In lupta anticorupţiei, undeva, ceva nu merge

Romănia nu riscă să fie sancţionată de Comisia Europeană cu activarea clauzei de salvgardare, susţine Tudor Chiuariu. Criticat dur că a incercat să impună schimbarea procurorului Doru Ţuluş, ministrul Chiuariu susţine că s-a mărginit la a face o propunere Consiliului Superior al Magistraturii, care este singura instituţie ce poate decide in această privinţă.

• Jurnalul Naţional: Domnule ministru, ce inseamnă independenţa justiţiei, care ar fi definiţia acesteia şi ce ar trebui să se intămple ca justiţia să fie independentă?

Tudor Chiuariu Pe de o parte, justiţia este independentă atunci cănd nimeni nu e mai presus de lege. Atunci cănd orice persoană, indiferent de poziţia pe care o ocupă in stat, sau de starea socială, răspunde in faţa legii. Pe de altă parte, independenţa justiţiei inseamnă că nimeni nu foloseşte actul de justiţie ca pe o armă politică. Trebuie să avem reguli transparente după care se desfăşoară o investigaţie, şi totul trebuie să fie sub controlul unui judecător. Adică sub controlul unei persoane independente şi imparţiale.

• Poate fi acest deziderat apanajul unui singur om?

Eu cred că ţine de sănătatea spaţiului nostru public ca teme de o asemenea importanţă, cum este lupta anticorupţie, cum este reforma sistemului judiciar, să nu fie confiscate de o persoană, de un grup sau de un partid politic.

• Este normal, din punctul de vedere al regulilor după care funcţionează ţările din Uniunea Europeană, ca un ministru să intervină, chiar şi cu titlu de sugestie, in demiterile sau numirile magistraţilor?

Poate doar să propună destituirea unor procurori-şefi. Această propunere este discutată in Consiliul Superior al Magistraturii şi, pănă la urmă, decizia este luată de preşedinte. Aşadar, avem un sistem de decizie mai complex. Care poate, cred eu, inlătură anumite abuzuri.

Â

CSM decide in cazul Ţuluş

• Cu căt poate influenţa propunerea făcută de un ministru decizia de demitere a unui magistrat?

Este foarte greu de prevăzut care vor fi dezbaterile şi pănă la urmă soluţia adoptată de un organ colegial, format din mai multe persoane, aşa cum este CSM. Dacă ne intoarcem la cazul concret al procurorului Doru Ţuluş, care a provocat multe discuţii, eu am spus de la inceput că nu voi menţine această propunere impotriva hotărării CSM. Aşadar, Secţia de Procurori a CSM, unde sunt procurori aleşi prin vot direct şi liber exprimat de colegii lor, are şi va avea ultimul cuvănt in această privinţă.

• La noi, schimbările magistraţilor se fac in baza unei legi adoptate sub ministeriatul doamnei Monica Macovei. De ce nu se revine la actul normativ anterior celui adoptat de fostul ministru, dacă acesta este imperfect şi dă naştere la situaţii de imixtiune?

Eu cred că este o dezbatere pe care trebuie să o facem pe marginea persoanei sau a organismului care trebuie să propună şi să numească ori să demită procurorii şi judecătorii. Insă eu nu cred că este corect ca, de fiecare dată cănd avem de luat o decizie, care poate fi mai mult sau mai puţin controversată, să modificăm legea. Pentru că problema pe care o avem este despre instituţii şi despre cum să le facem să funcţioneze mai bine, drept care discuţia trebuie să fie axată pe acestea. Iar focusarea nu trebuie să fie pe o persoană X sau pe ministrul Y. Ca să fiu mai explicit, in Romănia toată lumea vorbeşte despre acte de corupţie şi despre corupţi, avem o instituţie dedicată, care funcţionează din 2002 (DNA), care se ocupă de acest fenomen, dar nu avem incă nici un condamnat. Şi eu cred că a venit timpul să tragem linie şi să vedem ce s-a făcut bine şi ce s-a făcut rău in lupta anticorupţie.

Romănia duce lipsă de magistraţi

• Cum explicaţi susţinerea de care s-a bucurat, şi incă o mai are, fostul ministru al Justiţiei?

Oamenilor, trebuie să spunem, le plac poveştile. Iar povestea aceasta cu luptătoarea pentru drepturile omului, care acum se bate cu politicienii corupţi din Romănia, trebuie să recunoaştem că a prins. Şi, cu căt eşti mai departe de realitatea din sistemul judiciar romănesc, cu atăt vezi lucrurile mai neclar. Nu ai instrumente obiective de evaluare. Şi atunci, sigur că preferi să crezi intr-o poveste.

• Există indicii că pleacă magistraţi din sistem. Unde se duc ei?

Ministrul Justiţiei: Plecarea magistraţilor in avocatură a fost o situaţie caracteristică mai degrabă anilor ’90. Acum mulţi procurori devin judecători, şi de asta in procuratură s-a atins un prag critic, pentru că un sfert din posturile de procuror este vacant. De aceea vom organiza căt de curănd un concurs de recrutare doar pentru procurori, pentru că in unele parchete din ţară supraincărcarea acestora se apropie de sufocare. Stare de fapt ce impiedică activitatea parchetelor.

