Măsurile lui Băsescu, fără precedent în istoria României

În urmă cu câteva luni, analiştii considerau că Traian Băsescu a câştigat alegerile prezidenţiale agitând în faţa românilor stafia comunismului. De la an la an, cu ajutorul unor "anticomunişti de meserie", precum Vladimir Tismăneanu, actualul preşedinte a câştigat capital politic prin denunţarea "regimului criminal comunist".

A condamnat cu intransigenţă crimele comunismului, iar acum ne condamnă pe toţi, care nu suntem în "noile elite", la umilinţă şi la sărăcie. Cine ar fi crezut că, la 20 de ani după dispariţia lui Ceauşescu, românii vor strânge cureaua cum nici în cele mai negre visuri nu şi-ar fi închipuit?

Ca dovadă, Jurnalul Naţional vă prezintă câteva momente sociale tensionate din istoria României în secolul al XX-lea. Nici unul de gravitatea curbelor de sacrificiu anunţate de Băsescu.

Chiar în criza economică a anilor '30, guvernele României au impus populaţiei mai puţine sacrificii. Mai târziu, în timpul lui Nicolae Ceauşescu, au existat două conflicte de muncă. În 1977, în Valea Jiului, minerii, nemulţumiţi de unele preve-deri ale legii în legătură cu pensiile şi orele de lucru, au declanşat prima grevă de după instaurarea regimului. Apoi, la Braşov (1987), în contextul restricţiilor la alimentele de bază, provocate de plata datoriei externe.

Atunci, ca şi Băsescu, nici Ceauşescu nu informase populaţia când, cum şi cât a împrumutat statul de la creditorii occidentali. Nici cum au fost cheltuiţi banii. Reamintim, pe scurt, în cele ce urmează, aceste momente.

În 2-3 august 1977, după trei decenii de regim comunist, pentru prima dată în România, muncitorii au organizat o grevă pe fondul unor măsuri ce prelungeau durata de muncă şi vârsta de pensionare. La E.M. Paroşeni, lucrătorii au protestat cu pancarte pe care scria "Vrem programul de 6 ore şi pensie la 50 de ani". În fruntea delegaţiei de mineri care s-a întâlnit cu Nicolae Ceauşescu, sosit în grabă la faţa locului, s-a aflat Constantin Dobre. S-a întocmit o listă de cereri, dactilografiată la sediul partidului din Lupeni.

Cele mai radicale puncte din "Programul de revendicări ale minerilor din Valea Jiului" erau: reducerea programului de lucru la timpul de 6 ore pe zi, pensionarea minerilor de vârsta de 50 de ani (limită maximă), reducerea planului de producţie la nivelul centralei cărbunelui Petroşani, "proporţional cu forţa vie activă productivă", sistarea abuzurilor de funcţie, crearea de noi locuri de muncă pentru femei, reducerea reală a personalului tehnico-ingineresc şi administrativ în toate exploatările miniere, asigurarea asistenţei medicale în toată Valea Jiului, sistarea penalizărilor la salariile în regie, calcularea pensiilor de bătrâneţe şi a retribuţiei de 2% la pensia de bătrâneţe cu coeficient de procentaj la cel stabilit de lege până la data de 1.VII.1977, introducerea personalului ingineresc în producţie cu cel puţin 4 ore de muncă efectivă.

"Acestea au fost doleanţele exprimate în scris pentru a fi prezentate dumneavoastră, încheiau minerii adresa către secretarul federal Nicolae Ceauşescu. Sperăm din toată inima ca aceste revendicări să fie satisfăcute integral. Lupeni, la 3 august 1977."

Băsescu nu a coborât din înălţimile Cotroceniului, marţi, printre pensionarii care solicitau imperios prezenţa celui care-i minţise în campania electorală, dar Ceauşescu s-a deplasat cu elicopterul în Valea Jiului. Ulterior, Securitatea a dispersat capii grevei, au fost şi arestări pentru "ultraj", dar toate deciziile care-i iritaseră pe mineri au fost retrase. S-ar spune, comparându-l cu Băsescu de azi, că a ţinut mai mult seamă de "popor" decât preşedintele liberal democrat şi... jucător.

Un deceniu mai târziu, un alt protest a ameninţat regimul - revolta muncitorilor braşoveni. În faţa incapacităţii de plată a datoriilor externe, însumată la circa 11-12 miliarde de dolari, Ceauşescu a impus în anii '80 un regim de raţionalizare a alimentelor de bază şi reducerea consumului de energie electrică şi termică. Cu toate măsurile de austeritate, salariile şi pensiile au rămas însă intacte.

Mai cu un pulover în plus, fie acasă, fie la locul de muncă, cu câteva ore petrecute în beznă, românii au trecut perioada de restricţii, răsuflând uşuraţi la auzul veştii achitării datoriei externe, în martie 1989. Dar cureaua a rămas strânsă. În vara aceluiaşi an, Ceauşescu visa la un cont în bancă în care să fie depuse cu regularitate tone de aur pentru reîntregirea tezaurului naţional al României. Se imagina şi creditor pentru ţările din lumea a treia.




