Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
M. P.B. Doina Uricariu, ai traversat Oceanul Atlantic ca să lansezi la Târgul de carte Gaudeamus trei volume ce cuprind poeziile tale, ediția critică Vindecările, volumeIe I și II și antologia de poezii intitulată Un fruct de hârtie, cuprinzând 111 din cele mai frumoase poezii pe care le-ai publicat în cele cinci decenii, în cărțile tale. Merită poezia în timpurile acestea o călătorie transoceanică?
D.U. Poezia adevărată merită totul, fie că ești poetul care o scrie, cititorul ce o citește, editorul care o tipărește între coperțile unei cărți. Nu pot să nu mă gândesc, când răspund acestei întrebări, la patriarhul poeziei americane și a lumii, marele poet universal Walt Whitman. El a trăit de la vârsta de trei ani în Brooklyn, unde am ales să locuiesc, când m-am mutat în America. Whitman se ducea cu poemele lui scrise vijelios, ample și libere, ca o cascadă, la un atelier de tipărit, pe nume Rome Brothers. Străbătea străzile în fiecare zi cu un teanc de foi pe care scrisese un nou poem pe care-l dădea la tipar. Așa s-a născut volumul lui Leaves of Grass / Fire de iarbă, o capodoperă a poeziei moderne. El, poetul s-a îngrijit direct de publicarea cărții sale, care a devenit un proiect al său în întregime, unic, pe care l-a dus la capăt de unul singur, cu mijloace individuale. Când eram directoarea Institutului Cultural Român de la New York am adus zecile de volume tipărită de Academie cuprizând Caietele, facsimilele lui Eminescu, la Biblioteca Congresului la Washington. Ediția a produs o revelație. Un șoc. Mai mult decât orice exegeză care ar trebui scrisă asemeni celor dedicate lui Whitman, lui Ezra Pound. Să ne amintim că Eminescu a purtat acele caiete cu el pretutindeni, le-a dus cu sine în peregrinările sale până ce le-a găsit adăpostul sigur. Asemeni melcului ce-și duce casa în spinare, poetul își poartă poezia cu sine toată viața.
M. P.B. Vii în România mai rar, dar îți prezinți aici toate cărțile pe care le scrii și publici în țară. Ai publicat două ediții în engleză ale volumului Cartea de sticlă, volum lansat la Biblioteca Centrală Universitară, pe care l-ai publicat la Tracus Arte. Ai lansat versiunea franceză Le livre de verre, la Salon du Livre, la Paris, iar acum te pregătești să lansezi versiunea chineză, sub titlul Go Tiger, în China și Taiwan și, firește, în centrele culturale chineze din America, aflate în mai multe state americane.Cum a fost lansarea de la Gaudeamus?
D.U. Foarte bine organizată de editura Princeps Multimedia din Iași, condusă de Filomena Corbu și de soțul ei, poetul Daniel Corbu, singura editură care scoate această colecție de ediții critice, în care au publicat opera lui Mihai Eminescu și Ion Creangă, dintre marii clasici, iar dintre moderni, creația marelui poet Mihai Ursachi, și el, ca și mine, dar înaintea mea, un poet care a scris deopotrivă în România, apoi în America. Sunt câteva exemple dintr-o activitate editorială a celor doi, prodigioasă, care au determinat alegerea mea. Poeții de la Echinox au fost editați în condiții similare la Cluj, la Editura Școala Ardeleană, în vreme ce un mare poet din diaspora, precum Miron Kiropol care a trăit la Paris, a fost publicat la editura Vinea, într-o ediție însoțită de ilustrații ce reproduc uluitoarele lui picturi pe care le-am admirat vizitându-l acasă cu poetul și editorul lui, Nicolae Tzone. Nu aveam multe alegeri. Nu sunt mulți editori profesioniști care se încumetă să publice poezie în România și nici difuzori amatori să prezinte poezia în librăriile lor, al căror număr a scăzut drastic și îngrijorător în România. Aș fi vrut să lansez volumele mele la librăria Cărturești Verona, unde am avut multe lansări când conduceam grupul meu de edituri DU Style, Integral, Atlas, Persona, Universalia, dar nu am avut timpul necesar pentru a stabili și organiza acest eveniment. Sunt mulți iubitori ai poeziei mele în România care vor dori să achiziționeze Vindecările I și II și volumul Un fruct de hârtie, dar absența lor din librării le va frânge elanul, așa că vor ajunge doar la cei care le comandă direct la editura Princeps Multimedia.
