Lupta pentru feudele Securităţii

Mulţi s-au întrebat în primele două luni de libertate pe unde sunt şi ce mai fac ofiţerii fostei Securităţi. Sunt în reorganizare, a sunat răspunsul oficial. Cine croia planurile, cum, unde şi de ce nu s-a precizat. Noii lideri intraseră deja în concurenţă, inclusiv pentru controlul foştilor ofiţeri de Securitate şi al secretelor deţinute de aceştia. Virgil Măgureanu, primul şef al Serviciului Român de Informaţii, a povestit recent chinurile facerii SRI.

Teoretic, fosta Securitate fusese integrată Armatei, dar "cadrele" n-aveau cum fi "epurate" şi "reeducate" peste noapte.
Unii au fost trecuţi în rezervă, iar alţii - cea mai mare parte - erau "în aşteptare", consemnaţi în sediile Securităţii conform ordinului dat de Iulian Vlad în primul moment al Revoluţiei. Vlad fusese arestat la 31 decembrie, dar ordinul dat de el se respecta în continuare, susţine Virgil Măgureanu, primul şef al Serviciului Român de Informaţii.

În sfârşit, mai erau şi cei care-şi găsiseră slujbe la cele două servicii înfiinţate în cursul lunii februarie: UM 0215 din subordinea Internelor şi Centrul de Informaţii Externe (viitorul Serviciu Informaţii Externe-SIE). Primul apăruse sub oblăduirea lui Gelu Voican Voiculescu şi s-a spus că lucra pentru premierul Petre Roman.

În convorbirea cu Alex Mihai Stoenescu, Măgureanu povesteşte despre pregătirile făcute pentru înfiinţarea unui al treilea - Serviciul Român de Informaţii. Virgil Măgureanu era la acel moment consilierul personal al lui Ion Iliescu pe probleme de siguranţă. Profesor la Academia "Ştefan Gheorghiu", fusese trimis în "domiciliu obligatoriu" la Focşani. S-a spus că motivul fusese un prezumtiv complot împotriva lui Ceauşescu alături de generalul Nicolae Militaru (dovedit că avea relaţii cu KGB-ul).

Ca şi dosarele altor foşti "disidenţi" cu mari funcţii postrevoluţionare, şi dosarul lui Virgil Măgureanu de victimă a Securităţii a dispărut. Din postura de exilat, Măgureanu a ajuns sfătuitorul lui Ion Iliescu, "colegul" de complot ajuns în fruntea statului.

La sugestia lui Măgureanu, o comisie a lucrat în acest timp un proiect de reorganizare a serviciilor speciale, după modelul vechiului Serviciul Special de Informaţii (SSI). Comisia era formată din doi membri, a povestit Măgureanu - colonelul Mihai Stan şi bătrânul general Neagu Cosma, fost şef al Contraspionajului. Viitorul SRI s-a urzit în sediul Ministerului Turismului, "pentru că la Palatul Victoria oricum nu aveam loc", a explicat Măgureanu.

HAI LA LUPTA CEA MARE! - DOSAR CONTRA DOSAR
Când nu se ocupa cu "studiile istorice", Virgil Măgureanu colecţiona dosarele persoanelor din anturajul lui Ion Iliescu, pe care le-a arătat "cui trebuia". Nu era singurul cu asemenea ocupaţie. "Aceeaşi atitudine în mod constant, desigur că aici a fost şi o reciprocitate, spune Măgureanu, a avut şi Gelu Voican Voiculescu, care n-a pregetat, umblând în arhiva SIE, atunci, în ianuarie-februarie 1990, să ia dosarul meu de fost ofiţer pentru şase luni şi să-l dea presei."

La rându-i, geologul Gelu Voican Voiculescu se blindase cu alt expert de marcă pe post de consilier - generalul Doicaru, care-şi făcuse mâna în tinereţe instrumentând "Procesul de la Canal".

În plus, într-o seară a "recuperat" arhiva microfilmată a unităţii anti-KGB a fostei Securităţi. "S-a dat un telefon de către cineva care ştia că pe Strada Roma, la o anumită adresă, unde acum este o policlinică, într-un birou, într-o scafă din tavan existau microfilme, a povestit Măgureanu. Aceste microfilme ne-am dus şi le-am ridicat în aceeaşi seară, când s-a dat semnalul, a fost spart acel loc unde fuseseră zidite microfilmele şi extrase toate acestea.

S-au extras acele microfilme, despre care nu ştiu nici astăzi ce conţineau, pentru că nu era treaba mea, şi, fiind inventariate, pentru că aveau nişte nume acolo, s-a făcut un inventar complet şi au fost puse în mâna unităţilor de linie al căror obiect de activitate era tocmai acesta."

