Cum să devii „liderul haitei”

Tudor Tim Ionescu – coach, speaker și consultant – ne propune ceva inedit pentru a avea succes în afaceri, dar şi în viaţa de zi cu zi. A extras şapte strategii învăţate din dresaj şi le-a sintetizat într-o carte, pe înţelesul tuturor

Spune-mi, în mare, despre ce e vorba în carte.

„Liderul Haitei” este o carte despre leadership, despre cum să devii un lider adevărat în societate. Suntem foarte mulți oameni pe planetă și ne înmulțim din ce în ce mai mult, iar anarhia nu este un răspuns, lipsa de organizare a societății nu este un răspuns. De ce există o ierarhie? Deoarece există forme de organizare unde persoane iau decizii care îi afectează și pe ceilalți și ceilalți ar trebui să le urmeze să asculte să îndeplinească acele sarcini care le sunt date. Dar tocmai pentru că suntem atât de mulți oameni, apare dilema cum să faci această organizare fără a crea frustrări, tensiuni, resentimente care pot duce chiar la conflicte interumane? Răspunsul la această întrebare este „prin dezvoltarea abilităților de lider ale fiecăruia dintre noi”. Un lider nu este un șef care își impune prin coerciție, prin forță, poate chiar prin violență autoritatea față de persoanele din jur, fie că e vorba de familie, fie că e vorba de colegi, fie că e vorba de grupul social din care face parte. Un lider se folosește de alte abilități pentru a-i convinge pe ceilalți să-l urmeze, să-l asculte. Modelul tip de lider este al masculul Alfa din haitele lupilor. Lucrând cu câini, care, de asemenea, se organizează în haite, am descoperit multe paralele care pot fi realizate între elemente de dresaj canin și abilitățile de lider pe care ni le dorim. Astfel, plecând de la dresajul canin, am creat șapte strategii pentru dezvoltarea abilităților de leadership, rezumatele în cartea „Liderul Haitei”.

Ce le transmiţi cârcotaşilor care vor spune că nu au ce să înveţe de la câini decât „aport” şi „şezi”?

Nu le transmit nimic, pentru că răspunsul la întrebările lor rezultă chiar din aceste două comenzi, de exemplu. Dacă au un câine sau au văzut pe cineva cu un câine care execută comandă de „șezi” sau comandă de „aport”, atunci vor înțelege exact ceea ce înseamnă să fii sau nu un lider. Dacă ai un cățel și reușești să-l faci să execute comanda de „șezi” fără a te folosi de zgardă, recompense, ridicatul vocii sau să trebuiască să repeți de mai multe ori „șezi, șezi, șezi, șezi”, până când într-un final cățelul, aproape plictisit fiind de tine, se va așeza, atunci demonstrezi că ești un lider. Iar sentimentul pe care îl vei avea atunci când cățelul tău îți va asculta comanda fie lângă tine, fie la depărtare, va fi unul de satisfacție că ești privit de cățelul tău ca fiind liderul său și nu șeful său. Invers, dacă ai un cățel și repeți de mai multe ori să execute comanda „șezi”, ridici tonul şi, într-un final, cu greu „te ascultă”, acel sentiment de frustrare că nu te ascultă nici măcar propriul câine este cel care îți va arăta că mai ai de lucrat la modul în care ești perceput ca lider de către cățelul tău.

Uitați-vă chiar pe stradă la alte persoane care interacționează cu cățeii lor. Când vedeți o persoană în parc al cărei cățel ascultă de el la o banală comandă de șezi, dar realizată imediat, impecabil și corect (unele de la distanță chiar) va transmite o încredere de sine și o atitudine de lider. Dacă vedeți invers, o persoană care aleargă după cățelul său, care folosește lesa pentru că nu este ascultată de propriul cățel, care repetă de foarte multe ori comenzile fără ca acel cățel să-l asculte automat, percepția voastră despre acea persoană va fi că este o persoană slabă care nu reușește să fie ascultată nici măcar de cățelul său, cu siguranță nu o veți vedea pe acea persoană ca putând fi un lider. Același lucru se poate spune și despre celelalte comenzi, chiar și cea de „aport”.

CITAT

A trimite cățelul să îți aducă un obiect aflat la distanță și să ți-l aducă ție, nu să-l lase la 2 metri distanță sau să treacă cu obiectul pe lângă tine fără să te bage în seamă, este un comportament greu de obținut.

Observați interacțiunea pe baza aducerii de obiecte într-un parc între un cățel și stăpânul său. Ce percepție aveți asupra persoanei care, aruncând un obiect, are lângă el un cățel care așteaptă să primească comanda de aport, adică nu pleacă imediat cum a fost aruncat obiectul, iar după ce primește acea comandă de aport se duce, ia obiectul și-l duce până la picioarele stăpânului său ,unde lasă obiectul. Cum îl percepeți pe acel stăpân în relația sa cu cățelul? Credeți că este un lider? Sunt sigur că da. 

Interacțiunea dintre cățel și stăpânul său spune multe

Să luăm cazul invers. Observați interacțiunea între un cățel și stăpânul său în parc, când îi este aruncat un obiect. Obiectul nici măcar nu a fost aruncat încă și cățelul aleargă deja în direcția în care crede că va fi aruncat acesta și, după aceea, eventual se duce sau nu, îl aduce, dar fie trece pe lângă stăpân și merge mai departe și se joacă într-un alt loc cu acel obiect, fie îl aduce și lasă la 2 m de stăpân, obligându-l, practic, pe acesta să facă câțiva pași pentru a recupera obiectul și, eventual, îl aruncă din nou. Cum percepeți această persoană? Care este autoritatea ei în fața cățelului? Cu siguranță, nu una de lider.

Se aplică aceste exerciţii şi celor care nu vor să fie lideri neapărat, care nu au ocazia să conducă? Ce poate lua omul obişnuit din aceste exerciţii?

Strategiile din această carte sunt menite să ne dezvolte niște abilități care bineînțeles sunt fundamentale, consider eu, pentru un lider, dar care și individual luate ne ajută să avem o viață mai productivă, să comunicăm mai bine, să avem o atitudine mai bună. Practic, fiecare dintre aceste strategii dezvoltă câte o abilitate care ne va ajuta în viața de zi cu zi. Știți, există un mit cum că liderii pot fi doar anumite persoane, un fel de aleși printre oameni, iar ceilalți nu vor putea niciodată să fie lideri, pentru că nu s-au născut așa.

Eu nu cred în acest lucru, cred că abilitățile de lider există în fiecare dintre noi și ține doar de noi să ne dezvoltăm, să avem încredere în noi că putem să devenim lideri și să acționăm în acest sens. De asemenea, acest proces este unul intern nu extern. Eu nu pot să fac pe cineva un lider, eu nu pot să fiu făcut de altcineva un lider. Pot să fac pe cineva șef sau pot să fiu făcut de altcineva și tocmai de aceea eu fac o distincție foarte clară între șef și lider, dar consider că a fi lider este o stare interioară, pe care ți-o dezvolți tu. Bineînțeles, poți fi ajutat în acest demers, pentru a înțelege mai bine cum să faci acest lucru, dar leadership-ul este o abilitate interioară, este un motor intern ale cărui chei le ai doar tu, nimeni nu poate să pornească acest motor în locul tău și nimeni nu poate să-l oprească în locul tău. Şeful, din perspectiva mea, este o mașină externă care fie te împinge, fie trage, dar care nu-ți aparține. Șef ești făcut de cineva și acel cineva îți poate lua această titulatură sau această funcție și momentul în care îți este luată acea funcție te oprești.

Tu ai multă experienţă în spate. Cum vezi liderii din România? Atât în plan politic, dar şi în mediul de afaceri. Ce le lipseşte? Sau ce puncte bune au?

Avem foarte puțini lideri în România, dar avem foarte mulți șefi. Cumva, și prin evoluţia istorică a societății noastre, comunismul s-a bazat pe ideea de șef, pe ideea de subaltern, pe ideea de a asculta de un șef fără a crede în el și pe ideea de a conduce fără a ne inspira oamenii, fără a le insufla încredere. Dimpotrivă, distrugerea propriei personalități este unul din elementele fundamentale ale comunismului.

Evident, această distrugere a personalității omului și crearea unui nou om obedient ascultător, care nu pune întrebări, care execută, care nu gândește, care este aproape precum un robot are efecte și continuă să aibă efecte chiar și la 30 de ani după schimbarea regimului în România.

CITAT2

În plan politic, ducem lipsă de leadership. Nu aș putea să vă dau prea multe exemple de lideri politici veritabili și poate din dorința mea de a nu a crea vreo controversă nici nu mă voi hazarda în a da vreun nume. În mediul de afaceri cred, de asemenea, că avem mulți șefi uneori poate chiar mai mulți șefi decât angajați în anumite companii și firme chiar dacă acelea ar fi multinaționale.

Leadership-ul pe plan local, din punct de vedere al afacerilor, se vede și din lipsa unor companii care să se fi dezvoltat foarte mult și-n exterior. Desigur, există excepții.

Oamenii cu care lucrezi tu sunt deschişi să aplice strategii noi, strategii inovatoare, sau te loveşti de fel de fel de prejudecăţi?

În general, ființa umană este una căreia îi place confortul, căreia nu-i place neapărat tot ceea ce este nou cu atât mai puțin acel gen de nou care te scoate din zona de confort. 

Din această perspectivă, da, unele persoane sunt reticente în a încerca lucruri noi. Sunt temătoare, din frică de eșec, nu au încredere în propriile capacități și aici este un aspect asupra căruia încerc să lucrez foarte mult, și anume ca persoanele să înțeleagă faptul că oricine poate să fie un lider dacă își dorește. Depinde exclusiv de tine și de nimeni altcineva să fii un lider.