M. P.B. În schimb... Ai avut o a doua lansare a volumelor tale, prezentate în premieră la Gaudeamus care a fost organizată de Muzeul Național al Literaturii Române, în splendidul sediu de pe strada Crețulescu, aflat în spatele Bisericii Albe...
D.U. M-am bucurat de lansarea de la Muzeul Național al Literaturii Române, adăpostit în splendida clădire ce a aparținut lui Mavrocordat. Evenimentul meu a fost vecin cu minunata expoziție dedicată marelui scriitor portughez José de Sousa Saramago. Lansarea mea a fost organizată rapid și impresionant de directorul Muzeului, prof.univ. dr. Ioan Cristescu, scriitor și editor, la rândul lui, un manager al literaturii române desăvârșit, un salvator al instituției după criza produsă de pierderea sediului vechi din Bd. Dacia. Evenimentul de la Muzeul Literaturii a avut loc pe 13 decembrie, cu o seară înainte de plecarea mea spre New York. A fost pus la cale contra cronometru, cu sufletul și mintea neobosite de marea maestră de ceremonii a acestei oaze a scriitorilor români, doamna Loreta Popa. Ea l-a invitat alături de mine pe actorul și interpretul într-un stil pop flamboyant al peziilor, cântate în balade și creații ce prelucrează modern expresionist o artă a zicerii cuvintelor unică, e vorba de actorul Zoltan Octavian Butuc, născut la Brașov, căruia i s-a decernat, în 1993 premiul pentru debut al UNITER pentru rolul din spectacolul Ora lynxului de Per Olov Enquist, jucat la Teatrul Odeon. Iubitorii de teatru l-au văzut la Teatrul Bulandra, în spectacolul Copilul ingropat de Sam Shepard, la Theatrum Mundi, în Regele moare de Eugȇne Ionesco, la Teatrul Act, în Tunelul, dupa Ernesto Sabato, sau i-au auzit vocea inconfundabilă în spectacole de teatru radiofonic Rătăcirile Marelui Macabru de Michel de Ghelderode, Petru de Vlad Zografi, Infinitul Brâncuși Valeriu Butulescu, în Maldoror sau Biografia sentimentală a unui criminal în serie de Isidore Lucien Ducasse, în Argentina de Ilinca Stih… Sau îl cunosc de pe marele ecran, a debutat din filmul Prea târziu (1996), regizat de Lucian Pintilie, din Lunga călătorie cu trenul (1997), Triunghiul morții (1999), Amen (2002), comedia americană Vacuums (2003), Vlad (2003), Raport despre starea națiunii (2004), Damen tangou (2004), The Cave (2005), Funny Money (2006), Shadow Man (2006), Youth Without Youth (2007), film regizat de Francis Ford Coppola, ecranizare a romanului cu același titlu de Mircea Eliade. Sau l-au văzut pe Zoltan Octavian Butuc în Ashes and Blood (2009), Ces amours… (2010), Bunraku (2010), Born to Raise Hell (2010), în filmele pentru televiziune Gunpowder, Treason & Plot (2004), Sex Traffic (2004), Păcatele Evei (2005), Sweeney Todd (2006), Bill (2006), Anaconda III (2008), Anacondas: Trail of Blood (2009), documentarul german Die Deutschen (2010). Nu întâmplător l-am invitat la Institutul cultural Român din New York, împreună cu Adrian Naidin! Spectacolul lor a produs furori. Sper să realizăm cândva împreună un spectacol cu a lui muzică și poezie pornind de la poemele mele, care i se potrivesc mănușă.
L-am evocat pe Nichita Stănescu, dispărut fizic dintre noi în decembrie 1983, iar Zoltan a cântat la o chitară de colecție cântece pe versurile lui Nichita Stănescu.
Citește pe Antena3.ro
M. P.B. Mi-ai povestit prea puțin despre prezența ta la Gaudeamus.Cum a fost lansarea de la Gaudeamus? Povestește mai mult.
