În Antep se scrie istoria

Fisticul de Antep este poate cel mai bun din lume. Crescute într-un loc ce a adunat toate "fericirile" pământului, pe coamele colinelor mângâiate de soare şi trăgându-şi sevele din pământuri ce mustesc de viaţă, sunt un adevărat elixir al dragostei.

În limba vechilor hitiţi, Antep însemna de fapt "tărâmul regelui". Astăzi a căpătat un nume care vorbeşte de la sine: "Venerabilul Antep", sau Gaziantep, una dintre cele mai vechi aşezări locuite încontinuu. În jurul oraşului, cât vezi cu ochii, se întind mii de copaci. Căţăraţi pe dealuri, aşteaptă sosirea toamnei pentru a scăpa de povara cea dulce. Deşi sâmburii de fistic sunt mai mici decât cei crescuţi în America, sunt mult mai zgârciţi în a-şi lăsa descoperite secretele. Fiind mai greu de desfăcut, păstrează în miez toată savoarea.

În miez de septembrie, culegătorii lovesc cu prăjinile ramurile încărcate. Fisticul, cu tot cu coajă, se depozitează în locuri răcoroase până când îşi găseşte locul pe una dintre tarabele de pe străduţele Antepului. Între zidurile vechi ale cetăţii, turiştii sosiţi de prin toată Europa gustă seminţele de fistic. Sunt într-adevăr cele mai bune din lume! Preţurile sunt aici mai mici decât în alte părţi din Turcia, iar oferta este... incredibilă.

O cantitate însemnată va ajunge în magazinele cu mirodenii de-a lungul Turciei (o sumedenie de culori, arome şi gusturi care vor recompune mai târziu preparate asiatice, europene sau poate creaţii personale ale amatorilor de senzaţii gustative), altele în tradiţionalele patiserii din Antep (mai mult de 180), unde se face cea mai delicioasă baclava cu fistic. Atât de bună încât trebuie să îi treci în fiecare zi pragul pentru a avea parte de o porţie de fericire pe care să o împarţi cu cine vrei.

Afrodiziace, sănătoase (conţin o cantitate echilibrată de grăsimi saturate, proteine, vitamina E şi carbohidraţi; foarte important pentru cei dependenţi de diete, un conţinut scăzut de colesterol), sunt ingredientele emblematice pentru duciurile turceşti. Kataif, künefe (fire delicate de aluat ca la cataif, cu un strat de brânză topită la mijloc şi servite cu fistic după pofta inimii), halva (din griş sau susan, cu migdale, fistic şi alune) sau poate güllac, un desert demn de vechii sultani (foi de aluat aproape străvezii, înmuiate în lapte şi apă de trandafiri, presărate cu seminţe de rodie şi de fistic).

Uleiul de fistic, obţinut prin presarea la rece a sâmburilor, este folosit în alimentaţie (în comparaţie cu cel de nucă, este mult mai aromat şi în consecinţă are un gust mai greu de uitat), în special atunci când se sotează diferite tipuri de legume.

Este perfect atunci când se adaugă câţiva stropi peste salate cu andive, avocado, sfeclă roşie sau chiar amestecuri de cubuleţe de fructe. Suprinzător, peştele fript pe grătar capătă un cu totul alt gust dacă se unge puţin cu ulei de fistic. Şi nu în ultimul rând, este un ingredient cu un efect surprinzător în compoziţia produselor cosmetice, precum cremele, balsamurile sau uleiurile pentru masaj.