Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
INTERVIU
Relaxarea fiscala de anul acesta va aduce o crestere a inflatiei. In plus, Guvernul nu are bani pentru a-si onora promisiunile, considera Mihai Tanasescu, fostul ministru de Finante.
Adversar declarat al cotei unice de impozitare, Mihai Tanasescu, presedintele Comisiei de Buget-Finante din cadrul Camerei Deputatilor, sustine ca noua reforma fiscala va aduce o serie de derapaje: cresterea accizelor, a preturilor la energie electrica si la gaze, inflamarea inflatiei. Relaxarea fiscala de anul acesta se va transforma in 2006 intr-o politica fiscala dura, in caz contrar fiind pusa in pericol integrarea Romaniei in 2007.
VALI BLANARU
 |
PROBLEME. Cresterea consumului, accizelor si a TVA vor avea un efect inflationist asupra economiei romanesti, spune Tanasescu |
Jurnalul National: Domnule Tanasescu, in ultima vreme ati tot avertizat asupra unor potentiale derapaje economice, legate in special de reforma fiscala facuta de actualul Guvern. Daca Guvernul a explicat care sunt avantajele introducerii cotei unice, dumneavoastra ne puteti spune ce riscuri pot aparea?
Mihai Tanasescu: Inca din timpul campaniei electorale am avertizat asupra acestor potentiale pericole care se pot abate asupra tarii, mai ales in aceasta perioada dificila. Nu iti poti permite riscuri si vulnerabilitati cu doi ani inainte de integrarea in UE. Este iresponsabil sa joci la poker o tara intreaga, nu poti sa mergi la risc atunci cand ai un obiectiv pe care trebuie sa-l atingi. In confruntarile mele cu domnul Videanu, in programul Aliantei exista un capitol de riscuri si vulnerabilitati. Ei pot sa spuna foarte bine: oameni buni, ne-ati votat, suportati-ne! Cert este ca ei nu si-au dat seama de amploarea acestor riscuri.
Va rog sa fiti mai concret. La ce anume va referiti?
In primul rand, politica fiscala nu este una singulara. Ea joaca rolul unui catalizator alaturi de politica monetara si cea comerciala si are rolul determinant si de conducere in mentinerea unor echilibre macroeconomice. Atunci cand politica fiscala are anumite riscuri si derapaje, si celelalte doua politici vor avea de suferit.
Ati ajuns unul dintre adversarii cotei unice de impozitare. Asta dupa ce, in urma cu cativa ani, ati sustinut aceasta reforma fiscala. De unde aceasta schimbare de pozitie?
Eu am sustinut-o in 2003, cu patru ani inainte de aderare. UE nu luase in discutie reglementarea comunitara a impozitarii directe. In momentul acesta, in Uniune sunt reglementate unitar elementele de taxare indirecta, accizele, taxa pe valoare adaugata si taxele vamale. Tot ce e legat de impozitarea directa, cum ar fi impozitarea veniturilor populatiei si ale companiilor, nu e reglementat, fiecare stat are politica lui. Pana la largirea UE nu au fost probleme, apoi au aparut cele 10 state noi cu cotele lor unice. In momentul acesta, situatia e tensionata in sensul: mai, baieti, noi va bagam in Uniunea noastra, va dam si bani pentru restructurare, dar voi ne luati si forta de munca, si investitiile prin impozitele voastre reduse! Teoretic, introducerea cotei unice de impozitare in Romania nu ar trebui sa provoace probleme. Aplicarea ei trebuia sa tina cont de niste principii care sa guverneze in continuare. Din 1999 si pana in prezent, Romania a implementat sistemul progresiv de taxare. Un sistem care a costat multi bani si care, dupa cinci ani de eforturi financiare si umane, dispare, se sterge cu buretele si e inlocuit cu declaratia de avere. Este o lipsa de viziune si vizavi de ceea ce se intampla in Uniunea Europeana, unde verificarea veniturilor se face prin impozitarea globala.
Dar Alianta a argumentat ca acest sistem al impozitului pe venitul global nu functioneazaâ¦
Cred ca ei nu-si dau seama ca s-a terminat campania electorala, ca se afla la fraiele unei economii.
Care sunt fructele și legumele toxice. Numărul celor cu pesticide peste limitele legale s-a dublat față de anul trecut
Citește pe Antena3.ro
Totusi, care sunt problemele care pot aparea dupa introducerea cotei unice?