D.U. Extraordinară! Emoționantă! Am lansat cele două volume Vindecările I și Vindecările II, însumând peste 1000 de pagini și antologia Un fruct de hârtie în prezența a peste 100 de persoane care nu mai încăpeau în spațiul de la Sala „Marin Preda”, destinată evenimentului, printr-o coincidență semnificativă. Marele scriitor Marin Preda a fost directorul Editurii Cartea Românească, unde a apărut volumul meu de debut Vindecările, în 1976, după 7 ani de stat la cenzură. Marin Preda a luptat pentru cartea mea de poeme, alături de scriitorul Alexandru Paleologu, redactorul cărții. Doi mari scriitori mi-au susținut șapte ani cartea de debut, Alexandru Paleologu și Marin Preda. Poezia mea s-a bucurat de girul acestor scriitori excepționali. La Gaudeamus volumele mele au fost prezentate de Varujan Vosganian, autorul atâtor cărți de poezie și proză de prim rang, nu doar al celebrei cronici și panorame tragice, traduse în atâtea limbi, bestsellerul internațional Cartea Șoaptelor a cărei traducere în limba engleză, semnată de Alistair Jan Blyth, traducătorul pe care i l-am recomandat scriitorului, a fost publicată de American Yale University Press. Varujan Vosganian a nominalizat la premiul Nobel de România, Armenia și Israel. El a vorbit despre victoria cucerită de poezie asupra comunismului, un adevăr de necontestat care merită o exegeză atentă, căci trebuie extrase pseudo-dizidențele proclamate de unii autori care mizează pe ignoranța sau amnezia audiențelor. Varujan Vosganian a adus-o la lansare pe minunata poetă și prietenă a mea din tinerețe, Daniela Crăsnaru, care a fost redactorul mai multor volume de versuri pe care le-am publicat în România, ultimul fiind Ochiul atroce, în 1985. Atunci, lectura poemului Norii din volum, recitat de marea interpretă a poeziei, actrița Leopoldina Bălănuță, pe scena Teatrului Mic, condus de Dinu Săraru, a produs un cutremur, soldat cu întreruperea, vreme de câteva luni, a spectacolelor de confluențe muzică-literatură, moderate de Iosif Sava. A urmat un lucru mult mai grav, cu consecințe până azi nereperate și nereparate de noile generații de bibliotecari. Cărțile mele au fost scoase din bibliotecile municipale, orășenești, județene de către zeloșii cerberi ai culturii în comunism.
M. P.B. Puhoi de lume la lansarea volumelor tale de poezie!!! Cititorii de poezie din România nu te-au uitat, nici canalele de televiziune. Lumea te iubește, te prețuiește, te respectă!!! Ai apărut la „Jurnalul cultural” de la Televiziunea națională!!! Deși ai avut puțin timp la dispoziție. Mi se pare semnificativ, cu atât mai mult cu cât locuiești în America cu familia ta, cu soțul tău, profesorul universitar arhitect Liviu Dimitriu, cu care te-ai căsătorit în 1999. Nu mai trăiești în țară, nu mai lansezi cărțile atâtor scriitori la grupul tău de edituri.. Ochii care nu se văd se uită!
D.U. Iar interesul poartă fesul multor relații, bazate pe oportunism, colaborările hic et nunc. Eu nu-mi pierd vremea cu verigile rupte de alții. Lanțul verigilor ce mă leagă de prietenii mei și colaboratorii mei din România este solid. Verigile ce s-au păstrat legate sunt exemplare. Ana Blandiana, căreia i-am publicat toate volumele de poezie, de proză și eseuri, celebrul poem dedicate lui Arpagic, m-a căutat imediat după deschiderea oficială a Ediției de anul acesta Gaudeamus, la standul Editurii Princeps Multimedia care mi-a publicat volumele de poezie. Eram, din păcate, la Librăria Cărturești Verona, unde urma să filmez o emisiune cu Daniela Zeca Buzura. Filmarea s-a amânat din cauza programului de înregistrări dedicate emisiunilor de Crăciun. Am putut vorbi la telefon, dar nu am putut ajunge la Târg până la ora 3, când urma să plece cu o mașină. Traficul a fost infernal în oraș, pe toată perioada șederii mele la București. Ana Blandiana nu a putut veni la lansarea mea, mi-a scris că e răcită, dar ne-am văzut apoi a doua zi, când a venit la lansarea albumului Centenar al PEN Club România și am putut sta de vorbă câteva minute. N-am apucat să-i spun că știam că a avut un parastas de pomenire a soțului ei, Romulus Rusan, alătur de care am invitat-o într-un proiect literar și altul de istorie a detențiilor politice în communism, incluzând Memorialul de la Sighet, derulat într-un amplu turneu pe Coasta de Est și de Vest a Americii pe care l-am inițiat la Institutul Cultural Român din New York, când eram directoarea lui, printre cele 540 de alte evenimente pe care le-am organizat între anii 2013-2015. Am dezvoltat proiectul Blandiana, Romulus Rusan, Memorialul Sighet, în parteneriat cu universități americane, Fundația Hoover, comunitățile românești și neobositele conducătoare de drept ale Academiei Româno-Americane Oana Leonte și Ileana Costea. M-am bucurat să aflu de Premiul annual pe care l-a instituit Ana Blandiana, în memoria lui Romulus Rusan.
