Magicianul Raducanu

Marcel Raducanu a fost unul dintre cei mai buni fotbalisti din istoria Stelei si a echipei nationale a Romaniei.

Dorinta idolului tribunei din Ghencea de a demonstra ca poate sa faca mai mult decat sa evolueze pentru Steaua l-a determinat sa paraseasca Romania. "Vroiam sa plec la o echipa din strainatate. N-am inteles niciodata de ce nu eram lasat sa joc afara. Si cand am evoluat impotriva lui Nantes, in Cupa UEFA, cei de acolo au vrut sa ma opreasca, fiindca am jucat foarte bine. Dar cei de la Steaua nu m-au lasat sa raman acolo", declara Marcel Raducanu.

Sansa s-a ivit la Dortmund
Meciurile nationalei cu Anglia si Ungaria, in care nu a evoluat nici un minut, au fost picatura care a umplut paharul. Se hotarase. Avea sa fuga cu prima ocazie. Aceasta a venit pe 31 iulie 1981, ziua cand Germania a devenit patria fotbalistului stelist, care se saturase de constrangerile acelor vremuri si dorea sa-si demonstreze valoarea in fotbalul european. Prezent cu echipa nationala la un turneu de vara in Dortmund, Marcel a jucat in prima repriza a meciului disputat in acea zi cu Borussia. La pauza, el s-a prefacut ca s-a accidentat, spunandu-i antrenorului Covaci ca nu mai poate continua, ca va face un dus si va reveni pe banca de rezerve. "Dupa ce a plecat si doctorul Tomescu din cabina, m-am imbracat civil si am plecat spre masina lui Costica Popa, un prieten de-al meu, care ma astepta in parcare." Popa era un amic de-al sau, stabilit in Germania inca din 1975, si venise special din concediu din Italia, pentru a-l vedea pe Raducanu.

L-au cautat timp de 3 ore
Cu frica-n san si cu ochii pe oglinda retrovizoare, sa nu fie urmarit de cineva, fiindca erau multi securisti pe stadion, a plecat spre Hanovra. "Ulterior am aflat ca am fost cautat timp de trei ore de echipa nationala si de Securitate, dupa care au anuntat in tara ca am fugit." Dupa ce a ajuns la Hanovra, Marcel i-a telefonat sotiei sale, careia i-a spus ca nu se mai intoarce in Romania.

Condamnat la 5 ani si 8 luni
de inchisoare Statutul de jucator la Steaua, unde avea grad militar, a facut ca fuga sa in strainatate sa fie si mai grava. A fost declarat dezertor al Armatei Romane si condamnat, in lipsa, la cinci ani si opt luni de inchisoare. De asemenea, el nu putea juca la nici o echipa timp de 11 luni, conform prevederilor FIFA. A semnat un contract cu echipa din Hanovra, aflata in divizia secunda, dar nu a stat acolo decat trei saptamani. Cei de la Borussia Dortmund, care-l vazusera la echipa nationala a Romaniei, l-au convins sa semneze cu ei, ceea ce a dus la un proces cu Hanovra, care-l platea in continuare. "Ei imi trimiteau salariul, iar eu il dadeam inapoi, fiindca nu puteam avea doua salarii. N-aveam manager, eram singur acolo. Nu stiam limba si era normal sa gresesc si sa semnez doua contracte", spune Raducanu, pentru care Borussia a fost nevoita sa plateasca, pana la urma, 525.000 de marci germane celeilalte echipe germane.

Sprijinit de politicienii nemti
Au urmat anii de glorie de la Dortmund, unde a evoluat in perioada 1982-1988, fiind declarat, chiar din primul an, cel mai bun jucator al Borussiei si cel mai tehnic fotbalist din Bundesliga. "Cat am jucat acolo, mai multi oameni politici din Germania au insistat pe langa Ceausescu sa ma lase sa joc din nou pentru echipa nationala, dar el a spus ca sunt un dezertor si nu mai am ce cauta acolo", a declarat Marcel Raducanu.

ARE SCOALA DE FOTBAL DE ZECE ANI
Respectul nemtilor pentru Marcel Raducanu se vede din numarul mare de copii pe care-i pregateste la scoala de fotbal pe care o patroneaza. "Am infiintat scoala in 1994, la un an dupa ce am absolvit scoala de antrenori de la Koln. Cred ca foarte multi parinti isi aduc copiii aici fiindca au vazut ca sunt serios si, in plus, cursurile mele tin tot anul, nu doar in vacante, precum celelalte." Palmaresul deosebit al romanului este, de asemenea, un factor de atractie pentru oricine. S-a nascut pe 24 octombrie 1954 si s-a format la Steaua Bucuresti, club la care a activat de cand avea 7 ani. A jucat 250 de meciuri in campionatul autohton, marcand 90 de goluri, a castigat doua titluri de campion si doua Cupe ale Romaniei si a fost desemnat cel mai bun jucator roman in 1979 si in 1980. La echipa nationala a evoluat de 21 de ori, inscriind trei goluri. In cei sase ani de Bundesliga a acumulat un total de 167 de meciuri si 31 de goluri pentru Borussia, pe care a parasit-o, in 1988, pentru a merge la FC Zurich, unde s-a si retras la 37 de ani, din cauza unor probleme de sciatica.

INEDIT !
Securitatea i-a confiscat toate lucrurile Dupa fuga lui Raducanu in Germania, familia sa a fost urmarita constant de agentii de Securitate. "Chiar atunci cand am ramas in Germania, am telefonat acasa si i-am spus sotiei ca nu ma mai intorc. Nu mi-am dat seama ca telefonul va fi ascultat. Militia a ajuns la mine acasa si mi-a confiscat toate lucrurile", declara Raducanu. "Niculina si Andi, fiul nostru, au venit in Germania abia in ianuarie 1985, au trecut printr-o groaza de emotii, iar eu a trebuit sa platesc o suma mare de bani unei calauze pentru ca ei sa treaca "nevazuti"."

"N-am mai recunoscut-o pe mama"
Marcel Raducanu a reusit sa-si vada mama abia in 1989 (foto), la opt ani dupa ce hotarase sa ramana in Germania si sa nu se mai intoarca in Romania. "Ea a venit pe 26 septembrie la mine, cu cateva luni inainte de Revolutie. Sincer sa fiu, nici n-am mai recunoscut-o. Mi-a trebuit o jumatate de ora sa-mi dau seama ca este ea", isi aminteste romanul. "Plecarea mamei s-a produs datorita lui Valentin Ceausescu, care i-a dat pasaportul fara sa stie tatal sau. Lucru pentru care ii multumesc si in ziua de azi." Anul acesta, Raducanu va publica o carte autobiografica, pe care o va dedica mamei sale.

A plans pe Wembley
Pe 29 aprilie 1981, nationala Romaniei a remizat, 0-0, intr-un meci de calificare la turneul final al Campionatului Mondial din Spania, disputat pe Wembley, impotriva Angliei. A fost o partida in care Raducanu nu a fost introdus pe teren nici macar un minut. "Dupa incheierea jocului am facut un mare scandal. Visul meu era sa joc pe acel stadion, iar antrenorul nu mi-a dat acea sansa. Am ramas pe teren si am inceput sa plang. Atunci n-am mai suportat si m-am hotarat sa plec", isi aminteste Raducanu. (CATALIN FAINISI)

CONTINUARE: Cristina Topescu: "Am fost in patru inchisori"