
Marcel Raducanu a fost unul dintre cei mai buni fotbalisti din istoria Stelei si a echipei nationale a Romaniei.
Traseul vietii sale a fost destul de intortocheat, fiind nevoit sa fuga din tara pentru a-si indeplini visul.Dorinta idolului tribunei din Ghencea de a demonstra ca poate sa faca mai mult decat sa evolueze pentru Steaua l-a determinat sa paraseasca Romania. "Vroiam sa plec la o echipa din strainatate. N-am inteles niciodata de ce nu eram lasat sa joc afara. Si cand am evoluat impotriva lui Nantes, in Cupa UEFA, cei de acolo au vrut sa ma opreasca, fiindca am jucat foarte bine. Dar cei de la Steaua nu m-au lasat sa raman acolo", declara Marcel Raducanu.
Sansa s-a ivit
la Dortmund
Meciurile nationalei cu
Anglia si Ungaria, in care nu
a evoluat nici un minut, au
fost picatura care a umplut
paharul. Se hotarase. Avea
sa fuga cu prima ocazie.
Aceasta a venit pe 31 iulie
1981, ziua cand Germania a
devenit patria fotbalistului
stelist, care se saturase de
constrangerile acelor vremuri
si dorea sa-si demonstreze
valoarea in fotbalul
european. Prezent cu echipa
nationala la un turneu de
vara in Dortmund, Marcel a
jucat in prima repriza a
meciului disputat in acea zi
cu Borussia. La pauza, el s-a
prefacut ca s-a accidentat,
spunandu-i antrenorului Covaci
ca nu mai poate continua,
ca va face un dus si va
reveni pe banca de rezerve.
"Dupa ce a plecat si doctorul
Tomescu din cabina, m-am
imbracat civil si am plecat
spre masina lui Costica
Popa, un prieten de-al meu,
care ma astepta in parcare."
Popa era un amic de-al
sau, stabilit in Germania inca
din 1975, si venise special din
concediu din Italia, pentru
a-l vedea pe Raducanu.
L-au cautat
timp de 3 ore
Cu frica-n san si cu ochii pe
oglinda retrovizoare, sa nu fie
urmarit de cineva, fiindca erau
multi securisti pe stadion, a
plecat spre Hanovra. "Ulterior
am aflat ca am fost cautat
timp de trei ore de echipa nationala si de Securitate, dupa
care au anuntat in tara ca am
fugit." Dupa ce a ajuns la Hanovra,
Marcel i-a telefonat sotiei sale, careia i-a spus ca nu
se mai intoarce in Romania.
Condamnat
la 5 ani si 8 luni
de inchisoare
Statutul de jucator la
Steaua, unde avea grad militar,
a facut ca fuga sa in
strainatate sa fie si mai
grava. A fost declarat dezertor
al Armatei Romane si
condamnat, in lipsa, la cinci
ani si opt luni de inchisoare.
De asemenea, el nu putea
juca la nici o echipa timp de
11 luni, conform prevederilor
FIFA. A semnat un contract
cu echipa din Hanovra, aflata
in divizia secunda, dar nu a
stat acolo decat trei saptamani.
Cei de la Borussia Dortmund,
care-l vazusera la
echipa nationala a Romaniei,
l-au convins sa semneze cu ei,
ceea ce a dus la un proces cu
Hanovra, care-l platea in continuare.
"Ei imi trimiteau salariul,
iar eu il dadeam inapoi,
fiindca nu puteam avea doua
salarii. N-aveam manager,
eram singur acolo. Nu stiam
limba si era normal sa gresesc
si sa semnez doua contracte",
spune Raducanu, pentru care
Borussia a fost nevoita sa
plateasca, pana la urma,
525.000 de marci germane
celeilalte echipe germane.
Sprijinit
de politicienii nemti
Au urmat anii de glorie
de la Dortmund, unde
a evoluat in perioada
1982-1988, fiind declarat,
chiar din primul an, cel mai
bun jucator al Borussiei si
cel mai tehnic fotbalist din
Bundesliga.
