Înmormântarea nevăzută a Tatianei Stepa

Luni, 10 august 2009, la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, a avut loc slujba religioasă de înmormântare a unei alte privighetori a cântecului românesc: Tatiana Stepa. Slujba a fost oficiată de această dată de peste 20 de preoţi, care, în memoria celei care a adus bucurie în atâtea inimi cu cântecul ei, au cântat şi ei parcă mai frumos ca niciodată.

La finele slujbei, o parte din cei care au fost atinşi de acest mesager ceresc au ţinut, pe rând, câte o cuvântare de mulţumire pentru tot ce au primit de la ea. Au ţinut să precizeze că, în ciuda tuturor suferinţelor trăite, în ciuda poverii pe care a dus-o pe umeri, fie singură, fie ajutată de cei dragi, Tatiana Stepa a fost întotdeauna un om vesel, optimist, plin de o forţă vitală care a ajutat-o să privească mereu înainte, mereu către următoarea cântare în care avea să dăruiască oamenilor din nou, pe tavă, toată inima ei.

Apoi, în sunetul asurzitor al zecilor de claxoane ce însoţeau cortegiul funerar, a urmat drumul către Cimitirul Bellu, unde, pe Aleea Artiştilor, a fost condus trupul Tatianei, spre a-şi găsi odihna în mijlocul prietenilor care-i sunt acum vecini. La toate acestea au participat atât familia şi prietenii, cât şi oameni care nu au cunoscut-o personal, dar au ascultat-o, au tremurat, au râs şi au plâns prin cântecele ei şi au trăit cu sentimentul că Tatiana i-a cunoscut şi a împărtăşit cu ei o parte din viaţă. Au fost prezenţi la slujba de înmormântare şi artişti români de valoare, scriitori, cantautori sau actori..., dar ei nu au venit acolo pentru a "fi văzuţi", ci pentru a-şi plânge în tihnă iubita prietenă.

Însă partea nevăzută a acestui eveniment este înmormântarea ce are loc în sufletele celor care au cunoscut-o şi au trăit cu Tatiana Stepa, înmormântare care a început acum ceva ani şi care nu se poate finaliza. Partea nevăzută se desfăşoară ca o dramatică simfonie departe de ochii lumii şi de camerele de luat vederi, din lacrimi vărsate cu încleştare pe la colţuri sau plâns deznădăjduit în aşternut, în casa care nu va mai fi niciodată la fel, din scrâşnet de dinţi şi un pahar de whisky băut noaptea, târziu, în întunericul camerei, ascultându-i melodiile, din ajutoare secrete, mici sau mai mari, dăruite de oameni pentru care dispariţia ei fizică lasă un hău imens, de neînlocuit...

E adevărat, X-ulescule, n-o să te mai poţi trezi cu ea dimineaţa, n-o să-i mai auzi vocea strigându-ţi numele. N-o să-i mai primeşti zâmbetul şi glasul blând, n-o să-ţi mai facă ceai şi n-o să mai gătească pentru tine. Tatiana nu se va mai întoarce acasă de-acum şi n-o să-i mai simţi mirosul prin camere. Ea n-o să-ţi mai povestească de cât de mândră e de fiul ei, cât îi e de dor de fratele ei sau de cine ştie ce bucurii sau suferinţă i-a mai pricinuit vreun om care a avut privilegiul să-i treacă la un moment dat prin viaţă.

Tatiana nu te va mai chema de-acum la o seară de cântat la chitară şi voie bună. N-o să-ţi mai răspundă de-acum la telefon... Şi toate astea te vor durea în fiecare zi din ce în ce mai mult. Tu nu poţi s-o înmormântezi în sufletul tău; nu poţi s-o laşi înghiţită de pământ. Ştii că trupul ei este acolo, l-ai văzut pierzându-se sub capacul sicriului şi acoperit de ţărână, dar ea este mai mult decât un trup. Şi eşti un norocos, pentru că, dincolo de imaginea vie pe care i-o păstrezi în suflet, dincolo de pozele cu ea şi amintirea tuturor clipelor petrecute împreună, dincolo de hainele ei şi obiectele alese de ea, pe care încă le mai ai în casă, Tatiana Stepa ţi-a mai lăsat ceva: "Vă las cântecele mele".

Câţi dintre cei care au pierdut pe cineva drag au norocul să primească şi acest dar?
Dar nici nu trebuie s-o înmormântezi în sufletul tău.
Şi să nu te îndoieşti o clipă că, în timp ce tu plângi pentru că îţi lipsesc toate astea, ea este acolo, cu tine, şi te îmbrăţişează cu aripile ei de înger. Tatiana Stepa, mai "plâng ochii cei albaştri ai lui Dumnezeu"? Nu ştim noi încă, dar ştim că, nedumeriţi, curaţi şi atât de tineri..., plâng ochii cei albaştri ai fiului tău. Să te odihneşti în pace, Tatiana!

Citiţi pagina specială dedicată Tatianei Stepa