Guvernul Cioloș a luat bani de la defavorizați

Problema copiilor instituționalizați este o poveste fără sfârșit, în România. Abuzuri îngrozitoare au oripilat opinia publică, în ultimii ani, după mai multe descinderi ale DIICOT la centre în care chiar angajații făceau trafic de minori. Mai mulți copii s-au sinucis, din cauza abuzurilor la care erau supuși. De doi ani nu s-au mai înregistrat cazuri grave, dar se vorbește foarte puțin despre tinerii care depășesc vârsta până la care pot rămâne cazați în centre și ajung pe stradă. Cele mai grave situații sunt ale celor care au și dizabilități. Unele ONG-uri reușesc să-i recupereze pe unii dintre aceștia, dar trebuie să se lupte cu sistemul, mai ales după modificarea legislativă făcută de guvernul Cioloș, în septembrie 2016. 

Poveștile tinerilor care ies din centrele de plasament sunt cutremurătoare. Jurnalul Național a prezentat un caz grav din anul 2016, când un tânăr de 26 de ani, masterand la Mecatronică, la Universitatea din Craiova, urma să fie dat afară dintr-un centru de plasament, în plină iarnă, pentru că depășise vârsta până la care legea prevede posibilitatea de a fi găzduit de stat. Problema tânărului de la Craiova s-a rezolvat, după scandalul din presă, cu ajutorul autorităților locale, care s-au implicat pentru salvarea lui. Dar au rămas sute de tineri care se confruntă cu situații similare, după ce împlinesc vârsta de 18 ani, respectiv 26 de ani, dacă sunt încă studenți. Unii au rezultate notabile, dar nu interesează pe nimeni. Cei mai defavorizați sunt tinerii instituționalizați care au și dizabilități, în special cei cu probleme cognitive, care abia reușesc să termine studiile liceale. 

Poveștile de groază din realitate

Prevederile defavorabile integrării tinerilor instituționalizați și cu dizabilități în societate și pe piața forței de muncă sunt incluse în Ordinul Ministrului Muncii – Dragoș Pâslaru, în acel moment - nr. 1886 din 15 septembrie 2016. Practic, Guvernul Cioloș a redus la maximum posibilitatea integrării acestora în societate, probabil din dorința de a mai aduce niște bani la buget, de la cei mai vulnerabili membri ai societății. În baza acestui Ordin, cei care împlinesc vârsta legală pentru a ieși din centre și pentru a putea începe o viață independentă sunt obligați să plătească aproape tot ce câștigă din salariu, pentru cazarea în respectivul centru de plasament, dacă reușesc să se angajeze. Cuantumul plăților este aproape egal cu salariul minim pe economie, iar posibilitatea unui tânăr instituționalizat și cu dizabilități de a găsi de lucru pe mai mulți bani este minimă. „În loc să se găsească o metodă de a-i încuraja să își caute un loc de muncă și să devină independenți, statul îi descurajează. Noi am preluat mai mulți tineri și am reușit să-i angajăm, dar a fost foarte greu, mai ales pentru că ei vin la noi să se plângă de aceste condiții care li se impun. Se întreabă de ce se mai zbat să muncească, din moment ce nu mai rămân cu aproape nimic din salariu. A trebuit să le găsim locuri în care să-i cazăm și să-i ajutăm să iasă din aceste centre, ca să-i stimulăm să meargă în continuare la muncă”, a explicat, pentru Jurnalul, Angela Achiței, președinta Fundației „Alături de Voi”, din Iași. 

Documentele oficiale arată altceva

Un alt caz care a beneficiat de ajutorul fundației este al unei tinere care a fost lăsată pe străzi de un centru de plasament, după ce a împlinit vârsta majoratului. La 22 de ani, tânăra a fost recuperată de pe stradă, în plină iarnă, acum cinci ani, de Fundația „Alături de Voi”, fără acte și traumatizată, deși în documentele oficiale figura ca fiind „integrată în societate”. Fata a povestit că fusese trimisă să lucreze la o familie unde trebuia să ajute la curățenie și la treburile gospodărești, în schimbul cazării și hranei, însă respectivii ar fi obligat-o să cerșească și să le aducă bani. Tânăra a fugit și a fost găsită înghețată și nemâncată, înainte de Crăciun. „Noi am luat-o de pe stradă și ne-am chinuit să-i găsim un loc unde să poată sta. Am reușit să o cazăm într-un centru de noapte, dar a doua zi după ce am angajat-o la noi, a fost dată afară din centru. Am încercat să le explicăm că salariul îl va lua abia după o lună, dar ni s-a spus că acestea sunt prevederile legii și dacă figurează ca angajată, nu mai poate fi găzduită în centrul de noapte. Apoi am încercat să-i găsim măcar o cameră de închiriat, dar era și înainte de Crăciun, iar oamenii au văzut-o traumatizată – pentru că avea un comportament specific celor care au fost instituționalizați – și de etnie romă, și au refuzat să mai închirieze. Cu mare greutate am reușit, până la urmă, să-i găsim o cameră unde a putut să stea, o perioadă”, mai povestește reprezentanta fundației de la Iași. Cazul acestei tinere este unul fericit, datorită eforturilor depuse de fundație. Fata a fost diagnosticată cu retard, a primit certificat de handicap și a lucrat o perioadă într-o unitate protejată, apoi a avut o evoluție foarte bună, iar la reevaluare s-a constatat că a depășit retardul. Acum este un adult normal, muncește și trăiește în comunitate, reușind să închirieze un apartament, împreună cu o prietenă. Dar recuperarea nu se datorează nici instituțiilor care ar trebui să ajute acești oameni, nici legislației, ci eforturilor depuse de societatea civilă, care uneori trebuie să se lupte cu sistemul de stat. Din 2016 până astăzi nu s-a gândit nimeni să elimine prevederile introduse în legislație de Cioloș, iar tinerii din centrele de plasament au șanse minime de integrare în societate sau în piața muncii.

Ordinul nr. 1887/2016 stabilește contribuţia lunară de 900 de lei de la fiecare adult instituționalizat și cu dizabilități care se angajează. Nimeni n-ar vrea să se angajeze pentru a plăti cazarea și masa care le sunt asigurate și fără să muncească.