Gata cu democratizarea armatei!

În februarie 1990, generalul Stănculescu fusese instalat în fruntea Ministerului Apărării Naţionale şi cu sprijinul Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), principalul contestatar al fostului ministru Militaru. Trei luni a durat fericirea "mariajului" între noul demnitar şi ofiţerii "rebeli".

Cum au devenit indezirabilă gruparea care clama democratizarea armatei şi aflarea adevărului despre Revoluţia română? Chiar scopul acesteia se pare că i-a fost fatal. Atacurile repetate la adresa generalului Chiţac, ministrul de Interne, implicat în evenimentele de la Timişoara, simpatia pentru idealurile Pieţei Universităţii, colaborarea cu opoziţia partidelor istorice şi cu "societatea civilă" au îndepărtat treptat CADA de sfera puterii şi, mai ales, au scos-o din graţiile ministrului Stănculescu.

Şi organizaţia se scindase între timp. Ministrul atrăsese de partea sa "gruparea Stănculescu", după cum i-au numit contestatarii. Membrii ei l-au sprijinit mai ales în preajma alcătuirii noului Guvern, după încheierea alegerilor din "duminica orbului". În numele CADA, s-au trimis Guvernului şi Parlamentului telegrame prin care se cerea menţinerea generalul Stănculescu în funcţia de ministru al apărării, ca "singurul garant al stabilităţii armatei".

Conflictul dintre CADA şi autorităţi s-a declanşat la 5 iunie 1990, când ofiţerii Cornel Şurcu, Ioan Bărbuţă, Petru Liţiu, Silviu Popescu, Ioan Ionel, Octavian Chiriac, Nicolae Cârligeanu, Ion Didoiu şi Laurenţiu Ungur au publicat un comunicat prin care criticau activitatea generalul Mihai Chiţac în fruntea Ministerului de Interne. I se reproşa demnitarului implicarea în evenimentele de la Timişoara. Păstrarea sa, scriau protestatarii, era "o gravă ofensă adusă memoriei eroilor Revoluţiei". O altă cerere a pus însă pe jar autorităţile. CADA recomanda pasivitatea militarilor în cazuri asemănătoare cu cele din decembrie 1989, în baza principiului că "armata nu are inamici în interiorul ţării".

Poziţia tranşantă a liderilor CADA a declanşat un "război" al scrisorilor, dus în presa vremii. A doua zi, s-a publicat punctul de vedere al MApN, care ameninţa inclusiv cu demiterea unor ofiţeri. Comunicatul "destabilizator" era denunţat şi de Consiliul Superior de Conducere al Ministerului de Interne, care se întreba de ce CADA îl ataca doar pe Mihai Chiţac, nu şi pe generalii de armată Stănculescu şi Guşe. A urmat, desigur, replica. Deşi ofiţerii asigurau că nu vor să provoace tensiuni, soarta lor părea a fi pecetluită.

La 11 iunie 1990, Consiliul Militar Superior al Armatei din cadrul MApN s-a întrunit de urgenţă. Atacurile s-au purtat la ... baionetă. Participanţii la şedinţă au incriminat activitatea CADA, ajungând şi la concluzia că organizaţia era "nereprezentativă". Lovitura de graţie s-a dat însă câteva zile mai târziu, într-un context favorabil, când tulburările din Piaţa Universităţii au servit de minune autorităţilor. Din înaltul balconului Palatului Victoria, Ion Iliescu a cerut interzicerea comitetelor militare, pe motiv că afectaseră intervenţia armatei împotriva "golanilor". Tot la 14 iunie 1990, Consiliului Militar Superior al MApN a emis un comunicat de presă, prin care se punea în practică sugestia şefului statului. Se desfiinţau astfel "grupurile şi comitetele constituite în afara cadrului legal al armatei", care făcuseră "jocul unor forţe politice care urmăresc destabilizarea vieţii sociale", au atras "personalul armatei în sprijinul Proclamaţiei de la Timişoara" şi au cerut "trecerea în rezervă (...) a sute de cadre superioare ale armatei".

"Toate cadrele angajate în acţiunea menţionată sunt obligate să revină în unităţile din care fac parte", anunţa şi postul naţional de radio la 15 iunie 1990. "Consiliul Militar Superior precizează, de asemenea, că, în consens cu cerinţa Guvernului României au fost interzise începând de astăzi existenţa şi funcţionarea oricăror grupuri şi comitete constituite în afara cadrului legal al armatei. Consiliul Militar Superior afirmă preocuparea sa constantă pentru asigurarea condiţiilor favorabile dezvoltării şi afirmării personalităţii tuturor militarilor şi promovării principiilor democratice prin modalităţi ce nu afectează valorile specifice instituţiei militare. Consiliul Militar Superior asigură întregul popor că armata ţării este şi rămâne credincioasă valorilor revoluţiei din decembrie 1989 la a cărei victorie şi-a adus contribuţia."

La sfârşitul anului 1990, într-un interviu acordat ziarului Libération, preluat de Expres, generalul Stănculescu părea să regrete desfiinţarea CADA, pe care o considera o "mişcare pozitivă". Fusese "pozitivă" câtă vreme servise debarcării generalului Militaru, au replicat atunci foştii lideri ai organizaţiei. CADA a fost păstrată şi pentru a salva aparenţele despre aflarea adevărului revoluţiei, mai acuzau ofiţerii, dintre care mulţi au fost ameninţaţi cu trecerea forţată în civilie.

Ancheta împotriva Armatei, stopată
Decizia Consiliului Militar Superior a afectat şi Acţiunea "pentru Dreptate Militară" (ADM), grupare iniţiată în martie 1990, de căpitanul Valerian Stan şi ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri din unităţile militare 02658 şi 01305 din Bucureşti.
O dată cu CADA şi ADM, s-a desfiinţat şi comisia guvernamentală constituită la nivelul judeţului Timiş, pentru elucidarea implicării armatei în evenimentele din decembrie 1989 din Timişoara. Din echipă făceau parte colonelul Viorel Oancea, procurorii căpitan Romeo Bălan şi Vlad Vasile Speriuşi, membrii CADA col Şurcu, mr Chiriac, cpt Taşcău şi maistru militar Stancu. Cercetările îi vizau pe generalii Ştefan Guşe, Mihai Chiţac, Victor Stănculescu şi maiorii Nicolae Ilie şi Ioan Sucală. Comisia îşi limitase activitatea doar la evenimentele din Timişoara, deşi CADA a cerut investigarea revoluţiei şi la Bucureşti, Sibiu şi Braşov.