Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Allenby" sau "Luna plina" e totdeauna cel mai neastamparat. Am gasit scrisori vechi de la George, in care spunea ca trage nadejde sa ia comanda in zilele cand zgomotosul Allenby nu facea parte din expeditie.
Dar nu erau de fata nici George, nici Allenby, la o anumita excursie de care e legata o trista si umilitoare amintire. Ne dusesem calari, pana la un colt departat al insulei, si mama cu lady Mary si fiicele ei ne urmasera in trasura. Era o zi frumoasa si insorita, si eram cu totii plini de veselie, iar mama se mandrea grozav cu un golf, pe care il descoperise in partea cealalta a insulei. Mamei ii placea sa faca descoperiri. Ultima parte a drumului spre malul marii era foarte povarnita si mergeam toti pe jos, caci se socotise primejdios sa coboram calare pe o coasta atat de repede.
La intoarcere, mama propuse ca lady Mary, de constitutie plapanda si obosindu-se usor, sa urce partea cea mai repede a coastei calare pe Tommy, pentru a nu se osteni. Tommy era un mic animal vanjos, destul de voinic pentru a purta greutatea unei fiinte atat de gingasa ca lady Mary; insa insinuarile lui mademoiselle Heims impotriva prietenei mamei isi croisera drum in mintea noastra si coceau acolo pe infundate. Nevinovata propunere a mamei facu sa izbucneasca, ca o flacara, vrajba noastra impotriva prietenei ei. Caii, pentru noi, erau ceva sacru; cand era vorba de ei, ne cuprindea o gelozie prosteasca si nimeni nu avea voie sa-i incalece decat noi sau gradinarul lor; asadar, ne impotriviram zgomotos, zicand ca bietul Tommy nu e in stare sa poarte in spinare decat un copil.
Mama, rusinata de lipsa de curtenie a fetitelor ei, trecu peste impotrivirea noastra si, cu toata dreptatea, starui ca lady Mary – foarte stanjenita de cele intamplate – sa incalece pe Tommy, ceea ce si facu la urma urmei. Incepu atunci o scena de neiertat pentru noi. Stapanite de manie, pe cand urcam dealul dupa mama si Tommy cu calareata lui, incepuram sa ocaram pe lady Mary catre fetele ei, care mergeau alaturi de noi si Dumnezeu stie ce grozavii rostiram fata de cele trei fetite impotriva mamei lor. Toate ponegririle fara temei ale mademoisellei iesira pe negandite din gurile noastre.
Cand ajunseram in varful dealului, lady Mary cobori de pe cal, Tommy se intoarse la adevarata lui stapana si catestrele ne urcaram iar in sa. Mama, pentru a arata cat o mahnise purtarea jugnitoare a copiilor ei, porni cu trasura fara un cuvant si fara a ne arunca nici macar o privire. Atunci ne aprinseram, parca ar fi turnat cineva untdelemn peste flacara maniei noastre. Inecate in lacrimi, ca trei mici salbatice parasite de Dumnezeu, daduram drumul haturilor si coboraram dealul in galop nebun, in urma trasurii, urland de furie si scotand limba cat era de lunga, pe cand aruncam in capul lady-ei Mary cele mai urate epitete ce puteam gasi in vocabularul nostru, din fericire, destul de restrans.
Desigur, ca avea si o latura comica aceasta scena, foarte necuviincioasa. Trebuie sa fi fost o priveliste nostima, aceea a celor trei mici amazoane inversunate, in galop nebun de-a lungul soselei in urma trasurii elegante si potolit manata, in care stau doua doamne ce-si salvau deminitatea, prefacandu-se ca nu stiu ca sunt urmarite de trei mici furii cu obrajii scaldati in lacrimi si scotand limba cat se putea. Multi ani mai tarziu, am gasit o scrisoare veche, adresata fratelui nostru, in care Ducky desenase o schita a acestei scene.
Citește pe Antena3.ro