"CONŞTIINŢA CIVICĂ" VERSUS "CONŞTIINŢA SOCIALISTĂ"
La începutul lunii februarie, un grup de intelectuali întreba prin intermediul ziarului România liberă ce s-a întâmplat de fapt cu fosta Securitate.




Nu-şi găseau liniştea Gabriel Andreescu, Gabriela Adameşteanu, Călin Anastasiu, Victor Bârsan, Cezar Baltag, Radu Bercea, Constanţa Buzea, Emil Brumaru, Ana Blandiana, Helmuth Britz, Petre Mihai Băcanu, Andrei Cornea, Mariana Celac, Daniela Crăsnaru, Mihai Creangă, Alexandru Dobrescu, Radu Filipescu, Ioan Groşan, Bedros Horasangian, Ioana Ieronim, Florin Iaru, Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu, Sorin Mărculescu, Mariana Marin, Cornel Moraru, Ileana Mălăncioiu, Mircea Mihăieş, Mircea Martin, Eugen Negrici, Z. Ornea, Anca Oroveanu, Rodica Palade, Vasile Popovici, Romulus Rusan, Petre Sălcudeanu, Mircea Horia Simionescu, Szasz Janos, Tia Şerbănescu, Stelian Tănase, Radu Tudoran, Alin Teodorescu, Anton Uncu, Cornel Ungureanu, Sorin Vieru, Mircea Zaciu.

Aceştia voiau să primească răspuns la următoarele întrebări: "Vă rugăm să ne spuneţi care este acum efectivul Securităţii? Câţi au fost iniţial angajaţi? Câţi au murit? Câţi au fost arestaţi? Câţi au rămas? Nu credeţi că trebuie să se facă unele comisii independente la care să participe rudele eroilor Revoluţiei (mai ales la Timişoara) pentru a afla cine a fost vinovat şi cine nu de masacre? Cei arestaţi sunt anchetaţi tot după metodele vechii justiţii? Cei care au rămas în cadrele Securităţii pentru cine lucrează? Câte clădiri ale Securităţii există acum? În ce oraşe există? Nu aveţi cifrele? Nu le puteţi afla? Toată lumea ştie că au existat sisteme de ascultare.

Unde sunt centralele de ascultare? Una e cunoscută: la Timişoara, la Hotelul Continental. Unde sunt celelalte? Când le pot vedea oamenii şi când pot fi de faţă la distrugerea lor tehnică? S-a spus că s-au găsit asupra oamenilor care manifestau în Piaţa Victoriei bancnote de 10-20 de dolari. Care sunt dovezile produse în acest sens? Care au fost ofiţerii superiori din Securitate concediaţi? Câţi sunt şi din ce trăiesc acum? Cerem un sondaj oficial cu întrebarea: Vă mai este frică de Securitate?

De ce? Şi să se publice rezultatele. Se poate vorbi despre victoria Revoluţiei când teama, ameninţările fizice şi psihice continuă? Persoanele care au făcut parte din Securitate pot intra în orice partid, fără să fie verificate? Pot ocupa acum posturi de conducere?".


Câţi securişti şi pe unde sunt?
La întrebările acestea a răspuns Victor Atanasie Stănculescu, tot prin intermediul ziarului România liberă. Conform datelor oficiale prezentate presei de ministrul Apărării Naţionale, fosta Securitate avusese aproximativ 8.400 de angajaţi.

În vederea reorganizării, unele unităţi au fost desfiinţate, iar efectivele lor au fost trecute în rezervă, ca de exemplu Direcţia a V-a de pază şi ordine (437 de cadre), Direcţia a IV-a de Contrainformaţii Militare (1.073 de cadre), din care 611 cadre au fost trecute în rezervă. Au fost trecute în rezervă 1.844 de cadre din Securitatea Municipiului Bucureşti şi ale judeţelor Timiş, Sibiu, Cluj, fiind menţinut în activitate numai personalul tehnic, necesar funcţionării mijloacelor de transmisiuni pentru legăturile telefonice teritoriale.

Din celelalte judeţe au mai fost trecute în rezervă 1.739 de cadre. Puteai să verifici răspunsurile sale?!

"În statele cele mai democratice, supravegherea unor persoane aflate la cel mai înalt nivel şi convorbirile lor şi a relaţiilor lor continuă. Nu văd de ce în România, din motive de suflat în iaurt, să înceteze sau să fie exceptate de la supraveghere asemenea persoane. A, că ulterior poţi să-l consideri un abuz - poate!"
Virgil Măgureanu