Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
- Florian Saiu: De ce au nevoie românii pentru a fi capabili să construiască o Românie mai bună, mai fericită, o Românie din care copiii noștri să nu mai fugă în patru zări, stimate domnule Bogdan Bucur?
- Bogdan Bucur: Există mai multe răspunsuri la întrebarea d-voastră. Românii trebuie să ajungă să acceseze diferite tipuri de resurse (în primul rând, materiale și financiare), care să le asigure - chiar aici, acasă, între malurile Dâmboviței, culmile Carpaților și gurile Dunării - un stil de viață și un nivel de prosperitate de tip occidental. Trebuie să admitem cu onestitate că acest proces - de apropiere de nivelul de trai din vestul Europei - este în continuă desfășurare, chiar sub ochii noștri.
44%: o recuperare formidabilă
- Vorbiți serios?
- De pildă, în termeni nominali, între anii 2000 și 2022, valoarea PIB-ului României a crescut cu aproape 800%, țara noastră înregistrând cea mai mare creștere economică din UE, în perioada indicată. Așadar, la nivelul duratei istorice lungi, România face ceea ce trebuie, în ultimii 20 de ani: recuperează decalajele istorice enorme față de Occident, pe care le-am moștenit din epocile precedente (perioada interbelică și comunistă). Astfel, dacă la momentul începerii negocierilor de aderare la UE, în anul 2000, PIB-ul pe cap de locuitor al României reprezenta numai 26% din media europeană, în 2019 am ajuns până spre 70%, ceea ce reprezintă o recuperare formidabilă de 44%. Așadar, pentru ca românii să nu mai fugă în cele patru zări - ca să preiau formularea d-voastră metaforică (care este ușor inexactă, căci românii pleacă, preponderent, către o singură zare, cea vest-europeană) - trebuie ca Occidentul să ajungă nu doar la București, Cluj, Oradea sau Timișoara (fapt care deja se întâmplă), dar și la Titu, Fălticeni, Râmnicu Sărat sau în satele României profunde. Odată atinsă - ca medie statistică națională - prosperitatea de tip occidental, din România se va mai pleca doar pentru împlinirea unor mofturi (sper să-mi permiteți să mă exprim astfel): pentru turism, studii universitare, business. Exact cum se pleacă, în momentul de față, din America sau din Franța. Căci o anumită migrație externă va exista întotdeauna. Dar să știți că eu sunt optimist în legătură cu viitorul României.
Banane, portocale și ananas
- Dincoace de faptul că o exprimare metaforică nu trebuie să fie exactă, spuneți-mi, domnule Bogdan Bucur, ce vă determină să fiți atât de încrezător în destinul țării noastre?
Citește pe Antena3.ro
- Știți de ce sunt optimist? Pentru că eu nu pot să uit de unde am plecat. De la ce nivel subacvatic am început ascensiunea despre care v-am vorbit mai sus. Vă rog să-mi permiteți să vă reamintesc - d-voastră și cititorilor d-voastră - că, în decembrie 1989, România era precum Coreea de Nord. O țară condusă de un satrap paranoic și de o clică de imbecili, prăbușită în izolare internațională, foamete, frig, întuneric, frică. Magazinele erau goale, flacăra aragazului de-abia pâlpâia seara, curentul electric era raționalizat la numai câteva ore pe zi (precum în Ucraina de astăzi, aflată sub bombardamente rusești, chiar dacă pe noi nu ne bombarda nimeni, cu excepția regimului Ceaușescu din interior).
- Nu se trăia pe roze...
