Mexicul se roagă pentru reînvierea turismului

Mulţi se întreabă de ce a pornit gripa porcină tocmai din Mexic...O ţară despre care aflam anul trecut că figurează în topul destinaţiilor turistice, o ţară care trăia "liniştită" de pe urma călătorilor şi care făcea faţă oricărei concurenţe.

În ultima vreme tot mai mulţi mexicani apelează la şamani pentru a obţine "informaţii" despre ce le-a hotărât soarta în contextul gripei porcine. Mai ales că ei consideră această boală un semn concludent al previziunii maya (civilizaţia precolumbiană de pe teritoriul actual al Mexicului), conform căreia 2012 va fi anul Apocalipsei "cu foc şi gheaţă".

Această îngrijorare a mexicanilor poate stârni zâmbete, panică, şi controverse, dar dacă îi provoci, îţi vor vorbi despre "Popol Vuh" - textul sacru al mayaşilor, care se pare că prevede un eveniment cataclismic, ce va marca finalul civilizaţiei cunoscute şi naşterea uneia noi. Astronomii zilelor noastre au confirmat că, la data solstiţiului de iarnă, la 21 decembrie 2012, soarele se va afla în aliniament galactic, pe aceeaşi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care împarte în două Calea Lactee, divizând-o în două emisfere), Calendarul Maya încheindu-se la această dată...

Puţini sunt aceia care ştiu că în 1952 a fost descoperit la Palenque un mormânt, singurul de acest fel din America Centrală, a cărui construcţie este asemănătoare cu cea a mormântului lui Keops aflat în Marea Piramidă din Egipt. Se presupune că era al regelui Pacal Votan, un iniţiat care a descins în Yucatan, aducând cu el fantastice şi inexplicabile cunoştinte universale. Pe piatra care acoperă sarcofagul se afla o scenă care îl înfăţişează pe eroul mayaş într-un fel de cabină asemănătoare unei navete spaţiale...

Majoritatea mexicanilor însă, se duc în această perioadă la şamani pentru a afla dacă pot asigura familiei ziua de mâine şi se roagă pentru un loc de muncă, din ce în ce mai greu de obţinut în ultima vreme. Deoarece în Mexicul obişnuit cu locuri pline până la refuz, cu larmă şi îmbrânceli, gripa porcină a dat o lovitură gravă industriei turistice a ţării.

PASE ENERGETICE
Anul trecut, turiştii străini au cheltuit mai mult de 13 miliarde de dolari în Mexic - una dintre principalele destinaţii de vacanţă din lume, vizitându-i plajele, oraşele coloniale şi piramidele precolumbiene. Anul acesta epidemia i-a speriat pe turiştii străini, iar hotelurile din toată ţara anunţă încontinuu anulări de rezervări: vasele de croazieră şi-au anulat opririle în staţiunile din Caraibe precum Playa del Carmen şi Cozumel, iar grupurile de turişti care sosesc pe uscat şi-au anulat şi ele vizitele în zona de litoral.

O lovitură, turismul fiind sursa importantă de venituri a ţării. Presa mexicană susţine că până nici şamanii nu pot răspunde la întrebarea de ce soarta a hotărât ca Mexicul să se afle în situaţia de faţă, oricât de multe "pase energetice" ar stăpâni ei. Dar nu strică o încercare!

Am avut ocazia să-i întâlnesc la 15 kilometri de superbul oraş colonial San Cristobal de Las Cascas pe indienii ce aparţin comunităţilor Zinacantan şi San Juan Chamula care este considerată capitala tradiţiei maya. Dominante sunt catedrala în stil baroc în jurul căreia se desfăşoară esplanada, crucile întâlnite la tot pasul, monumentele funerare, troiţele şi locurile de rugăciune, iar colinele ce înconjoară orăşelul sunt rezervate ritualurilor şamanilor, marii specialişti ai dialogului cu lumea de dincolo şi renumiţi pentru pasele lor magice.

Reşedinţa primarului se înalţă strategic, tot pe o colină de unde poate observa totul. El este un "cacique", om de vază, potenţat, adică deţinătorul absolut al puterii locale. În materie de tradiţii, chamulanii sunt un exemplu veritabil. Aici, femeile umblă desculţe pentru a fi mai aproape de pământ, sunt mereu invocate divinităţile care aduc ploile, iar crucea de la intrarea în oraş este mereu împodobită cu frunze şi simbolizează arborele vieţii maya. 

 

"Tensegrity" este versiunea modernă a paselor energetice stăpânite de şamanii din Mexic dinainte de Invazia Spaniolă. Mulţi au încercat să cunoască lumea cognitivă a şamanilor care au trăit în Mexic în timpuri străvechi, cei care au descoperit prin practici de ei ştiute că natura umană este capabilă de a percepe energia aşa cum circulă ea liber prin univers. Cu alte cuvinte, şamanii susţin că "oricare dintre noi poate desfiinţa, pentru un moment, sistemul de convergere a curgerii energetice în date senzoriale pertinente pentru propriile organisme.

Astfel, se creează un sistem de interpretare ce transformă energia care circulă prin univers, în lumea obişnuită pe care o cunoaştem". Se spune că şamanii se percep unul pe celălalt ca pe un conglomerat de câmpuri energetice. La Chamula - cea mai mare densitate demografică din Mexicul provincial totul se raportează trinităţii indian-pământ-religie. Locuitorii - caciques, trăiesc din roadele pământului, comerţ şi turism, dar relieful din Los Altos nu permite agriculturii să se extindă. Indienii care nu se adaptează regulilor, tradiţiilor şi religiei sunt dezmoşteniţi ai sorţii şi ai oamenilor puterii care le confiscă şi apoi le împart pământul şi averea.

De-a lungul a 20 de ani (1974-1994), din Chamula au fost expulzaţi 30 de mii de oameni, pe majoritatea putând să-i vedem şi astăzi rătăcind la periferia oraşului San Cristobal.

PUNCTE ÎNCĂ TARI
Deşi civilizaţia maya a fost asociată cu Guatemala, Honduras, Belize şi El Salvador, Mexicul deţine partea... leului. Cu industria şi turismul la pământ, ţara contează încă pe Quetzal (specie de papagal ale cărui pene "codale" erau folosite ca podoabă pentru "coroana" regelui, fiind la fel de preţioase ca şi jadul) şi pe locurile sale dominate de mistere. Zone precum Quintana Roo, Campeche, Yucatan, Tabasco sau Chiapas-ul locuite de indieni, sunt şi acum învăluite de secrete şi de vestigii arhitectonice care nu au văzut încă lumina Soarelui.

Numai în Yucatan s-au descoperit până în prezent peste 1.600 de zone arheologice şi 200 de grote cu vestigii ale culturii şi civilizaţiei maya, "vedetele" fiind sit-urile arheologice Chichen Itza ("La gura izvorului Itza", în dialect indian), Uxmal, Palenque, Tulum, labna, Kabah sau Sayil. Din nefericire, doar 300 de ani (600 î.d.H-900 î.d.H) au fost marcaţi de glorie, bogăţie şi splendoare, pentru ca, din motive încă necunoscute, aceste centre ale civilizaţiei umane şi ale erudiţiei mayaşilor să cadă pradă cotropitorilor, distrugerilor, junglei care le-a înghiţit încet şi bine şi uitării... 

 

Dacă în timpul perioadei clasice aici trăiau peste 5 milioane de oameni (mayaşii au fost supranumiţi "grecii Noului Continent"), la sosirea spaniolilor rămăseseră maximum 500 de mii. Oraşele-stat, cu centre de ceremonie şi locuri de rugăciune, de sacrificiu (mayaşii erau extrem de cruzi şi sângeroşi) şi ofrandă Zeului Chac, erau conduse de regi-preoţi, inteligenţi, erudiţi şi în care supuşii lor credeau orbeşte.

Cine ar putea explica odată pentru totdeauna de pildă perfecţiunea Calendarul Mayaş, proiectele arhitectonice fără cusur ale templelor şi construcţiilor care mai de care mai impunătoare şi mai înalte (majoritatea depăşesc 70 m!) pentru a fi mai aproape de zei, "ingineria" reţelelor de canalizare şi aprovizionare cu apă sau dezvoltarea comerţului după reguli actuale?!

Se spune că indienii Maya sunt o populaţie mongoloidă care a părăsit Asia în două valuri, cu mii de ani în urmă, a traversat strâmtoarea Bering şi continentul Nord American, stabilindu-se în final în America Centrală, pe teritoriul care astăzi este împărţit între Mexic, Honduras, Belize şi El Salvador. Alte surse acreditează ideea că aceştia ar fi fost iniţial o populaţie refugiată din Atlantida, continentul scufundat cu 12.000 de ani în urmă în apele Atlanticului.

Mayaşii au dezvoltat un sistem de scriere hieroglifică care nici măcar astăzi nu a putut fi descifrat în totalitate şi au pus la punct sisteme matematice, astronomice şi astrologice complexe greu de desluşit de savanţii secolului al XXI-lea. Iar celebrul calendar mayaş este atât de exact, încât poate indica cu precizie orice zi, lună şi an pe o perioada de 370.000 de ani.

Mayaşii, aztecii şi întreaga populaţie de amerindieni foloseau două calendare diferite. Un calendar solar după care se orientau cei care se ocupau de agricultură, legi şi finanţe şi care era alcătuit din 18 luni de câte 20 de zile fiecare. Acesta însuma 360 de zile, la care se adăugau 5 zile la sfârşit de an, considerate nenorocoase. Anii bisecţi erau ignoraţi pentru un interval de 52 de ani, la sfârşitul căruia se adăugau 13 zile (se recuperau astfel zilele ignorate), apoi întreg ciclu se relua.

După al doilea calendar numit "calendarul sacru" se desfăşurau evenimentele religioase, festivalurile şi prezicerile, fiind alcătuit din 13 săptămâni a câte 20 de zile fiecare, cu un total de 260 de zile. Ambele calendare erau urmate în paralel şi se ajungea ca acestea să aibă aceeaşi poziţie la sfârşitul intervalului de 52 de ani.

DEPARTE DE GRIPĂ
Oraşele maya erau de fapt centre de ceremonie unde oamenii veneau să asiste la ritualuri religioase, să facă comerţ, să danseze şi să petreacă. Interesant este că mayaşii, mici de statură, foarte robuşti, erau crăcănaţi şi se uitau cruciş, având un aspect respingător. Ei obligau copiii să poarte o pastilă de smoală între ochi, pentru a căpăta strabism, considerat foarte atrăgător. 

 

În oraş rămâneau doar nobilimea şi servitorii. Mayaşii trăiau în sate, răspândite pe întinderi vaste, unde cultivau ogoarele cu porumb, aliment de bază şi astăzi. Piramida mayaşă, ca şi cea aztecă, era templu, mormânt, sanctuar şi soclu, iar pe platforma edificiului de cult numai aleşii aveau acces, urcând şi coborând sutele de scări abrupte. De pildă, Piramida din Cholula este mai mare decât celebra Piramidă a lui Kheops din Giseh..

Maestru de ceremonii şi ritualuri era Marele Preot sau Regele Quetzal, singurul care prezicea viitorul, citea în stele şi făcea calculele calendaristice.

Dintre toate populaţiile maya, lacandonii rătăcitori şi-au păstrat intacte până astăzi vechile ritualuri, clerul catolic mexican numindu-i "ultimii idolatri". Împuţinaţi de incest, boli şi derutaţi de misionari, "ultimii idolatri" supravieţuiesc astăzi doar graţie ajutoarelor umanitare.

Se întâlnesc în locuri misterioase din apropierea ruinelor unui templu, la adăpostul junglei, departe de gripa dezlănţuită pentru a practica vechi ritualuri în cinstea zeilor. Ei aduc ofrandă fructe şi porumb şi ard răşină de copac în vase de piatră. Mayaşii lacandos au avut o soartă ciudată: după ce au dus o existenţă sedentară, s-au împrăştiat în grupuri mici, izolate, în pădurile de pe malurile râului Usumacinta şi au devenit nomazi.

Umblă înveşmântaţi în tunici lungi şi albe ca pe vremea conchistadorilor şi sunt supranumiţi "cei ce păşesc fără zgomot" cu orgoliul descendenţei din primii mayaşi, făuritorii unei civilizaţii străvechi. Bărbaţii fumează de mici ţigări groase, din tutun sălbatic, mănâncă flori de pădure ("de Yukatan") şi sucuri narcotice dimineaţa, carne de maimuţă şi de papagal peste zi şi beau kaye, suc de porumb uşor fermentat, asezonat cu mirodenii.

Şeful grupului avea dreptul să aibă trei-patru neveste care-i făceau chiar şi 20 de copii.
Când se întâlneau două grupuri lacandos, bărbaţii făceau schimb de femei şi-şi vindeau fetele, bune de măritat, dar care nu aveau mai mult de zece ani...

Un lucru este clar: mexicanii, printre altele, contează încă pe cea mai grandioasă civilizaţie şi una dintre cele mai măreţe - cea mayaşă. De la sud de Tropicul Racului şi până la nord de Ecuator, cultura mayaşilor era a pietrei, deşi descoperiseră şi ştiau să prelucreze aurul şi jadul, pe care îl adorau. Păzite de cel puţin un militar înarmat, acum, magazinele cu figurine, bijuterii sau statuete din jad, denumite generic "fabrici de jad" nu mai sunt la mare căutare printre turiştii care oricum trebuiau să justifice fiecare obiect cumpărat (traficul cu jad se pedepseşte cu ani grei de închisoare).

Soluţii? Nu sunt deocamdată, şi nici şamanii nu se dovedesc prea folositori. Nu rămâne altceva decât ca Mexicul să se roage în continuare pentru reînvierea turismului şi pentru o Apocalipsă cât mai uşoară... Deoarece, cum spune o veche zicală, "când indianul plânge, şi Dumnezeu plânge. şi El suferă şi strigă. Când noi luptăm, El luptă alături de noi".