Bulgaria ne-a luat față: Leva se face euro, leul, ținut la gard

Pentru decidenții politici de la București adoptarea euro este declarată un obiectiv prioritar, dar nu există un termen asumat și o foaie de parcurs atașată. În 2019, Guvernul Dăncilă informa Comisia Europeană despre decizia României de a introduce moneda euro din 2024, dar astăzi, privind în urmă, totul poate fi considerat o glumă.

Sub titlul „Începe numărătoarea inversă: Bulgaria se confruntă cu o provocare de cinci luni pentru a îndeplini criteriile de intrare în zona euro”, agenția de presă bulgară Novinite a publicat un material privind stadiul ultimelor pregătiri în vederea adoptării monedei unice. „Bulgaria se află într-un termen scurt de cinci luni pentru a îndeplini condițiile necesare pentru a adera la zona euro până în ianuarie 2025, a dezvăluit ministrul adjunct al Finanțelor Ivaylo Yajdjiev, pe 19 ianuarie. Criteriile principale implică scăderea ratei inflației și adoptarea legii BNB (Banca Centrală a Bulgariei - n. red.) pentru alinierea la standarde europene. În decembrie, rata medie a inflației în zona euro era sub 3%, în timp ce Bulgaria a raportat 5%. Țara trebuie să-și alinieze inflația cu cele trei națiuni cu cei mai mici indicatori. Un raport de convergență al Bruxelles-ului, bazat pe datele din mai, va fi lansat în iunie”, scriu jurnaliștii de la Novinite. Deși nu reușește totuși să îndeplinească toate criteriile de convergență, materialul publicat reamintește că nici Croația nu îndeplinea toate criteriile în momentul aderării, dar i s-au făcut unele concesii. Printre criteriile îndeplinite  sunt amintite nivelul datoriei și ratele dobânzilor. Campania de aderare la zona euro se va desfășura în Bulgaria sub sloganul „Unitatea este forță”, a mai dezvăluit ministrul adjunct al Finanțelor Ivaylo Yajdjiev.

Guvernul a uitat de foaia de parcurs

În programul de Guvernare al Cabinetului condus de Marcel Ciolacu nu apare niciun termen asumat pentru introducerea monedei euro. „După aderarea la Uniunea Europeană, adoptarea monedei euro reprezintă proiectul strategic de țară al României pe termen mediu. Este necesar ca documentele strategice fundamentate și agreate în anul 2019 de către toate instituțiile implicate (Planul național de adoptare a monedei euro și Raportul de fundamentare a acestui plan) să fie updatate conform unei noi Foi de parcurs adecvate realităților economice și sociale post pandemice”, se arată în programul de guvernare. Deocamdată această foaie de parcurs nu a apărut, iar România continuă să păstreze distanța față de criteriile de convergență impuse. De altfel, noi am îndeplinit doar în doi ani toate aceste criterii, în 2015 și 2016, iar ulterior am picat aproape toate testele. Stăm bine la stabilitatea monedei naționale și la nivelul datoriei publice, care este sub 60% din PIB, prevăzut în Tratatul de la Maastricht. Dar vizavi de ultimul criteriu lucrurile sunt discutabile, pentru că România se împrumută accelerat pentru rostogolirea datoriilor și acoperirea deficitului bugetar. În aceste condiții, Comisia Europeană a declanșat împotriva României mecanismul procedurii de deficit excesiv prevăzută de „Pactul de stabilitate și creștere”, dar ulterior, din cauza pandemiei de COVID-19, ea a suspendat temporar acest tratat. Totuși, Comisia a precizat, la vremea respectivă, că această măsură nu suspendă procedurile prevăzute de acest pact. Efectele pe termen lung ale deficitelor bugetare și creșterii datoriei publice sunt binecunoscute Guvernului, dar cu toate acestea nu a făcut nimic pentru temperarea și, ulterior, scăderea lor. În primul rând, creșterea datoriei publice generează reducerea acelei părți din venitul național care se economisește. În cascadă, acest lucru atrage alte efecte negative și anume creșterea ratei dobânzilor și, pe cale de consecință, scăderea investițiilor. Evident, scăderea investițiilor reduce fondurile alocate inovării, la care firmele din România sunt la coada clasamentului în UE. În final, este afectată productivitatea, un alt capitol unde economia românească nu excelează deloc, iar statisticile Eurostat sunt elocvente în acest sens.  