- Este imposibil de explicat tinerilor care trăiesc astăzi ce înseamnă ca toate magazinele să fie goale. Am văzut, recent, o poză a unui prieten care a fugit, trecând Dunărea, din România lui Ceaușescu, la sfârșitul anilor 1980: s-a fotografiat, zâmbind fericit, cu gura până la urechi, în Iugoslavia, cu un braț plin de banane, portocale și ananas. Tinerii care privesc astăzi poza respectivă nu-i vor putea înțelege semnificația. Căci, potrivit propagandei oficiale, România lui Ceaușescu atingea un nivel multilateral de dezvoltare și traversa o epocă de aur, de care românii își băteau joc prin bancuri. Un astfel de banc merită relatat în încheierea răspunsului la această întrebare.
O doză rezonabilă de optimism
- Să-i facem loc!
- Cică România anilor 1980 era precum Marea Britanie. Adică, o țară condusă de un rege (Ceaușescu) și doi duci (Kent și Marlborough). Pentru românii născuți după 1989, cum sunt studenții mei, cred că trebuie să traduc bancul, căci se poate să nu-l înțeleagă. În România anilor 1980 - prăbușită într-o economie de troc specifică comunei primitive - unica valută forte era reprezentată de țigările și cafeaua de import, iar familia Ceaușescu căpătase accente dinastice: prințișorul Nicu se pregătea să domnească după tatăl său. Așadar, în mod obiectiv, prin comparație cu nivelul de subdezvoltare de la care am plecat și având în vedere unde am reușit să ajungem astăzi, nu prea mai există motive ca tinerii noștri să-și mai părăsească țara. Desigur că există în continuare suficiente motive de insatisfacție publică sau personală (despre care scrie presa și nu o voi mai face și eu). Dar cred că o doză rezonabilă de optimism este acceptabilă.
Videochat - Profesorat, o comparație devastatoare
- Florian Saiu: Cum arată astăzi, în viziunea sociologului Bogdan Bucur, profilul cultural al românului? Ce „modificări” ați opera pentru a arăta mai bine mâine?
- Bogdan Bucur: Vă mărturisesc că această întrebare îmi provoacă severe nemulțumiri și o profundă insatisfacție. Dacă, din punct de vedere economic, România merge bine, din punct de vedere cultural, mi-e teamă că nu pot exprima același optimism. Care este profilul cultural al românului mediu? Păi, îmi e simplu să răspund: chiar astăzi, am deschis YouTube și am remarcat care sunt simpatiile muzicale ale românilor, prin observarea videoclipurilor aflate în tendințe (există o funcție, creată exact în acest sens, de canalul amintit). Pe podium, pe primele trei locuri, pe toate deodată vreau să zic, se găsește manelistul Bogdan de la Ploiești, care interpretează, singur sau în compania altor muzicieni, următoarele trei manele, aflate în topul preferințelor românilor: La tine și la bani (cu 2,6 milioane vizualizări în 10 zile se află pe primul loc), Din cauza ta (cu 2,9 milioane vizualizări în 12 zile se găsește pe locul doi), Te-am așteptat (cu 3,4 milioane vizualizări în 14 zile este pe locul trei). Topul este continuat de zeci de alte manele de succes.
Idealul social contemporan
- Sunteți sigur că „Împăratul YouTube” era din Ploiești? Sunt născut și renăscut în „Republică” și n-am auzit vreodată de acest performer...
- Oricare dintre cei care citesc aceste rânduri pot să verifice aceste informații. În calitate de sociolog, sunt preocupat de profilul cultural al semenilor mei și verific cel puțin o dată pe lună topul tendințelor muzicale românești și pot să vă asigur că întotdeauna este dominat exclusiv de manele. Așadar, maneaua a devenit pentru consumul cultural precum șaorma pentru consumul alimentar.
- Hahaha! Aveți, poate, dreptate. O șaorma bună aș savura acum, pe loc.
