Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Și totuși, acest tânăr există, e viu, trăiește și scrie la Zürich, în Elveția. Nu știe prea multe despre România (sau poate n-a vrut să-mi spună), nici despre Ungaria (deși are strămoși maghiari), dar a citit-o în germană pe Herta Müller și se pregătește să-l descopere pe Mircea Cărtărescu. N-o mai lungesc, citiți interviul! Și cartea lui Nelio. Merită.
- Jurnalul: Felicitări pentru curajul de a așterne pe hârtie „Lázár”, stimate domnule Nelio Biedermann, roman publicat și în România anul acesta, la Editura Trei! Ați intenționat să scrieți această poveste de familie mult mai devreme. Ce v-a oprit atunci (la 16 ani, dacă nu mă înșel) și cum v-ați găsit până la urmă curajul de a elibera în lume această mică istorie ce reflectă în lumini și umbre specifice istoria mare a Europei secolului XX?
- Nelio Biedermann: Pe atunci aveam impresia că nu sunt suficient de bun. Am încercat să scriu povestea de mai multe ori, dar mi-am dat seama că trebuie să exersez mai întâi cu texte mai scurte. După ce mi-a apărut romanul de debut, am avut în sfârșit încrederea și priceperea necesare pentru a cincea (și ultima) încercare.
O formulă simplă: realitate + ficțiune = literatură
- E dificil să scrii, să publici un text despre propria familie, despre propriile rădăcini - cel puțin așa mi se pare mie. Cum ați reușit să echilibrați acest raport dintre realitate și ficțiune? Ce predomină în textura cărții: istoria concretă trăită și relatată de înaintași, ori inserțiile literare?
- Am încercat să creez un text literar în care să nu mai poți deosebi realitatea istorică de imaginația mea. Abordarea aceasta a fost singura posibilitate de a povesti perioada aceea care m-a mulțumit, pentru că m-a eliberat de responsabilitatea de a mă limita la repovestire și mi-a permis să creez ceva nou și fictiv, bazat pe datele istorice, dar care merge mai departe de ele. Textul urmărește experiențele familiei mele, dar nu încearcă să le spună exact cum au fost, ceea ce oricum n-ar fi fost posibil. Mai degrabă am umplut lacunele din povestea mea de familie cu jocurile propriei mele imaginații și am creat personaje care nu se identificau cu rudele mele, ci aveau o viață proprie.
Concursul care i-a dat ghes
- Când și în ce împrejurări ați conștientizat că sunteți sau puteți fi scriitor? Cum a arătat acel moment în care încrederea în propriile forțe creatoare s-a ridicat deasupra îndoielii, nesiguranței, ezitării?
- Încrederea mea în propriile forțe nu a depășit faza de îndoială, incertitudine și ezitare și nici nu cred că o va depăși vreodată. Dar asta e bine, te motivează, te face să depui mai mult efort. Un lucru care în mod sigur mi-a sporit încrederea că pot să încerc să aleg calea asta a fost un concurs de nuvele pe care l-am câștigat când aveam șaisprezece ani. Dar la baza dorinței și efortului de a încerca să devin scriitor a fost bucuria enormă pe care mi-a dat-o procesul scrierii.
O mirare foarte grea
- Așadar, scrisul vă oferă bucurie.
- Exact.
- Povestiți în „Lázár” despre o lume în declin, prăbușită firesc în cele din urmă - lumea aristocrației și a servituții validate legal. Au urmat în Ungaria, țara strămoșilor paterni, comunismul, postcomunismul... V-ați născut și ați trăit în exilul ales de bunici, în Elveția, dar ați călătorit și în „țara tatălui”, la Budapesta, și ați putut observa astfel cele două culturi, oamenii mai ales, de aceea vă și întreb: cum credeți că i-au schimbat pe maghiari de-a lungul timpului regimurile politice impuse de alții - de turci, de austrieci, de ruși? Sunt, de altfel, schimbări surprinse și în romanul „Lázár”, schimbări care palpită și astăzi în comportamente și tipologii.
- E o întrebare foarte grea, iar eu nu sunt nici istoric și nici maghiar. Dar se vede și se simte clar ceva ce influențează în continuare peisajul politic din Ungaria de azi: senzația că s-a pierdut ceva, conștiința unui trecut măreț care nu se mai reflectă deloc în prezent. Într-un fel, povestea familiei Lázár reflectă sentimentul nostalgiei după o grandoare pierdută.
