"Învăţaţi de la cei mai buni pentru o carieră de succes"

România nu se vede în nici un fel din SUA însă, în general, pentru români nu e totul pierdut: învăţământul ne-ar putea scoate din impas. Acestea ar fi concluziile trase în urma discuţiei purtate cu Daniel Tătaru, poate cel mai de succes matematician al ultimelor decenii, profesor la renumita Berkeley, a treia universitate a lumii, prezent recent la Iaşi, cu prilejul sărbătoririi a o sută de ani de la înfiinţarea Seminarului matematic "Al. Myller".

"Cei care vin în SUA sunt buni, eu personal am avut la Berkeley doi studenţi români foarte buni", spune Tătaru. Lăsând la o parte vârfurile, în ce priveşte învăţământul de masă a preferat să se abţină de la prea multe comentarii. De loc din Piatra-Neamţ, înainte de a ajunge la Iaşi, profesorul Tătaru a tras o fugă şi în urbea natală să-şi vadă părinţii. "De Iaşi mă leagă mulţi prieteni, profesori, academicianul Viorel Barbu în special, care este şi mentorul meu. La Berkeley sunt profesor de matematică, fac cercetare, predau şi studenţilor, însă nu ţin legătura cu mulţi matematicieni din România." Dintre profesorii emeriţi români cu care a colaborat în SUA un nume important este Sergiu Klainerman.

"A fost unul dintre îndrumătorii mei la Princeton, după doctorat. Acum am foarte mulţi colaboratori", spune Tătaru. Îl întreb ce sfaturi le-ar da studenţilor români şi mi-a dat de înţeles că aceştia ar trebui să se realizeze peste hotare. "Matematica este destul de universală şi e foarte important să cunoască multă lume, să înveţe de la cei mai buni. Nu e vorba de a te afirma mai uşor sau mai greu, ci de a învăţa ce e nevoie pentru o carieră cu succes", a spus el. Iar în România, aşa ceva nu este posibil, deocamdată. Un îndemn pentru românul de rând aflat în impas? "N-am nici un sfat, e evident că trebuie să muncească mult şi trebuie să gândească cum poate să se descurce mai bine. Şi eu am muncit şi muncesc şi astăzi destul de mult, dar în mod eficient."

Întrebat din nou despre România, îmi dă de înţeles că pentru el România înseamnă mai mult Piatra-Neamţ, oraşul copilăriei, unde locuiesc şi astăzi părinţii. În ce priveşte învăţământul românesc, din nou nu spune decât că e complicat. Eventuale propuneri de colaborare cu cercetătorii din România? "Colaborarea nu este atât de bună pe cât ar trebui, dar sper ca lucrurile să evolueze", spune profesorul Tătaru, arătând că "Berkeley e întotdeauna în primele cinci, oricât de subiective ar fi clasamentele universităţilor lumii".

Acum, savantul român lucrează la un proiect important care are legătură cu problemele din fizică şi care au aplicaţii practice imediate. "Cercetarea mea este de natură teoretică, în ecuaţii cu derivate parţiale." Unul dintre "domeniile" importante în ce priveşte cercetarea în domeniul matematicii din acest moment. "De altfel, multe dintre ecuaţiile interesante îşi au originea în diverse teorii din fizică, şi de aici potenţialul lor pentru aplicaţii. Problemele care mă interesează în prezent sunt legate de teoria relativităţii, mecanică cuantică, propagarea undelor în diferite medii etc. Însă, până acum, eu nu am fost direct implicat în aplicaţii. În plus, este o mare distanţă între a demonstra teoretic că ceva este posibil (de exemplu vizavi de cercetările geodezice) şi a implementa acel ceva în practică", a spus profesorul Tătaru.

Daniel Tătaru a ajuns profesor la a treia universitate a lumii, Berkeley, la numai 35 de ani, lucru destul de rar. Foarte bun la matematică încă de mic, Tătaru s-a remarcat încă din clasele primare, la Piatra-Neamţ. Datorită realizărilor sale deosebite, Daniel Tătaru a fost promovat la universităţi de top din SUA prin măsuri care au sfidat cutumele universitare americane. La 24 de ani, imediat ce a luat doctoratul, a fost numit profesor plin, şi nu asociat, la Northwestern University. În mod normal, Tătaru ar fi trebuit mai întâi să treacă de perioada post-doctorat, apoi să fie asistent profesor şi abia după aceea profesor. El a mai dat o dată peste cap regulamentele academice americane devenind la 35 de ani full profesor la reputata universitate americană Berkeley, unde se află şi astăzi. Academicianul Viorel Barbu, care i-a fost profesor la Iaşi, are numai cuvinte de laudă la adresa sa. "A fost un student şi un elev excepţional.