- Cu mult mai grav este faptul că populația reproduce, la nivelul comportamentului obișnuit, standardele vestimentare, tiparele estetice, stilurile de exprimare, valorile culturale ale maneliștilor. Pentru o bună parte din populația României, aceste standarde, tipare și stiluri - îmbrățișate de maneliști - reprezintă idealul social contemporan. Manelistul analfabet și milionar este idolul acestei generații. Pentru a modifica această tendință - ceea ce nimeni nu-și dorește în momentul de față (ca să fim cinstiți) -, trebuie ca sistemele publice de formare culturală și intelectuală să redevină atractive, inclusiv din punct de vedere salarial. De asemenea, mediul privat ar putea susține această inițiativă de renaștere culturală a României. Căci educația și cultura au rămas cenușăresele sistemului bugetar în România.
2.500 de lei, salariul unui profesor debutant
- Aici aveți fără îndoială dreptate. Nu poți face școală de calitate cu salarii mizerabile.
- Nu degeaba analfabetismul funcțional și plagiatul doctoral sunt simbolurile acestei perioade. Cum să-și dorească cineva, astăzi, să fie cadru didactic - iar nu să facă video-chat (unde veniturile obișnuite sunt de ordinul miilor de euro) - când salariul unui profesor debutant este de 2.500 de lei? Cum să trăiești și să locuiești astăzi - ca intelectual - în mediul urban mare din România cu 2.500 de lei? De pildă, salariul meu în momentul de față - la mijlocul unei cariere universitare - este de aproximativ 4.500 de lei. Este o bătaie de joc ordinară, în condițiile în care am un credit imobiliar de 2.000 de lei pe lună, asemenea multora dintre colegii mei.
„Dăscălia trebuie să redevină precum boieria!”
- Mă alătur revoltei dumneavoastră.
- Premiul Academiei Române pe care l-am luat pentru Sociologia proastei guvernări în România interbelică a valorat 1.860 de lei, după zece ani de muncă. Trebuie să fii nebun ca să muncești zece ani în așteptarea celui mai prestigios premiu din România care valorează 1.860 de lei (bani pe care i-am cheltuit într-o seară într-un restaurant cu prietenii mei și familiile noastre). Am mai vorbit - într-un alt interviu - despre necesitatea imediată și minimală de a dubla cel puțin salariile în educație și cercetare. Batjocorirea educației și culturii - inclusiv din punct de vedere salarial - a lăsat loc liber pentru alte manifestări culturale care au preluat întâietatea socială. Profesorii și oamenii de cultură nu mai sunt modele de urmat: sunt doar niște săraci.
- Și totuși...
- Atunci când intrarea în cariera didactică se va face, ca în magistratură, de la 10.000 de lei, putem să mai discutăm. Dăscălia trebuie să redevină precum boieria! Din acel moment, putem discuta despre o strategie de schimbare a acestor tendințe. Până atunci, însă, România se prăbușește din punct de vedere cultural în manelismul analfabet.
Ultima săgeată
Ce le urează sociologul Bogdan Bucur românilor pentru anul 2023? „Sănătate! - ca să preiau o exprimare fericită utilizată propagandistic pe timpul regelui Carol al II-lea”. Să fie primit(ă)!
Manelistul analfabet și milionar este idolul acestei generații”, Bogdan Bucur, sociolog
Educația și cultura au rămas cenușăresele sistemului bugetar în România”, Bogdan Bucur, sociolog
Nu degeaba analfabetismul funcțional și plagiatul doctoral sunt simbolurile acestei perioade”, Bogdan Bucur, sociolog
Cum să-și dorească cineva, astăzi, să fie cadru didactic - iar nu să facă video-chat (unde veniturile obișnuite sunt de ordinul miilor de euro) - când salariul unui profesor debutant este de 2.500 de lei?”, Bogdan Bucur, sociolog
Premiul Academiei Române pe care l-am luat pentru Sociologia proastei guvernări în România interbelică a valorat 1.860 de lei, după zece ani de muncă”, Bogdan Bucur, sociolog
Profesorii și oamenii de cultură nu mai sunt modele de urmat: sunt doar niște săraci”, Bogdan Bucur, sociolog