Probabil că alta i-ar fi fost soarta dacă ar fi rămas cu picioarele pe pământ. Pentru că i-a obligat la asemenea sacrificii, românii au ieşit în stradă în decembrie 1989. În nebunia lor însă, nici Ceauşescu, nici "clica" lui n-au strâns averi nici din împrumuturile externe făcute, nici din venitul naţional.

Şi totuşi, "nebunia" lui Ceauşescu a prins bine noilor guvernanţi democraţi. "Uitând" că-l condamnaseră la moarte pe "tiran" şi pentru "subminarea economiei naţionale", Brucan mărturisea că noua putere a risipit, până-n alegerile din mai 1990, toată rezerva valutară din vremea "împuşcatului". "Guvernul FSN - scria Brucan, în 2004 - a debutat cu eliminarea exceselor ceauşiste (renunţarea la urbanizarea satelor, înlocuirea politicii de sugrumare a micii producţii ţărăneşti prin lărgirea loturilor individuale) şi cu o serie de măsuri populiste (introducerea săptămânii de 5 zile lucrătoare, recepţionată ca o invitaţie: nu vă omorâţi cu munca, retrocedarea părţilor sociale, cheltuirea rezervei valutare de 2 miliarde de dolari pentru importuri de consum), care au asigurat victoria electorală din mai 1990 a FSN cu 76% din voturi, a lui Iliescu ca preşedinte cu 85%."

Şi atunci, te-ntrebi, dacă Nicolae Ceauşescu a fost judecat şi condamnat la moarte pentru "subminarea economiei naţionale", oare ce ar merita actualii guvernanţi, care au împovărat ţara cu datorii pentru câteva generaţii? Cine, cum şi când îi va judeca şi pe ei?

"Curbele de sacrificiu" din anii '30 au fost reduceri de 10% din salarii
În România, prima criză economică în sistemul capitalist s-a produs în perioada interbelică, drept urmare a prăbuşirii Bursei de la New York (1929). Pe parcursul a patru ani (1930-1933), criza a dat bătăi de cap mai multor guverne. Şi atunci, ca şi acum, s-au contractat în neştire împrumuturi externe, numite de "dezvoltare", apelându-se chiar şi la societăţi străine care primeau în schimbul banilor fel de fel de concesiuni. Măcar cu ajutorul lor s-au modernizat principalele drumuri naţionale din ţară.

Cheltuielile statului au fost stopate prin adoptarea unor "curbe de sacrificiu". Pe lângă micşorarea salariilor cu câte 10% la fiecare "curbă", s-au anulat gradaţii şi sporuri. În România, vârful crizei economice a fost atins la sfârşitul anului 1931. Pentru plata datoriei externe, statul a controlat riguros operaţiunile cu devize şi a forţat exportul. Diverse taxe (pe acte juridice, pe produse petroliere, timbrul special de 1 leu pe pâine) au ameliorat treptat bugetul.

Printre măsurile mai drastice pot fi amintite suspendarea a 1.690 posturi în învăţământul primar şi a trei teatre din provincie şi reducerea bugetului Operelor de la Bucureşti şi Cluj. În 1933, România a decis suspendarea cuponului plăţii datoriei externe.

Sărăciţi bine!
În urmă cu o săptămână, după întâlnirea cu reprezentanţii FMI şi ai Băncii Mondiale, Traian Băsescu a anunţat o serie de măsuri care vor sărăci populaţia României. Pe post de al doilea rău, mai mic, preşedintele ne-a prezentat, la fiecare frază, alternativa creşterii TVA. A fost preferată aşadar tăierea cu diferite procente a salariilor, pensiilor, ajutorului de şomaj. Iată, pe scurt, cifrele care au băgat groaza în românii care depind de sumele alocate de la stat.

"Principalele axe de discuţie cu FMI au fost: în primul rând, fondul de salarii va scădea în aparatul de stat cu 25%, iar până la sfârşitul anului şefii de instituţii au obligaţia de a face selecţia, astfel încât, în 2011, menţinându-se anvelopa salarială şi în speranţa creşterii economiei, salariile să poată reveni la cele de acum, a spus Băsescu. Această măsură se aplică de la 1 iunie."

De asemenea, salariul minim pe economie, va scădea până la 600 lei. Afectaţi vor fi şi pensionarii, care vor asista neputincioşi la diminuarea veniturilor cu 15%. "Se va proceda la reducerea masivă a subvenţiilor, iar banii recuperaţi vor fi alocaţi ţintit către cei care au nevoie de sprijin financiar, a mai declarat Băsescu. Ajutorul de şomaj se va reduce cu 15%", i-a anunţat şi pe cei care nu au locuri de muncă.