"Cat am jucat acolo, mai
multi oameni politici din Germania
au insistat pe langa
Ceausescu sa ma lase sa joc
din nou pentru echipa
nationala, dar el a spus ca
sunt un dezertor si nu mai
am ce cauta acolo", a declarat
Marcel Raducanu.
ARE SCOALA DE FOTBAL DE ZECE ANI
Respectul nemtilor pentru
Marcel Raducanu se vede din
numarul mare de copii pe
care-i pregateste la scoala de
fotbal pe care o patroneaza.
"Am infiintat scoala in 1994,
la un an dupa ce am absolvit
scoala de antrenori de la
Koln. Cred ca foarte multi
parinti isi aduc copiii aici
fiindca au vazut ca sunt serios
si, in plus, cursurile mele tin
tot anul, nu doar in vacante,
precum celelalte." Palmaresul
deosebit al romanului este,
de asemenea, un factor de
atractie pentru oricine.
S-a nascut pe 24 octombrie
1954 si s-a format la Steaua
Bucuresti, club la care a activat
de cand avea 7 ani. A
jucat 250 de meciuri in campionatul
autohton, marcand 90
de goluri, a castigat doua
titluri de campion si doua
Cupe ale Romaniei si a fost
desemnat cel mai bun jucator
roman in 1979 si in 1980. La
echipa nationala a evoluat de
21 de ori, inscriind trei goluri.
In cei sase ani de Bundesliga
a acumulat un total de 167 de
meciuri si 31 de goluri pentru
Borussia, pe care a parasit-o,
in 1988, pentru a merge la
FC Zurich, unde s-a si retras
la 37 de ani, din cauza unor
probleme de sciatica.

INEDIT !
Securitatea i-a confiscat toate lucrurile
Dupa fuga lui Raducanu
in Germania, familia sa a
fost urmarita constant de
agentii de Securitate.
"Chiar atunci cand am
ramas in Germania, am
telefonat acasa si i-am
spus sotiei ca nu ma mai
intorc. Nu mi-am dat
seama ca telefonul va fi
ascultat. Militia a ajuns la
mine acasa si mi-a confiscat
toate lucrurile",
declara Raducanu. "Niculina
si Andi, fiul nostru, au
venit in Germania abia in
ianuarie 1985, au trecut
printr-o groaza de emotii,
iar eu a trebuit sa platesc
o suma mare de bani unei
calauze pentru ca ei sa
treaca "nevazuti"."
"N-am mai recunoscut-o pe mama"
Marcel Raducanu a reusit
sa-si vada mama abia in
1989 (foto), la opt ani
dupa ce hotarase sa
ramana in Germania si sa
nu se mai intoarca in
Romania. "Ea a venit pe 26
septembrie la mine, cu
cateva luni inainte de Revolutie. Sincer sa fiu, nici n-am
mai recunoscut-o. Mi-a
trebuit o jumatate de ora
sa-mi dau seama ca este
ea", isi aminteste romanul.
"Plecarea mamei s-a produs
datorita lui Valentin
Ceausescu, care i-a dat
pasaportul fara sa stie tatal
sau. Lucru pentru care ii
multumesc si in ziua de
azi." Anul acesta, Raducanu
va publica o carte
autobiografica, pe care o va
dedica mamei sale.
A plans pe Wembley
Pe 29 aprilie 1981, nationala
Romaniei a remizat,
0-0, intr-un meci de calificare
la turneul final al
Campionatului Mondial din
Spania, disputat pe Wembley,
impotriva Angliei.
A fost o partida in care
Raducanu nu a fost introdus
pe teren nici macar un
minut. "Dupa incheierea
jocului am facut un mare
scandal. Visul meu era sa
joc pe acel stadion, iar
antrenorul nu mi-a dat
acea sansa. Am ramas pe
teren si am inceput sa
plang. Atunci n-am mai
suportat si m-am hotarat
sa plec", isi aminteste
Raducanu. (CATALIN FAINISI)
CONTINUARE: Cristina Topescu: "Am fost in patru inchisori"