Viața după un succes editorial
- Ați fost născut, crescut și educat la Zürich pe calapod cultural german. Cu toate acestea cel mai amplu roman pe care l-ați scris până acum e plămădit din fapte, evenimente și amintiri consumate în Ungaria secolului XX. Va urma o continuare a poveștii „Lázár”, poate povestea rupturii, a exilului, a adaptării, ori pregătiți altă carte, cu altă temă? Ce planuri editoriale aveți?
- De fiecare dată, după ce termin o carte, vreau să fac ceva complet diferit. Evident, proiectele noi nu sunt niciodată „complet” diferite, fiindcă orice scriitor are teme recurente, lucruri care îl motivează să scrie. Iar eu nu spun nimănui la ce lucrez în prezent. Pot totuși să spun că noul meu roman se va desfășura în prezent și nu va fi o continuare a poveștii „Lázár”.
- Cum vi s-a schimbat viața după succesul repurtat cu „Lázár”?
- Am mai puțin timp pentru mine. Călătoresc mult; anul trecut nu am stat acasă mai mult de două săptămâni. Vorbesc mult despre carte, în continuare dau interviuri aproape zilnic, particip la evenimente în lumea întreagă, mă recunoaște lumea pe stradă. Dar viața mea de zi cu zi din Zürich nu s-a schimbat prea mult. În continuare mă văd cu prietenii și familia, în continuare încerc să termin facultatea. Și în continuare scriu în fiecare zi.
- Cine sunt scriitorii dumneavoastră preferați?
- E greu de spus, și cu cât citești, cu atât devine mai greu. Dar autorul contemporan elvețian Christian Kracht este printre preferații mei de mulți ani.
Eschive
- Aveți rădăcini maghiare, așadar puteți aborda următoarea întrebare: ce credeți că-i apropie astăzi pe români și pe unguri? Ce credeți că-i menține la distanță?
- Despre asta chiar nu pot să spun nimic. N-am fost niciodată în România și, deși am rude la Budapesta, nu mă simt suficient de maghiar încât să vorbesc despre țară pe astfel de teme.
- Studiați literatura germană și cinematografia - succes la școală! Ați nimerit în eforturile dumneavoastră intelectuale vreun autor sau regizor român care să vă captiveze cu vreo idee, carte, film?
- Am citit doar cărți de Herta Müller, care m-au fascinat enorm, dar, evident, sunt scrise în germană. Alt scriitor pe care vreau să-l citesc este Cărtărescu.
- Mulțumesc și pană ușoară!
- Vă mulțumesc, toate cele bune!
23 de ani are Nelio Biedermann, autorul romanului Lázár (Editura Trei, 2026).
Încrederea mea în propriile forțe nu a depășit faza de îndoială, incertitudine și ezitare și nici nu cred că o va depăși vreodată. Dar asta e bine, te motivează, te face să depui mai mult efort. - Nelio Biedermann, scriitor
Se vede și se simte clar ceva ce influențează peisajul politic din Ungaria de azi: senzația că s-a pierdut ceva, conștiința unui trecut măreț care nu se mai reflectă deloc în prezent. Într-un fel, povestea familiei Lázár reflectă sentimentul nostalgiei după o grandoare pierdută. - Nelio Biedermann, scriitor
Am citit doar cărți de Herta Müller, care m-au fascinat enorm, dar, evident, sunt scrise în germană. Alt scriitor pe care vreau să-l citesc este Cărtărescu. - Nelio Biedermann, scriitor
5 încercări a întreprins Nelio Biedermann pentru a afla, în sfârșit, formula câștigătoare a romanului Lázár.
Despre Nelio Biedermann
Nelio Biedermann (născut în 2003) este autorul volumelor Anton will bleiben și Lázár. Publicat inițial în Germania, Lázár a devenit un fenomen internațional, ajungând imediat bestseller. Romanul a fost nominalizat la Schweizer Buchpreis 2025 și este tradus în peste douăzeci și cinci de limbi. Originar din Zürich (Elveția), Biedermann studiază literatura germană și cinematografia la Universitatea din Zürich.
Citește și: Ștefania Mărăcineanu, savanta care aduce ploaia
Citește pe Antena3.ro