La lansarea mea au venit și Președintele Emil Constantinescu și soția lui Nadia Constantinescu, personalități și prieteni vechi de care mă leagă atâtea proiecte, publicarea tetralogiei Timpul dărâmării, timpul zidirii, o carte fundamentală pentru istoria postcomunismului în România, a parcursului exceptional realizat de România în anii 1996-2000, cuprinzând semnarea Pactului Strategic, pregătirea aderării la NATO, trilateralele, o politică internă și externă vizionară în configurarea democrației. Am mers, la rândul meu, la multe lansări, la standurile unor edituri pe care le prețuiesc, cu care am colaborat și unde au fost editate cărți ale mele, pregătindu-mă de o nouă colaborare cu Polirom, unde voi publica jurnalele mele americane încrucișate în mai multe volume, independente, în funcție de spațiile, perioadele de timp, curentele de idei, cărțile, oamenii întâlniți, artiștii de pe mai multe meridian pe care i-am cunoscut. Dar acesta este următorul mare proiect. Însumează mii de pagini pe care le-am scris în ultimele două decenii.
M-am bucurat să-mi revăd prietenii vechi, personalități de cursă lungă, oameni în mâna cărora mi-am pus viața, în perioada celor două operații pe cord deschis, care au fost făcute de mari chirurgi din România, cu un rezultat recunoscut și admirat de doctorii americani de la New York, unde merg pentru un consult periodic.
M. P.B. O întâmplare neașteptată pe care ai trait-o la Gaudeamus?
D.U. Întâlnirea cu un citator fidel al cărților mele, domnul Marius Ghiță, care avea toate volumele pe care le-am publicat în România de poezii, eseuri, memorii, mai puțin Jugastru sfiala. Un cititor tânăr care m-a copleșit. A cumpărat cărțile mele inclusiv din anticariate, pe cele mai vechi, pe un volum am adăugat dedicația mea pentru el alături de o dedicație pe care i-am scris-o Ninei Stănculescu, o specialist în Brâncuși a cărei bibliotecă a fost vândută la anticariat de moștenitori. Și întâlnirea cu Vladimir, Epstein și fetița lui Paula, directorul executiv, managerul Târgului Gaudeamus, organizat de Radio România pe care l-am cunoscut de la primele ediții. El mi-a amintit că am fost editoarea aleasă Miss Gaudeamus și de Premiul de excelență pe care l-a primit editura mea DU Style pentru antologia în zece volume, O mie și una poezii, îngrijită de regretatul Laurențiu Ulici.
M. P.B. Cum ți s-a părut Bucureștiul în prag de sărbători? Știu că ai revizitat Muzeul Național de Artă, că ai mers în Cișmigiu și în Parcul Herăstrău, azi Parcul Regele Mihai I, știu că ai mers la spectacolul de la Opera Națională La blouse enchantée, la câteva spectacole la Teatrul Național, la Casa de la țară, Exil, Părinți și copii după Turgheniev, că ai revăzut Dineu cu Proști, că ai stat la Hotelul Casa Capșa, iar apoi la Pullman, ca să îmbrățișezi Bucureștiul din două părți, că ai vizitat-o pe Monica Pillat și pe sora regretatului istoric și mare meloman, de la Europa liberă, Victor Eskenasy, de care te-a legat o prietenie de 30 de ani…
D.U. Ca să răspund la atâtea întrebări și să pot povesti pe îndelete, am avea nevoie de un serial de interviuri. Pentru moment îmi propun să scriu în jurnalele mele despre spectacolele de la TNB și să le mulțumesc actorului și directorului Teatrului Național din București Mircea Rusu și prietenei dragi, doctor Dana Safta, fosta directoare a Spitalului Elias, doctorițelor eminente și prietenelor mele Roxana și Mihaela Popescu, prietenelor mele Anca Florea și Silvia Cusursuz, doamnei Mihaela Helmis și, nu în ultimul rând, ție și lui Ovidiu Buluc.
