Marele ecran în 1990: filme puţine, debuturi întârziate

Şi lumea filmului intrase în zodia "democraţiei originale". Studiourile cinematografice au fost redenumite, iar directorii înlocuiţi cu alţii, corespunzători noilor vremuri. Vechile Case de Filme au dispărut, fiind moştenite de câteva studiouri, conduse de regizori cunoscuţi.

Pe lângă Studioul de Producţie Cinematografică Bucureşti (mai popular sub denumirea "Buftea"), condus de Vladimir Munteanu, mai funcţionau "Solaris" (director Dan Piţa, care era în 1990 şi directorul Centrului Naţional al Cinematografiei), "Alpha" (director Mircea Daneliuc), "Gama" (director Constantin Vaeni), "Profilm" (director Dinu Tănase), "Star 22" (director Sergiu Nicolaescu). A supravieţuit şi Studioul de film documentar "Alexandru Sahia" (director Copel Moscu).

După inflaţia de producţii cinematografice de pe vremea "Împuşcatului", el însuşi mare amator de filme istorice, după "revoluţie" a urmat refluxul. Bunăoară, în decembrie 1989, la studioul din Buftea se aflau în lucru şapte filme, dintre care doar trei au mai apărut ulterior pe marele ecran. Restul era balastul ideologic al vechiului regim. Fericiţii regizori ale căror creaţii au trecut examenul tematic erau Mircea Daneliuc (cu filmul "Fata moşului şi a babei"), Ioan Cărmăzan ("Casa din vis") şi Tudor Mărăscu ("Misiune de sacrificiu"). Se duseseră vremurile beţiei de filme, când la început de an, la Buftea se lucrau în paralel şi 20 de producţii! Treptat, au apărut şi alte proiecte, de la comedii şi filme "uşoare", pentru public ("Adolescenţa ca un cântec", în regia lui Nicolae Corjos, după un scenariu de George Şovu, "La sfârşit de săptămână", de Geo Saizescu, "Miss Litoral", de Mircea Mureşan, "Flăcăul cu o singură bretea", de Iulian Mihu) până la producţii "grele", despre "revoluţie" ("Calvarul", de Dorin Mircea Doroftei).

Şi Studioul de film documentar Sahia avea o nouă conducere. Copel Moscu era directorul instituţiei în 1990. Din spusele sale reieşea că din cauza trecutului pus "în slujba fostului regim", "Sahia" era ameninţat cu o moarte lentă, dar sigură. "Studioul este unul dintre cele mai mari din lume, având 360 salariaţi, din care cineaşti - circa 70", declara Moscu ziarului România liberă la 23 noiembrie 1990. "Are o echipă destul de îmbătrânită, dar cu mare experienţă. Majoritatea salariaţilor, de altfel, sunt profesional de cea mai înaltă clasă. Acum, când raţiunea pentru care a fost înfiinţat în 1950 - propaganda comunistă - a dispărut, dar când ne înfruptăm încă din merindea financiară a anilor trecuţi, pentru că nu mai suntem finanţaţi în nici un fel, se pune problema supravieţuirii. Sahia a trăit foarte bine din filmul comandă: de reclamă, de prezentare, turistic. Financiar, am putea rezista, şi chiar prospera, pe această formulă, numai cu o restructurare pe module de creaţie, în aşa fel încât fiecare echipă să fie direct răspunzătoare de calitate şi beneficiu.

Lumea nu ne prea cunoaşte ca realizatori de filme publicitare, deşi deţinem mijloacele şi capitalul uman de cea mai bună calitate pentru acest gen de lucrări. Dar scopul nostru nu este numai supravieţuirea studioului, ci supravieţuirea filmului documentar ca act de cultură. Filmul documentar nu poate muri, aşa cum prevestesc unele voci. Dimpotrivă, cred că va renaşte, pentru că foamea de document autentic este imensă. Şansa studioului nostru este să se facă filme documentare care să arate ce se întâmplă la ora actuală în România."

O premieră aşteptată 10 ani
Până în toamnă, cinematografia românească număra în 1990 doar 12 premiere. A 13-a a fost însă cu noroc. La 29 octombrie 1990, la Scala, după un spectacol de gală la care au participat regizorul Lucian Pintilie, actori şi diverşi invitaţi, s-a proiectat pentru prima oară, "De ce trag clopotele, Mitică?". Un film ghinionist care, din cauza cenzurii, a aşteptat premiera timp de un deceniu. În lumea cinefililor devenise între timp o legendă, aşa cum se întâmplase şi cu o altă producţie a lui Pintilie, "Reconstituirea" (1969), care a apucat totuşi să ruleze o dată pe marile ecrane. În filmul "De ce trag clopotele, Mitică?", remarcabilă ecranizare pe baza scrierilor lui Caragiale, au jucat, printre alţii, Victor Rebengiuc (Pampon), Mariana Mihuţ (Miţa Baston), Tora Vasilescu (Didina), Petre Gheorghiu (Crăcănel), Gheorghe Dinică (Nae), Mircea Diaconu (Iordache), Ştefan Iordache (Mitică), Florin Zamfirescu, Ştefan Bănică.