La una dintre olimpiadele internaţionale la care a participat a obţinut un punctaj absolut. Cercetările sale în domeniul ecuaţiilor Hamilton - Jacobi sunt citate şi astăzi de cei mai mari specialişti în domeniu. A făcut doctoratul în doi ani în loc de cinci. Între 1995-1997 a obţinut o bursă post-doctorală la faimoasa Princeton. Este unul dintre matematicienii tineri americani cei mai cunoscuţi din lume, este în boardul mai multor reviste de specialitate, chiar şi la conducerea American National Society. Nu e greu să ajungi profesor în SUA, dar e greu să fii la una dintre primele 20 de universităţi de acolo. Însă, ca şi la Tătaru, este important să devii cunoscut la o vârstă tânără. A fost invitat special la Congresul de Matematică de la Beijing, ceea ce este mare lucru", spune academicianul Barbu.

În SUA, Tătaru nu a fost întrebat de diplomă, ci a fost promovat direct pe baza cunoştinţelor pe care le avea. Rezultatele lui în inegalităţi de tip Carleman şi teoreme de continuare cu derivate parţiale au intrat în patrimoniul mondial. "Este citat în această privinţă: «conform lui Tătaru...», spune Barbu. În ce priveşte ecuaţiile Hamilton-Jacobi, a făcut o continuare unică şi, din acest punct de vedere, ecuaţiile ar putea să îi poarte numele. Ecuaţiile Hamilton-Jacobi-Tătaru, de exemplu. Barbu spune despre fostul său student, cu care are şi acum relaţii profesionale, că este un bărbat plăcut, deschis, atent, care trimite şi acum felicitări profesorului şi mentorului său de la Iaşi, de sărbători.

Românul nostru vine o dată la doi ani acasă, de obicei vara, aşa cum a făcut-o şi anul acesta. La Berkeley face cercetare, dar are şi 6-8 ore de predare săptămânal. Ca şi alţi profesori români din SUA, şi Tătaru îi ajută mult pe doctoranzii români aflaţi în străinătate. Daniel ia mulţi studenţi la doctorat. Profesorii de la Facultatea de Matematică din Iaşi şi-l amintesc pe Tătaru ca pe un matematician cu foarte mare talent. Decanul instituţiei, prof. univ.
dr Ovidiu Cârjă, spune despre el: "Avea ceva deosebit, se vedea, nu aveai impresia că depune un efort, o muncă extraordinară, ca să se ridice deasupra celorlalţi. Să nu ne imaginăm că el stătea cu pixul în mână şi cărţile în faţă, nu! El avea un talent înnăscut pentru matematică".

Daniel Tătaru s-a născut la 6 mai 1967, la Piatra-Neamţ, absolvind Facultatea de Matematică a Universităţii "Al.I. Cuza" în 1990. Şi-a luat doctoratul în SUA în numai doi ani. A fost asistent, profesor asociat şi apoi profesor titular la Northwestern University în perioada 1992-2001, cu o întrerupere de doi ani, 1995-1997, când s-a aflat la Universitatea Princeton. Din 2001 este profesor de matematică la Universitatea Berkeley din California. Remarcându-se încă din liceu, Tătaru a câştigat trei etape naţionale ale olimpiadei de matematică şi alte două medalii de aur la Olimpiada Internaţională de Matematică, acumulând punctajul maxim posibil, caz unic până atunci în istoria competiţiei. "Tătaru era atât de bun, încât nu se mai obosea să scrie exerciţiile, era doar atent la ele. Nu l-am văzut scriind la cursuri mai niciodată.

Avea doar un carneţel pe care îşi nota unele idei", spune conf. univ. dr Mihai Gontineac de la Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza", care i-a fost coleg de facultate la Iaşi. Colegii povestesc că Tătaru intra primul la examen şi ieşea cu nota maximă după câteva minute. De asemenea, când toţi se împotmoleau la o problemă dificilă, ieşea Tătaru la tablă şi o rezolva. Uneori era mai bun şi decât profesorii.