Unde suntem noi

Cu un asemenea tablou de bord, a vorbi astăzi despre adoptarea monedei euro ar însemna sinucidere curată. O analiză a principalilor indicatorii de convergență ne arată foarte clar cât de departe suntem încă de momentul renunțării la leu și introducerea euro. De exemplu, conform Tratatului de la Maastricht, rata inflației nu poate fi mai mare de 1,5% peste rata celor trei state membre care înregistrează cele mai bune rezultate. În decembrie, cele mai mici rate anuale ale inflației au fost înregistrate de Danemarca (0,4%), Italia și Belgia (fiecare cu 0,5%), potrivit datelor publicate de Eurostat săptămâna trecută. Noi am avut 7%, a doua cea mai mare rată din UE, deci am ratat cu brio acest criteriu. Situația este aceeași și în ceea ce privește deficitul, care nu poate fi mai mare de 3% din PIB, dar la noi a fost de circa 6%. Un alt criteriu se referă la rata dobânzii pe termen lung, care nu trebui să fie mai mare de două puncte procentuale peste rata celor trei state membre care înregistrează cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor. La noi această rată se apropie de 8%, iar pentru a respecta acest criteriu ea ar trebui să scadă la circa 2%. Totuși avem și unele puncte bune, unul dintre acestea fiind stabilitatea monedei naționale, iar aici este meritul incontestabil al Băncii Naționale a României. Cel puțin o dată la doi ani, Banca Centrală Europeană (BCE) și Comisia Europeană examinează dacă statele membre care nu fac parte din zona euro îndeplinesc criteriile de convergență și, prin urmare, sunt pregătite să introducă această monedă. Ultimele rapoarte au fost emise în iunie 2022, iar următoarele sunt așteptate în iunie anul acesta. 

Euro este în prezent moneda a 20 de state membre ale UE, fiind utilizată zilnic de aproximativ 350 de milioane de oameni. Țara care a aderat cel mai recent la zona euro este Croația, care a introdus moneda comună la 1 ianuarie 2023. Statele membre din zona euro sunt Austria, Belgia, Croația, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania și Țările de Jos.

 O veșnică bâlbâială

De-a lungul anilor, Guvernele României și-au fixat mai multe ținte pentru adoptarea monedei unice, dar toate s-au dovedit nerealiste. După integrarea în UE în anul 2007, prima bornă fixată era anul 2014. Odată cu apropierea lui, era tot mai clar că nu putem respecta acest termen și l-am decalat cu un an. După ce prima amânare a fost făcută, mai departe încălcarea termenelor a devenit parte a programelor de guvernare. Termenul 2015 a fost împins de Guvernul Ponta în 2019, iar în 2018 Guvernul Dăncilă l-a amânat pentru 2024. De subliniat că în 2018 Comisia Europeană publica un raport în care sublinia că România era țara cel mai puțin pregătită să adopte moneda unică dintre țările care încă nu făcuseră acest pas.

Avantajele monedei euro

Potrivit Comisiei Europene, printre avantajele adoptării monedei euro se numără:

• ușurința cu care prețurile pot fi comparate între țări, ceea ce stimulează concurența între întreprinderi, aducând astfel beneficii consumatorilor;

• stabilitatea prețurilor;

• întreprinderile pot să vândă și să cumpere în zona euro și să facă un comerț cu restul lumii mai ușor, mai ieftin și mai sigur;

• o mai bună stabilitate economică și condiții propice pentru creștere economică;

• piețe financiare mai bine integrate și, prin urmare, mai eficiente;

• o mai mare influență în economia mondială.

Dezavantajele monedei unice

Printre dezavantajele introducerii monedei unice amintite de Comisia Europeană se numără:

• Costuri de tranziție. Implică în primul rând cheltuielile pentru modificarea formularelor, listelor de prețuri, etichetelor, documentelor tipizate de birou, actelor bancare, bazelor de date, programelor software, caselor de marcat, automatelor bancare și contoarelor computerizate bancare etc.; 

• Piața de muncă din domeniul bancar. Adoptarea monedei euro va duce dispariția unor locuri de muncă, în special în domeniul bancar și al caselor de schimb valutar, motivată de pierderea de către bănci a veniturilor provenite din convertirea devizelor; 

• Șocurile economice, greu de contracarat. Cursul euro nu va mai putea fi reglat de Banca Națională a României. Astfel, șocuri economice nu mai pot fi contracarate prin ajustarea ratei dobânzilor, intervenția asupra ratei de schimb şi ajustarea fiscală.

• Creșteri de prețuri. Experiența altor state arată că există riscul real să apară creșteri de prețuri prin efectul de rotunjire prin adaos la prețuri mai atractive sau de exploatare a confuziei consumatorilor. Creșterile de prețuri după adoptarea monedei euro au afectat, în principal, mărfurile și serviciile cel mai frecvent achiziționate. 

Cehia accelerează procesul adoptării

Și Cehia, la rândul ei, se înscrie pe lista candidaților serioși pentru aderarea la zona euro. În primul său discurs din acest an, președintele ceh Petr Pavel a cerut Guvernului să facă pași concreți pentru a atinge acest obiectiv. „Țara a înregistrat deja practic standardele de convergență. PIB-ul pe cap de locuitor pe baza puterii de cumpărare a fost de 91% din media UE încă din 2022. Afacerile cehe sunt profund integrate în UE și ar beneficia de pe urma aderării la euro”, a subliniat acesta, potrivit Agerpres. Un act normativ intrat în vigoare la începutul anului oferă posibilitatea companiilor care realizează cea mai mare parte a cifrei de afaceri în euro să-și mențină conturile în moneda unică europeană, iar multe dintre ele emit deja facturi în euro.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