Nu numai consilierii prezidentiali si echipele lor sunt personajele care ghideaza politica administratiei americane. Decizii importante, uneori hotaratoare, le iau medicii personali ai presedintelui, pentru care seful statului este un pacient unic, primul si ultimul de care raspund acestia.
ANCA ALDEA
|
PERFORMANTA. Presedintele SUA este supervizat in permanenta de o echipa de specialisti in medicina |
La
Casa Alba, nu doar agentii Serviciului Secret raspund de soarta presedintelui, ci si medicii "prezidentiabili", care se afla oricand la doar un pas in urma liderului american. Deciziile medicilor cantaresc uneori mai greu decat ale oamenilor politici, sustine televiziunea CNN.
MEDICUL-UMBRA. Indiferent de locul in care se afla presedintele - la Casa Alba, la bordul aeronavei sale prezidentiale, Air Force One, in campanie electorala sau in strainatate - un medic se afla, in permanenta, cu el. "Medicul este intotdeauna la cativa pasi in urma presedintelui", spune Connie Mariano, fostul sef al unitatii medicale a Casei Albe in timpul administratiei Clinton.
Serviciul medical de la resedinta prezidentiala raspunde de membrii familiei lui Bush, de intregul sau personal de la Casa Alba, dar si de miile de vizitatori care calca saptamanal pragul acestui locas. "Cartierul general" al medicilor din Casa Alba se afla intr-un punct strategic: in apropierea Salii Hartilor, in fata liftului care duce in aripa de vest. Strategic, pentru ca prin acest loc presedintele trece tot timpul spre si dinspre Biroul Oval. Astfel, medicii il pot vedea constant pe seful statului, pot constata daca arata bine sau daca pare sau este obosit.
|
JULIT. Bush a avut in
timpul mandatului sau
mai multe accidente si de fiecare data el a incercat sa nu-si ascunda ranile |
O PROBLEMA PUBLICA. Seful statului este in permanenta expus public, este tinta unor amenintari cu moartea si, in unele cazuri, si a unor tentative de asasinat. Sa fii in fruntea unui stat, sa te implici si sa conduci o tara atat de mare si de puternica cum este America nu este nici pe departe un lucru usor.
Pentru a avea o imagine publica imaculata, orice presedinte are nevoie de o capacitate fizica de necontestat. "Teama de stigmatizare, asociata cu bolile mentale si cu dorinta de a se prezenta drept apti fizic ii determina pe candidatii la prezidentiale sa-si minimalizeze aspectele negative ale sanatatii si sa puna accentul pe cele pozitive", insista CNN.
Exista cazuri in care indatoririle de serviciu pot aduce atingere sanatatii mentale a presedintelui. Cand a fost facut public scandalul Watergate, unul dintre cei mai renumiti psihiatri din Washington a fost contactat in legatura cu "retragerea din viata sociala" a lui Richard Nixon, in urma zvonurilor ca presedintele s-ar fi apucat de baut. Profesorul Robert Dallek de la Universitatea din Boston sustine ca Nixon a avut tendinte paranoide din cauza "presiunilor enorme" la care a fost supus. Scandalul Watergate a pornit de la o spargere a sediului Partidului Democrat din Washington, in anii â70, de catre niste simpatizanti ai Partidului Republican, care ar fi incercat sa monteze microfoane in tabara adversa. Scandalul si probele prezentate in presa au dus la demisia presedintelui, la 9 august 1974, pentru a evita procedura de impeachment (demitere) de catre Congresul SUA.
CE PRIMEAZA
Atunci cand presedintele se imbolnaveste, intregul sistem este afectat. In acest context se poate invoca amendamentul 25, prin care atributiile presedintelui sunt repartizate, temporar, in mainile vicepresedintelui. Presedintele George W. Bush a invocat acest amendament la 29 iunie 2002, inainte de a fi supus unei interventii chirurgicale in timpul careia urma sa fie anesteziat pentru cateva ore.
Toti presedintii care s-au perindat pe la Casa Alba au fost constienti de faptul ca boala sefului statului nu este nici pe departe o problema personala, ci o criza publica devastatoare.
STRES. "Pentru presedintele american este vorba de patru ani de presiuni si probleme", aminteste medicul Bert Brown, fost director al Institutului National American pentru Sanatate Mentala. De cele mai multe ori, seful statului nu are timp sa-si revina complet, sa-si ingrijeasca sanatatea sau sa se reculeaga dupa tragediile familiale. Dar el are datoria politica de a fi puternic si potrivit - fizic si mental - pentru functia pe care o ocupa. Iar acest lucru primeaza in fata unor banale dureri de spate sau a unor tracasari justificabile. Cand Bush s-a ranit la genunchi dupa ce a alunecat pe un biscuit, in timp ce alerga; cand Bill Clinton si-a rupt un tendon de la brat si a fost operat la gat pentru inlaturarea unui chist benign; cand Ronald Reagan a fost operat de patru ori, iar Eisenhower a suferit un infarct major si o criza de inima, unii americani au aflat ca si acesti lideri sunt oameni. Alti americani cred insa ca, pentru insul obisnuit, presedintele este omul "neobisnuit" care trebuie sa fie mereu la datorie.
CLINTON, UN NOROCOS
|
LIBER. Bill Clinton are acum timp berechet de odihna |
Tentativa de asasinat impotriva lui Ronald Reagan din 1981 a aratat - ca si atentatele soldate cu moartea presedintilor Abraham Lincoln si J.F. Kennedy - ca sefii de stat se confrunta cu o amenintare aproape constanta si foarte reala la adresa vietilor lor.
"Peste doua treimi dintre fostii sefi de stat nu au atins varsta standard a barbatilor albi, desi au primit cele mai bune ingrijiri medicale posibile", este de parere profesorul Robert Gilbert. In acest context, fostul presedinte Bill Clinton, astazi in varsta de 58 de ani, ar trebui sa se simta norocos. La aproape patru ani de cand si-a terminat mandatul la Casa Alba, Clinton, care nu a avut tocmai o perioada calma in fruntea Statelor Unite, a trecut recent printr-o operatie de inima. Acum are nevoie de odihna.