinica s-au popularizat sporadic astfel de cazuri ce se intampla frecvent la ATI", spune profesorul Datcu. La Spitalul Sf. Spiridon din Iasi am stat de vorba si cu medicul primar Ioan Fermesanu. "Pe mine m-a socat cazul unei bolnave pe care o stiam foarte bine, o femeie de la tara care n-avea informatii - nu a citit ea reviste de popularizare, stiintifice, care suferise un infarct si era internata intr-un salon obisnuit, nu la Terapie Intensiva. Tot din cauza inimii a intrat in fibrilatie ventriculara si a stat n stop cardio –respirator cateva minute, pentru ca a durat pana sa fie adus defibrilatorul, s-a facut masaj cardiac, s-a facut soc extern. Cand si-a revenit am vorbit cu ea si i-am povestit ce s-a intamplat. A povestit ca a simtit exact ce se scrie in literatura. A zis ca la un moment dat a vazut o lumina foarte mare in fata si mergea foarte fericita pe un camp inverzit si foarte frumos, iar mama ei si o fetita care murise ii faceau semne. Asta-i singurul caz la care am ramas frapat, pentru ca o persoana fara multa carte a putut sa spuna asa ceva".

In Moldova sunt cunoscute si alte cazuri de pacienti care au trecut prin astfel de experiente. Socant este cel al ieseanului Gheorghe Ungureanu, care si-a revenit dupa aproape 30 de minute, timp in care s-a aflat in moarte clinica. Barbatul a povestit ca a simtit cum se desprinde de propriul trup si a avut acea senzatie de decorporalizare, plutind undeva in salon deasupra medicilor si asistentelor care incercau sa-l salveze. Dupa aceea a parut ca se scufunda intr-un tunel negru si a simtit ceva rece, apoi cald. Ungureanu a facut stop cardio-respirator pe caldura torida, la 21 iunie 2001, in timp ce mergea sa-si plateasca intretinerea. S-a scurs aproape o jumatate de ora in care nu a avut puls si nu a respirat pana la sosirea ambulantei, cand au inceput manevrele de resuscitare. Medicii nu-si explica nici astazi cum de barbatul nu a ramas cu sechele avand in vedere faptul ca a stat atat timp fara ca inima si creierul sa-i fie oxigenate.

Un alt caz cunoscut este cel al lui Gheorghe Marin, din Husi, care avea cu putin peste 30 de ani cand a intrat in moarte clinica. Acesta suferea de tahicardie paroxistica. A ajuns la spital cu pulsul ridicat si dupa un minut, doua, inima a incetat sa-i mai bata. Barbatul a simtit o stare de moleseala. Apoi a vazut cu ochii lui cum pe monitor s-a facut o linie dreapta. "Vedeam ca niste cerculete si dreptunghiuri si la final o lumina roz", a povestit el dupa incident. Apoi l-a vazut ca prin ceata pe medicul care ii facuse socuri electrice si ii incalzise astfel pieptul. Un alt pacient, din Vaslui, a povestit medicilor cele simtite dupa un astfel de moment. El a descris acel put adanc, intunecat, apoi foarte multe culori placute vazului, senzatia de decorporalizare, scaderi si cresteri de temperatura. Un alt bolnav aflat intr-o situatie limita la Terapie Intensiva a amintit de peisaje extrem de frumoase, de dialoguri cu personaje de basm si chiar cu fluturi si de culori placute, care formau un imens curcubeu.

A primit 24 de socuri electrice in 24 de ore
Profesorul Datcu a amintit si de cazul special al unei femei. "Evenimentul s-a petrecut acum un an. O tanara mama internata in Spitalul de Copii cu bebelusul bolnav si-a pierdut cunostinta si a facut convulsii. Colegii au reanimat-o, au intubat-o si au trimis-o la noi, la Cardiologie. Aici, tulburarea de ritm mai rara de care suferea - <> - nu putea fi stapanita in nici un fel, cadea tensiunea mereu. I s-au admninistrat medicamente pentru cresterea tensiunii, insa fara efect, iar crizele au continuat. Bolnava a primit intre 20 si 25 de socuri electrice in numai 24 de ore. La un moment dat i-am facut o incizie si i-am introdus o sonda cu care i-am stimulat extern cordul. Pentru ca era in iminenta de a repeta aceste crize, i-a fost pus un pace-maker cu posibilitate de defibrilare interna. De doua ori acesta a actionat, iar acum femeia duce o viata normala, ba vrea sa faca si al doilea copil".