• Pănă acum, din sutele de dosare de cercetare a cauzelor de corupţie, doar foarte puţine au ajuns pe masa instanţelor de judecată. Circa 20 de dosare. Care ar fi ritmul optim de rezolvare a acestor cazuri pentru a putea spune că, in Romănia, lupta impotriva corupţiei este o realitate?

Sunt mai multe criterii de eficienţă ce pot fi invocate pentru a face o astfel de caracterizare. Primul este legat de numărul dosarelor trimise in judecată raportat la numărul de dosare la care nu s-a inceput urmărirea penală. Dacă ai 10% trimitere in judecată şi 90% neinceperea urmăririi penale, inseamnă că iţi alegi ţintele prost. Adică in care nu mai poţi produce probe că o faptă penală, o faptă de corupţie a fost săvărşită, pentru că nu poate fi probată. Mai departe, dacă din cele 10% cauze trimise in judecată nu obţii nici o condamnare, atunci eficienţa intregii activităţi de cercetare penală se duce spre zero. Iar in Romănia avem nevoie de cazuri concrete in care politicieni, funcţionari publici care au abuzat de funcţiile lor, au făcut acte de corupţie sunt condamnaţi.

• De ce durează atăt de mult instrumentarea unui dosar? Cazul Patriciu este relevant. S-a inceput urmărirea penală in 2003...

Aici se invocă mai multe cauze. Complexitatea, supraincărcarea, procedurile greoaie. Asupra tuturor acestor cauze trebuie acţionat. Şi o vom face. Pe de altă parte, nu poţi să vii după doi ani fără să ai o decizie, măcar nedefinitivă, intr-un caz de mare corupţie. Nu trebuie să fii mare specialist să-ţi dai seama că, in lupta anticorupţie, undeva, ceva nu merge aşa cum ar trebui.

• Ce anume nu merge?

Sunt multe lucruri care nu merg. Dar ceea ce am pus eu in discuţie este dacă procedăm cum trebuie, dacă abordăm această chestiune intr-un mod care ne poate conduce la eficienţă. De aceea am propus, in cele din urmă, Consiliului Superior al Magistraturii să facem un control la Direcţia Naţională Anticorupţie care să ne arate ce merge şi ce nu merge in lupta anticorupţie. Şi se va face un control total, de fond, asupra intregii activităţii. Se va vedea de ce sunt intărziate unele dosare şi care sunt criteriile după care unele cauze sunt investigate, iar altele sunt lăsate in nelucrare.

Eliminarea recursului

• Sunt tot mai multe semnale externe care arată că Romăniei i se poate aplica ca sancţiune clauza de salvgardare. Suntem sau nu aproape de activarea clauzei de salvgardare?

Eu cred că este o falsă impresie care s-a creat. După părerea mea, nici nu se pune problema activării clauzei. Noi ne-am luat nişte angajamente pe patru domenii adoptarea Legii privind Agenţia Naţională de Integritate, continuarea investigaţiilor in cazurile de corupţie la nivel inalt, continuarea reformei sistemului judiciar şi prevenirea şi combaterea corupţiei la nivel local. Şi in toate aceste patru direcţii noi inregistrăm progrese semnificative. Şi la intălnirea pe care am avut-o in aprilie cu comisarul european Franco Fratini, discuţia s-a concentrat pe marginea adoptării Legii ANI. Referitor la Legea ANI, i-am transmis comisarului european că va fi adoptată pănă la mijlocul lunii mai, lucru care s-a şi intămplat.

• Se poate spune că autorităţile europene folosesc clauza de salvagardare ca un instrument de presiune, de şantaj asupra autorităţilor romăne?

Nici măcar presiune. Noi avem un mecanism bazat pe cooperare şi verificare. Şi vrem să punem accentul mai mult pe cooperare decăt pe verificare. Adică vrem să vedem ce putem face impreună cu Comisia Europeană ca să avem progrese in toate cele patru domenii de care am vorbit. Căt priveşte activarea clauzei, Comisia Europeană este singura instituţie care poate evalua aceaste problemă, dar sunt convins că la raportul din iulie vom avea cel mai bun Raport de ţară, iar Romănia nu va fi sancţionată cu activarea clauzei de salvgardare.
Â

• Care sunt priorităţile mandatului dumneavoastră?

O să fiu foarte exact. Prima am şi indeplinit-o: adoptarea Legii ANI. In continuare, scurtarea duratei procedurilor judiciare, noi coduri Civil, Penal, de Procedură Penală şi de Procedură Civilă , deblocarea şi finalizarea dosarelor de mare corupţie şi Legea asistenţei juridice gratuite. In ce priveşte scurtarea duratei procedurilor judiciare, am in vedere ocuparea locurilor vacante in procuratură, să vedem apoi dacă le suplimentăm, să mărim numărul de personal auxiliar, grefieri in primul rănd. Apoi trebuie să regăndim atăt procedura civilă, căt şi procedura penală, astfel incăt acestea să nu mai dea naştere la amănări nesfărşite, trebuie să reducem un grad de jurisdicţie şi să avem doar două astfel de grade (ar dispărea recursul şi ar rămăne doar prima instanţă, apelul şi o cale extraordinară de atac la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie).