Renate Weber: "Orice om obişnuit poate să fie o victimă"

Fostul consilier prezidenţial Renate Weber declară, intr-un interviu pentru Jurnalul Naţional, că raportul CSM demonstrează că DNA işi făcea o ţintă din căte o persoană şi o urmărea "doar-doar găsea ceva".

Fostul consilier prezidenţial Renate Weber relevă una din consecinţele neregulilor in intocmirea dosarelor la DNA: inculpaţii in cazuri de corupţie scapă doar pentru că probatoriul procurorilor nu poate fi luat in considerare. Reversul medaliei este acela că orice cetăţean poate deveni victimă a procurorilor.

• Jurnalul Naţional: Dincolo de limbajul specializat al raportului CSM, ce anume se petrece in ograda DNA?

Renate Webbr: Ancheta judiciară a CSM a constatat mai multe lucruri care contravin fie legii, fie regulamentelor DNA. Gravitatea unora dintre acţiuni este diferită, dar toate sunt foarte serioase. O situaţie a fost aceea in care ei nu inregistrau dosare pe care le primeau prin sesizări de la persoane sau prin declinare de competenţă, adică dosare primite de la un alt parchet. In loc să fie inregistrate in Registrul de cauze penale, ele s-au inregistrat intr-un registru de sesizări, petiţii, ca şi cum ar fi privit chestiuni adiacente şi nu o faptă penală. Astfel, s-a ajuns la soluţii care nu sunt prevăzute de Codul de Procedură Penală. Nefiind o cauză inregistrată ca penală, nu s-a putut dispune neinceperea urmăririi penale, ci, fiind inregistrată la petiţii, s-a clasat. Clasarea pentru o faptă penală nu există in legea romănească!

• Care ar fi aspectele cele mai grave?

De exemplu, s-a constatat că in unele situaţii principiul continuităţii, de care ţine independenţa procurorului, a fost incălcat. Au fost şi situaţii in care şeful direcţiei le-a luat unor procurori acele cauze, iar in altele s-a recurs la o şmecherie. In cauzele care se conexau, cănd cetăţeanul era cercetat pentru mai multe fapte, in loc să se conexeze la primul procuror sesizat, se conexau la al doilea. Aici apar suspiciunile că nu au fost mulţumiţi cu felul in care primul procuror se comporta in acel dosar. Al doilea dosar era inregistrat la alt procuror, care trebuia să soluţioneze cazul in intregime. O altă situaţie viza controlul. Domnul Ţuluş, in calitate de şef al acestei direcţii, şi-a controlat subalternii peste capul şefilor de servicii. Controlul ierarhic in acest sistem este firesc. El nu se referă la soluţia pe care o dă procurorul, dar vizează termene, planul de acţiuni etc. Domnul Ţuluş l-a făcut el personal. Explicaţia este bulversantă. Spune că a făcut asta pentru "a simplifica procedura". Adică de ce să mai piardă timpul?

Un alt lucru grav este faptul că, in cauzele in care dădeau neinceperea urmăririi penale, nu intotdeauna comunicau acest lucru celor pe care ii anchetau. Aceasta este o gravă incălcare a drepturilor omului. Este inadmisibil. Probabil că unele persoane nici nu au ştiut că erau in anchetă. Explicaţia dată de ei este şi mai ingrijorătoare. Doreau astfel să păstreze confidenţialitatea pentru cercetări ulterioare. Asta este ingrozitor, pentru că ei işi fixaseră căte-o ţintă dintr-o anumită persoană şi o urmăreau doar-doar or găsi ceva. Mai este un lucru extraordinar de grav. Spune raportul la un moment dat că s-a substitutit şi instanţei. Noi am avut o adevărată revoluţie in procedura penală introducănd posibilitatea ca soluţiile procurorilor să fie atacate la instanţa de judecată. Inspecţia a găsit situaţii in care şeful Direcţiei, domnul Ţuluş, primind plăngeri adresate instanţei, nu le-a trimis instanţei, ci le-a soluţionat el. Asta este o gravă incălcare a legii.

• O parte din aceste dosare a ajuns probabil in instanţă. Ce poate să facă judecătorul cu un dosar astfel intocmit?

Ei au trimis foarte puţin in instanţă. Vreo 18, din 400. In instanţă se vede insă modul in care a fost intocmit dosarul. Rezultatul ştiţi care este? Aşa ne trezim cu achitări. Este foarte important să existe investigaţii serioase, intr-un mod legal, pentru ca ele să ţină in faţa unui judecător. Altfel, noi nu ştim ce este in dosarele acelea, dar la opinia publică ajunge următoarea idee: procurorii săracii au făcut ceea ce trebuia, şi judecătorii, care au alte interese, ii achită. Nu e adevărat! Dacă nu sunt probe suficiente sau dacă s-au creat ilegalităţi judecătorul nu poate să ia in considerare materialul acela probator.

Decizia este la preşedinte

• Ce efect ar trebui să aibă acest raport? Este definitiv?

Nu este definitiv. Este prima constatare. După observaţiile DNA, CSM va aproba raportul final.

• Se poate finaliza tot acest scandal cu revocarea din funcţie a lui Doru Ţuluş?

Din 2005, CSM nu mai are posibilitatea de a cere revocarea. Ministrul Justiţiei are dreptul să facă o solicitare in acest sens, pe baza constatărilor din raport, CSM o poate aviza, dar decizia finală este la preşedintele Romăniei.

• Prima solicitare făcută de Tudor Chiuariu a fost suspectată de interes politic. Raportul CSM elimină suspiciunea de politizare a chestiunii?

Şi eu am considerat solicitarea făcută la momentul acela de ministru drept o gafă. Astăzi insă, după ce am văzut concluziile acestui raport, imi dau seama că pentru cei de la DNA cel mai uşor a fost să spună că e o chestiune politică, iar după aceea să refuze controlul. Ei nu au vrut ca acolo să pătrundă cineva şi să vadă ce fac.

• Se poate recunoaşte modelul de acţiune devoalat in raport şi in cazul Chiuariu?

Intr-un dosar obişnuit, inainte ca un procuror să inceapă urmărirea penală, se fac căteva investigaţii preliminare şi se administrează nişte probe. Adică inainte de inceperea urmăririi penale trebuie să te lămureşti dacă ea trebuie incepută. Inţeleg că in cazul ministrului Chiuariu, părerea pe care şi-ar fi formulat-o procurorii este intemeiată doar pe hotărărea de guvern. La fel a fost şi in cazul Athanasiu. Dosarul trimis la comisia specială nu conţinea nimic, nici o probă administrată. Erau strict frănturi din presă. Cazurile acestea sunt foarte sonore, intrucăt DNA se ocupă de politicieni. Dar dacă asta devine o practică, orice om obişnuit in ţara aceasta poate să fie o victimă.

• Care sunt implicaţiile pentru un cetăţean obişnuit şi ce inseamnă practica asta intr-un stat democratic?

O anumită practică din sistem nu ii afectează doar pe politicieni. Nu ştim dacă această practică nu există in parchetele obişnuite şi atunci fiecare persoană din ţara aceasta poate la un moment dat să fie intr-o astfel de situaţie. Astea sunt grave incălcări ale drepturilor omului: dreptul la apărare. De-abia introdusesem obligativitatea prezenţei avocatului in toate momentele investigaţiei, că a şi fost eliminat acest drept de doamna Macovei.

• Intorcănd lucrurile şi pe partea cealaltă, este vorba de o scurgere de informaţii in timpul unei anchete. Asta nu este un prejudiciu adus celor anchetaţi şi o dovadă a faptului că in justiţie este o luptă internă?

Asistăm din păcate de ani de zile la scurgeri de informaţii, inclusiv din anchete individuale. Şi in situaţia asta ancheta avea un caracter confidenţial pănă cănd CSM analiza şi punctul de vedere al DNA. Eu am deplăns mereu scurgerile de informaţii pentru că procesele nu trebuie să se deruleze prin presă. Pe de altă parte, m-am găndit, văzănd acest sumar al raportului, care să fi fost motivul pentru care să fi fost dat publicităţii. Intr-o primă fază, DNA a ieşit cu un comunicat atăt de nefericit, incăt era să-i suspectez şi pe ei. Au spus că, din cauza faptului că s-au scurs informaţiile, nu se mai poate discuta intreg raportul CSM. O prostie! Am insă impresia că a ajuns in presă dintr-o sursă care a considerat că lucrurile sunt prea grave şi care a avut o oarecare temere că la CSM ar putea să nu fie discutate in adăncime. Nu ştiu, incerc să fac şi eu scenarii. Şi incă ceva. Au inceput să fie contestate două dintre persoanele care au făcut inspecţia, dar ancheta a fost făcută de şapte persoane. Putem să ne uităm şi la persoana care a făcut ancheta, cu căt profesionalism a fost sau nu lucrată această investigaţie, dacă datele prezentate corespund sau nu realităţii. Dar formula asta de a-i discredita pe cei care fac e, zău, e o practică a anilor ’50.

• Dar o imagine completă asupra modului in care a fost intocmit raportul nu vom avea decăt la finalul anchetei. Nu e cam devreme să ne pronunţăm?

Este pentru prima dată cănd se pune in discuţie corectitudinea investigaţiei CSM. Pănă acum, inspecţiile judiciare in alte cauze nu au fost puse in discuţie. Putem să credem că in toate celelalte cauze au fost profesionişti şi exact aici nu au fost profesionişti? Mi se pare jenantă o asemenea ipoteză.