Voi scrie despre lansările și cărțile de referință publicate de Institutul dedicat civilizației Levantului, condus de Emil Constantinescu, Înființat în anul 2017, este primul Centru de Excelență al Academiei Mondiale de Artă și Știință și contribuie la construcția unei viziuni pentru un viitor mai bun. Prin Inițiativa Levant pentru pace globală, sprijinită de ONU și UNESCO. Prin studiul istoriei recente și multiculturalismului. Prin implicarea mediului academic național și internațional în programe de dezvoltare durabilă. Am cercetat la Târg și luat cu mine la New York multe cărți, un transport pentru care am apelat la compania Santa Fe. Mă refer la Colecția „Istoria recentă și anticiparea viitorului” inaugurată de volumul Parteneriatul Strategic România - SUA: 25. Garanție de securitate pentru România în mileniul 3, un volum scris de Laura Ganea despre care a vorbit Emil Constantinescu. La lansare, a punctat mai idei care ar trebui să intre definitiv în mentalul românilor, marcat și acum, după un sfert de veac, de prejudecăți și deformarea adevărului. La lansarea care a avut loc la standul editurii RAO, m-am bucurat să-l întâlnesc și pe domnul Călin Popescu Tăriceanu. Am fost pe vremea când era Prim ministru, consiliera lui personală pentru cultură, perioadă când am putut dezvolta atâtea proiecte culturale de anvergură despre care am scris pe larg în jurnalele mele. Am luat cu mine la New York și publicația Natur-Culturalia (III), revista International Journal of Levant Studies, nr. 3/2021, volumul Byzantium – un unending civilization, coordonat de dr. Ana-Maria Răducan și o mulțime de alte cărți semnate de Varujan Vosganian, Paul Cernat, în fine lista de scriitori și istorici și critici literari e lungă, de-abia aștept să ajungă transportul la New York. Cărțile vor traversa Oceanul Atlantic și vor ajunge călătorind cu vaporul, la New York. Altele m-au însoțit în bagajele suplimentare luate de mine și fiul meu Alex, cu care am venit la București.
Am făcut sute de fotografii ale orașului, ale lucrărilor din Muzeul Național de Artă și Muzeul Colecțiilor, cu recent inaugurata clădire de care e legată istoria și legenda Miței Biciclista, cu noile sculpturi și statui din București, cu locuri și clădiri istorice. Mă leagă atâtea amintiri de fiecare metru pătrat din orașul București, unde am trăit zi de zi o jumătate de secol. Și unde revin ca să povestesc ce am mai scris, la New York, în casa mea din Brooklyn, cu mii de cărți și atâtea vestigii dintr-o Românie europeană de mult, o casă-muzeu, cum o numesc americanii, scriitorii din PEN Club America, prietenii mei americani, care au imigrat din toată lumea. Și sunt mândră că locuiesc în Brooklyn, orașul cu case brownstones și limestones, unde au scris și trăit marii scriitori Walt Whitman, Henry Miller, Hart Crane, Marianne Moore, Thomas Wolfe, Daniel Fuchs, Bernard Malamud, Alfred Kazin, Richard Wright, Truman Capote, Norman Mailer, Arthur Miller, Pete Hamil, Hubert Selby Jr., Jonathan Lethem, L.J. Davis, Paula Fox, Paul Foster, unde William Tyron a scris Sophie’s Choice; unde s-a petrecut așa-numita Renaștere din Fort Greene, unde trăiesc, citesc, ascult muzică, merg la zeci de expoziții și concerte, hălăduiesc pe străzile cu arbori și parcuri, și scriu noile mele cărți, la cinci minute de Brooklyn Academy of Music și douăzeci de minute de Arcul de Trumf din Grand Army Plaza.
Și aș mai dori să vă urez Crăciun Fericit, multă sănătate și sărbători colindate de colinde, iubire, prosperitate, pace și lumina în suflete!!!
Varujan Vosganian vorbind despre poezia Doinei Uricariu, alături de Filomena Corbu, directoarea editurii Princeps Multimedia din Iași, Doina Uricariu, Daniel Corbu și Paul Gorban, autorul unuia din studiile critice aflate în cele trei volume.
Afișul lansării și începutul sesiunii de autografe.
Un autograf la volumul Un fruct de hârtie, antologia celor 111 poeme.
Doina Uricariu în fața intrării la Târgul de Carte Gaudeamus, ediția 2022.
Afișul lansării reproduce un portret al poetei citind poezie la New York.
Profesorul univ.dr , poetul și criticul Ion Pop de la Cluj, autorul unor analize substanțiale despre poezia Doinei Uricariu , în audiență, alături de Președintele Emil Constantinescu și doamna Nadia Constantinescu.
Doina Uricariu, Daniel Corbu, Varujan Vosganian și Paul Gorban.
Marius Ghilezan printre cititorii și prietenii poetei, la lansare.