As vrea sa subliniez ca implementarea cotei unice atrage dupa sine niste elemente de natura macroeconomica. Primul efect vizibil este micsorarea rapida a incasarilor bugetare. Bugetul general consolidat va avea resurse financiare mai mici care pot crea fie o accentuata crestere a deficitului public bugetar sau o scadere radicala a cheltuielilor, fie ca sunt cheltuieli sociale, cu salariile, fie ca sunt pentru investitii. Sau mai exista si varianta majorarii unui alt tip de impozite si taxe: adica iti iau o povara in cazul reducerii impozitelor directe, dar iti cresc impozitele indirecte cum sunt accizele la motorina, la benzina, la tigari sau taxa pe valoare adaugata. Marele pericol al cresterii acestor taxe este efectul inflationist care apare asupra economiei romanesti.
De unde aceasta presiune?
Apare in consum, fiindca in aceste conditii tot ce inseamna consum are presiune inflationista. Apoi apare o reducere substantiala de venituri la bugetul de stat, dar care se transfera intr-un plus de venituri la nivelul persoanei fizice sau al companiei. Acest plus de resurse care se va regasi la indemana consumatorului se va transforma pe piata intr-o presiune asupra consumului. Se va ajunge la o deteriorare a balantei externe, deoarece presiunea va fi facuta pe importuri, in sensul ca economia romaneasca nu este pregatita sa raspunda unei cereri mai mari pe piata, si atunci toata lumea sa indreapta cu aceste resurse suplimentare catre importuri, iar pe de alta parte, aceasta presiune face sa se ajunga la o deteriorare a balantei comerciale si implicit la o crestere a inflatiei.
Cum s-ar putea mentine echilibrele macroeconomice?
Revin la corelarea politicilor, cea fiscala cu cea monetara a Bancii Centrale si cea comercial. Anul acesta, BNR are de pus in practica trei mari masuri de noutate pentru Romania: inceperea tintirii inflatiei prin dobanda, liberalizarea contului de capital, cea mai importanta masura pe care BNR o ia inainte ca Romania sa devina membru al UE si trecerea la leul greu. O prima implicatie a liberalizarii contului de capital este ca fluxurile de capital din afara pot sa patrunda si sa iasa nerestrictionat de pe piata romaneasca. Atata vreme cat dobanda este inca la un nivel ridicat in Romania, in mod cert vor exista capitaluri speculative care vor veni, vor lua o dobanda de 14%-16%, cat este ea in prezent, si vor iesi apoi cu un castig enorm. Semnul mare de intrebare este daca Banca Centrala si economia vor reusi sa suporte asemenea riscuri.
In ultimele zile am asistat la reducerea dobanzilor atat la credite, cat si la depozite.
Inca dobanda este foarte mare. Pentru a putea face liberalizarea contului de capital trebuie sa ai dobanzi sub 8%-9%. Noi le avem inca de 14%-15%. Ele, probabil, vor cobori in perioada urmatoare. Insa neacompanierea acestor riscuri potentiale cu alt gen de masuri atrage dupa sine acel puseu inflationist de care va vorbeam. Aceste trei elemente de noutate a politicii monetare care au un anumit grad de risc in inflamarea inflatiei trebuie sa fie compensate ca sa se poata mentine acea credibilitate macroeconomica de masuri fiscale. Atata vreme cat politica fiscala este foarte deschisa in sensul renuntarii la venituri foarte mari la buget si la cresterea deficitelor fiscale este foarte clar ca aceste doua tipuri de politici nu sunt coordonate. Si atunci una lucreaza impotriva celeilalte si una va trebui sa lase de la ea ca sa poata sa mearga cealalta mai departe.
Negocierile cu FMI
Aceste riscuri vor fi sesizate de FMI, care se afla zilele acestea in Romania. Deja, expertii Fondului au recomandat Romaniei sa amane liberalizarea contului de capital pentru anul viitor.
FMI, ca o institutie foarte prudenta, stiind aceste potentiale riscuri, spune sa amanam liberalizarea. Pe de alta parte, Bruxellesul este dornic ca Romania sa respecte angajamentul luat de liberalizare a contului de capital in 2005. Este o operatiune simpla, daca vreti sa intrati in UE in 2007, trebuie ca din 2005 sa-i obisnuiti pe oameni cu aceste fluxuri de capital.
Cum credeti ca vor decurge negocierile cu FMI?