Ce înseamnă să fii un bun lider? În România, mulţi vor să fie şefi, nu neapărat lideri.

Foarte corectă observația! Prea mulți vor să fie șefi, prea puțini înțeleg ce înseamnă un lider, iar un lider nu are nicio legătură cu un șef. Șef te face cineva, în timp ce lider devii prin propriile forțe.

Să fii lider înseamnă să creezi drumuri acolo unde nu există drumuri, înseamnă să ai curajul să mergi acolo unde nimeni altcineva n-a mers, înseamnă să ai curajul să mergi atunci când nimeni nu este lângă tine sau în spatele tău, dar tu totuși să mergi pe acel drum. Înseamnă să nu lași pe nimeni să-ți spună că nu poți să faci ceva, că nu ești capabil, că vei eșua.

Să fii lider înseamnă să ai încredere în tine, să ai o atitudine de lider, să fii ferm, să fii constant, dar să fii respectuos cu toată lumea, indiferent cu cine vorbești sau interacționezi. Să fii lider înseamnă să știi să comunici bine, să știi să îți gestionezi viața, să gestionezi timpul, care este cea mai de preț comoditate pe care o avem în această viață, să fii lider înseamnă să-i poți influența și inspira pe cei din jurul tău, fără a le impune ceva. Să fii lider înseamnă să nu faci rău cu intenţie, să fii lider înseamnă să greșești de foarte multe ori, dar să nu renunți, să înveți din greșeli să nu le repeți și să mergi mai departe și cred că unul dintre lucrurile foarte importante în a fi lider înseamnă să dai înapoi comunității, să încerci să faci bine pe cât poți, să dai înapoi cât mai mult comunității din care, până la urmă, tu te-ai dezvoltat.

Se pune preţ pe angajat în România? Ce ar trebui să înţeleagă companiile, angajatorii?

Cu siguranță se pune preț pe angajat, nu există niciun dubiu aici. De altfel, criza forței de muncă din România este principala problemă pe care orice antreprenor, orice om de afaceri o să o menționeze într-o discuție despre problemele pe care le întâmpină.

Cred însă că angajații nu pun întotdeauna preț pe angajați. Ne complacem să îndeplinim niște sarcini pe care le primim uneori bine, alteori mai puțin bine, dar doar în dorința de a termina cât mai repede cu jobul pentru a ne putea ocupa de alte lucruri. De aceea, locurile de muncă sunt, de cele mai multe ori, privite ca fiind ceva negativ, ceva ce de-abia așteptăm să se termine. Luni este cea mai urâtă zi, pentru că ne întoarcem la muncă, iar vineri este cea mai frumoasă zi, pentru că se termină săptămâna de muncă. 8:00 sau 9:00 dimineața este cea mai dificilă oră, pentru că ne așteaptă o zi de muncă, așa cum ora 17, 18, 19, 20 - în funcție de program -, ora la care terminăm munca, este cea mai plăcută și cea mai așteptată, pentru că ne permite să facem alte lucruri decât cele de la locul de muncă.

Cum e cu ţipatul? Cred că mulţi nu au renunţat la această „metodă” de a le explica anumite lucruri angajaţilor.

Poate că n-o să placă ceea ce voi spune, dar țipatul este arma persoanei slabe. Atunci când nu mai reușești să convingi prin calitate trebuie să apelezi la cantitate, iar când calitatea argumentelor tale nu este suficientă, încerci să compensezi prin cantitatea decibelilor cu care transmiţi acele argumente. Ţipatul niciodată nu a fost util în afara momentelor în care încerci să transmiți un mesaj la o persoană care se află la o depărtare foarte mare de tine și, atunci, prin natura fizicii, trebuie să ridici tonul. Dar în afară de acest moment, în interacțiunea cu alte persoane țipatul nu își are rostul și nu face decât să creeze o tensiune și o stare de violență dăunătoare oricărei productivități.

În ADN-ul nostru, dacă o luăm de la originea omului, țipatul a fost întotdeauna asociat cu frica sau cu violență. Țipăm dacă vrem să speriem pe cineva sau atunci când auzim un țipăt, înseamnă fie că cineva vrea să ne atace, fie cineva este atacat în proximitatea noastră și, deci, dacă există un pericol iminent în aceste situații, instinctul de conservare ne obligă să fim mult mai atenţi şi să gândim la integritatea noastră fizică și să nu facem altceva decât să fim defensivi.

Ce face un lider în fața unor persoane care țipă la el? Cu siguranță nu țipă la rândul lui, cu siguranță nu fuge. Un lider, prin atitudine, va tempera aceste țipete și va readuce discuție în parametrii normali, pentru că el este cel care conduce discuția și nu își va compromite atitudinea fermă constantă, dar și respectuoasă în fața unor persoane care țipă.

OANA PORTASE