Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca oricare turist conştiincios care vizitează New Yorkul, nu se putea să nu mă abat pe la extrem de bogatul Metropolitan Museum, să nu fac o scurtă plimbare prin imensul Central Park, nimerind exact vizavi de blocul la intrarea căruia a fost împuşcat Jack Lennon, cum nu puteam să nu mă opresc pentru câteva minute la Bursa din Wall Street, unde n-am înţeles nimic din urletele pe care le scoteau brokerii.
Şi, evident, a fost imposibil să nu mă urc (cu liftul) până la puntea de observaţie a lui Empire State Building, la ora actuală cea mai înaltă clădire din marele oraş, întrecută până nu demult doar de World Trade Center. Recunosc, iniţial, când mă hotărâsem să vizitez ESB (că tot se poartă prescurtările), mă gândisem să particip şi eu la concursul de urcat al scărilor: nu sunt decât 1.576 de trepte...
De acolo, de sus, de la etajul 102, nu numai că ai la dispoziţie 360 de grade pentru a vedea întregul oraş, dar ţi se pare că înaintea ochilor se desfăşoară întreaga lume. În mod paradoxal, acest gigant a fost conceput în anii crizei, după marele crah din 1929. A fost exact în luna octombrie a aceluiaşi nefericit an, când John Jacob Raskob, mogulul de la General Motors, a semnat permisiunea ca grupul de arhitecţi Sherve, Lamb & Harmon să se pună pe lucru.
Schiţa generală a făcut-o Lamb şi în două săptămâni proiectul a fost gata. Excavările au început la 22 ianuarie 1930, la marginea tradiţionalului Hotel Waldorf Astoria. Construcţia a început la 17 martie, de ziua Sfântului Patrick, patronul oraşului. Au fost folosiţi 3.400 de lucrători, proveniţi în majoritate dintre emigranţi din Europa. Printre ei şi indieni Mohawk, a căror rezervaţie nu era departe. Ritmul fenomenal de construcţie a fost de patru etaje şi jumătate pe săptămână, iar în 410 zile uriaşul zgârie-nori era în picioare.
Efortul titanic a fost urmărit zi de zi de fotograful Lewis Wickers Hine. Imaginile surprinse de el sunt de neuitat. A rămas emblematică o fotografie a unor muncitori care îşi luau micul dejun suspendaţi pe o traversă, la mare înălţime. Panglica de inaugurare au tăiat-o copiii guvernatorului Smith, iar luminile din vârful blocului au fost aprinse prin simpla apăsare a unui buton de la Washington de preşedintele Hoover. Ca o ironie a sorţii, aproape un an mai târziu, acelaşi buton aprindea luminile, anunţând victoria în alegeri a lui Roosevelt împotriva contracandidatului său, Hoover.
E ciudat, dar explicabil pentru anii de criză, apartamentele şi birourile imensei clădiri au fost timp îndelungat goale. Abia în anul 1950, Empire State Building a devenit rentabil. Mai profitabilă a fost platforma de observaţie, vizitată zilnic, contra unei taxe, de mii de oameni. Ea este înconjurată de un grilaj care să-i împiedice pe sinucigaşi să se arunce în gol. Până să se ridice acest grilaj s-au înregistrat nu mai puţin de 30 de sinucideri. O doamnă, pe numele ei Elvita Adams, s-a aruncat de la etajul 86, doar că presiunea aerului a împins-o înapoi la etajul 85, alegându-se doar cu o fractură de coapsă şi cu tăierea poftei de a-şi pune capăt zilelor.
Totuşi, pe aceeaşi platformă, în 1997, un terorist palestinian a împuşcat şapte persoane. În concepţia iniţială, partea superioară urma să permită aterizarea dirijabilelor, pe atunci încă la modă. S-a renunţat însă rapid la acest proiect, ceea ce nu a împiedicat un bombardier Mitchel să se ciocnească de etajul 79, pilotul nevăzând clădirea din pricina ceţei. Incendiul a fost stins în 40 de minute. Impresionanta clădire a apărut şi în mai multe filme, printre care celebrul "King Kong", în care uriaşa gorilă se căţăra până în vârf.
La intrare te întâmpină un larg basorelief din panouri din marmură roz transparentă care înfăţişează stilizat giganticul zgârie-nor cu orgolioasa inscripţie: "A opta minune a lumii". Empire State Building este considerat o capodoperă a Art Deco-ului, curent care s-a dezvoltat într-o eră a depresiei economice, a conflictelor sociale, a marşurilor foamei şi a bătăliilor politice...