Fondul va cere ca aceasta relaxare fiscala sa aiba o contrapunere de majorare a altor impozite si taxe, TVA si accize. In programul de negociere cu UE era prevazuta majorarea accizelor pe 1 iulie, acum probabil va exista o solicitare de crestere a accizelor inainte de aceasta data. FMI va cere si un deficit fiscal mai mic de 1,5%. Se doreste in continuare ca politica fiscala sa joace rolul predominant in procesul de dezinflatie. Ei vor cere 0,5% mai putin decat deficitul begetar inregistrat la finele lui 2004. Probabil va fi de 0,6%-0,7% din PIB pentru acest an. Ca sa ai o diminuare de la 1,5% la 0,7% in conditiile in care scazi cu 1% veniturile la bugetul de stat prin aplicarea cotei unice este foarte clar ca trebuie sa reduci cheltuielile bugetului de stat cu cel putin 1,5%-2% din PIB. Aceasta inseamna de fapt o sinucidere din punct de vedere bugetar. Va trebui sa tai mult din programele socialeâ¦
Cresterea pensiilor
Dar tocmai s-a anuntat o crestere a pensiilorâ¦
In primul rand, aceasta masura nu se poate sustine. Sa majorezi cheltuieli in conditiile descrise de mine este absolut imposibil. Bani nu exista. Trebuie sa le spunem celor din Alianta ca nu mai sunt in campanie electorala. Vom avea de suferit noi oamenii, pe de o parte, prin cresterea impozitelor directe, pe de alta parte, o crestere a preturilor la utilitati.
Aceasta crestere a preturilor la utilitati trebuia facuta inca de anul trecutâ¦
Aceasta majorare a preturilor a avut loc, numai ca ea s-a facut la cursul dolarului, care a mers in jos. FMI va cere ca majorarea sa se faca la cursul leului. Vom avea insa aceste restrictii de cheltuieli, o limitare a cresterii salariilor. Nu poti sa cresti si salariile, sa dai si impozite mai mici, pentru ca banii care ar ramane in buzunarele populatiei ar fi mai multi, iar asta ar determina o presiune pe cererea interna si externa care ar fi mult mai mare. Deficitul de cont curent in 2004 este de 6% din PIB. In momentul in care Fondul o sa vada un asemenea deficit de cont curent o sa ceara niste masuri fiscale foarte dure.
De ce a fost atat de mare acest deficit?
A crescut foarte mult salariul real. Nu la bugetari, ci in economia reala. Anul 2004 a fost cel mai bun an economic. In sectorul privat, care are o contributie de 65%-70% in PIB, foarte multi au majorat salariile ca urmare a cresterii de competitivitate si productivitate, iar banii in plus s-au indreptat catre dezechilibrul extern, catre importuri. Pentru a limita aceasta crestere a deficitului de cont curent, probabil vor fi cerute de catre FMI o serie de compensari pe linie fiscala, o diminuare drastica a deficitului. Nu vad cum se va realiza in conditiile in care exista minus de venituri, dorinte de cresteri salariale si de cresteri de cheltuieli publice. Este clar ca stabilitatea macroeconomica, care a avut un trend constant in acesti ani, inclusiv in 2000, cand a inceput-o Mugur Isarescu, se va deteriora profund in 2005. Aceasta deteriorare, care, probabil, va fi scrisa si in raportul din toamna al UE, va trebui repusa in 2006, pentru ca anul viitor este ultimul an cand putem sa mergem catre o indreptare a unor lucruri, pentru ca in 2007 sa fie OK. Cred insa ca aceste dezechilibre din 2005 vor fi ca un element de extensie si in 2006, cand vor exista niste restrictii foarte puternice din punct de vedere bugetar. Si aici vor aparea si anumite deteriorari de imagine ale guvernului.
Datoriile istorice
Toate aceste deficite stramte, pe care ni le impune FMI, ar putea fi "largite" daca s-ar rezolva problema arieratelor, a datoriilor istorice estimate la 4% din PIB?
Afisarea datornicilor pe site-ul Finantelor a dus la o reducere a acestor arierate. La 1 ianuarie 2004, esalonarile s-au terminat. Esalonarile s-au acordat din aprilie 2002 pana la sfarsitul anului 2003. Acestea au fost facute pe acea Ordonanta nr. 40 de care au beneficiat 10.000 de societati comerciale, care au primit esalonari pe o perioada de 5 ani. Din aceste 10.000 de societati, 90% isi respecta angajamentele si isi achita in continuare darile. Aplicarea acestei ordonante a adus o disciplina financiara a acestor societati. Au fost si circa 1.000 dintre ele care au clacat, dar pentru ele nu s-a mai acceptat nici o reesalonare si au fost introduse in justitie pentru introducerea falimentului. Societatile care erau rau-platnice au intrat in procedura de executare silita.
De ce a mers asa de greu executarea silita?
Merge greu in continuare. Legislatia e facuta de asa natura incat trebuiesc respectate anumite etape care nu sunt intotdeauna foarte scurte. De aceea s-au infiintat si acele tribunale comerciale specializate, ca discutarea problemelor comerciale sa nu se mai faca la un loc cu divorturile sau alte procese.
Si atunci cum se pot reduce arieratele?
Prin aceasta reforma structurala a societatilor cu datorii. In cazul societatilor de stat, prin bugetele de venituri si cheltuieli, care sunt foarte restrictionate. Vor avea loc din nou disponibilizari la calea ferata, in sectorul minier, la Termoelectrica si Electrica. Numai continuarea procesului de restructurare creeaza o entitate viabila si nu stergerea de datorii. In momentul in care faci reforma structurala, costurile se restrang foarte mult si se pot plati datoriile. Repet, asta e o masura care se ia pe termen mediu si foarte lung.
Criza guvernamentala
Anul 2005 pare a fi un an electoral, se vorbeste in continuare de alegeri anticipate?
Aceste nereguli macroeconomice si problemele care se vor aduna probabil ca vor fi suportate in 2005 dar in 2006 precis vor exploda. Din punctul meu de vedere nu cred ca Guvernul va rezista patru ani. Vor avea loc niste turbulente, e clar ca vor avea loc si alegeri anticipate. Cand? E greu de anticipat deja exista replici ascutite in Alianta (PNL-PD, vezi cazul Primariei Bucuresti) si disensiuni cu celelalte partide din coalitie pe diferite segmente. Depinde foarte mult de cum va putea premierul Tariceanu sa tina acest conglomerat cat mai unit si cat mai convins. Pentru Romania cel mai important ar fi sa incepem (ca pana acum nici secretarii de stat nu am reusit sa-i punem) sa incepem sa muncim in 2005-2006. Dar asa cum merg lucrurile am mari indoieli ca Romania va putea sa intre in UE in 2007. Toate aceste balbe costa, iar decontul va veni pe la jumatatea anului. Executia bugetara a anului 2004 a fost foarte buna iar ei au la dispozitie o pusculita din care sa traiasca jumatate de an. In conditiile in care continua cu aceasta politica fiscala este clar ca rezerva se va termina, iar rezultatele se vor vedea catre sfarsitul anului. Inflatia va creste iar interventia Bancii Centrale este limitata. Guvernatorul Isarescu spune ca nu mai poate sa intervina monetar ca sa acopere cresterile guvernamentale. De aceea am mari indoilei fata de acest program fiscal.
Impozitul microfirmelor
La aceeasi lipsa de venituri se poate inscrie si dublarea impozitului microintreprinderilor. Cum comentati?
Este o mare greseala. Nu prea mai au de unde sa incaseze bani, 300.000 de firme s-au radiat la sfrasitul anului pentru ca nu le mai convine acest sistem. Un impozit de 1,5% le permitea sa le mai ramana bani, sa se mai dezvolte. Dubland acest impozit la 3% din cifra de afaceri a unei microintreprinderi inseamna foarte mult. S-a creat confuzie intr-un segment care de-abia incepuse sa creasca, sa aiba acces la finantare. Sunt trei lovituri date de-odata: unui segment foarte important, microintreprinderile, acestei continuitati de macrostabilizare si amagirea pensionarilor ca le vor creste pensiile. Ei nu au fonduri pentru cresterea pensiilor, daca vor sa mentina stabilitatea economica nu vor creste pensiile, daca nu vor sa mentina aceasta stabilitate le vor creste.
La cat credeti ca se va ridica inflatia in anul acesta?
Nici Guvernul nu stie, nu are cum sa stie clar. Noi am spus ca in 2004 va fi sub 10%, a fost de 9,3%. Am avut o mica depasire de 0,3%. Nu are cum sa stie pentru ca iar ajunge la acea lipsa de coordonare de politici.
Integrare europeana
Ati fost acuzati ca nu ati negociat bine capitolele de integrare. Cum comentati?
In momentul in care trebuie sa pui in practica te plangi ca a fost prost negociat. Sigur e o tendinta a fiecaruia dintre noi de a da vina pe celalalt. Noi trebuie sa intram intr-o familie cu principii si reguli foarte clare. Din punctul meu de vedere integrarea in 2007 nu trebuie ratata. Este un punct terminus. E clar ca suntem ultimele tari din Europa care vrem sa accedem iar orice implementare a masurilor ne va amana un an pana in 2008. O perioada de inca 15-20 de ani s-a terminat cu integrarea in UE. E ultimul tren.
