Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În cei 76 de ani de viaţă, Gheorghe Tăttărescu a pictat 52 de biserici şi a fost considerat cel mai mare pictor religios al timpului său. S-a născut la Focşani, în 1818, şi primul care i-a pus pensula în mână şi l-a iniţiat în arta picturii a fost unchiul său dinspre mamă, Nicolae Teodorescu, zugrav de biserici.
Tăttărescu fusese încurajat de episcopul Chesarie al Buzăului, care îi încredinţase lui Nicolae Teodorescu zugrăvirea unor biserici ca "Sfinţii Apostoli" de la Mănăstirea Ciolanu. Aici şi-a început Gheorghe Tăttărescu ucenicia, la vârsta de nouă ani, ajutându-şi unchiul. La "şcoala de zugrăvie" înfiinţată de Chesarie la Buzău, tânărul Tăttărescu se dovedise cel mai talentat şi mai sârguincios dintre elevi. Chesarie a fost cel care l-a trimis în 1845 la Roma, cu o bursă anuală de 150 de galbeni. După câţiva ani de studii, Gherghe Tăttărescu s-a întors în 1851 în patrie, devenind unul dintre cei mai mari participanţi în viaţa artistică a ţării.
MĂNĂSTIREA GHIGHIU
Una dintre bisericile la care a lucrat Tăttărescu este cea a Mănăstirii Ghighiu, aflată în apropierea Ploieştiului. "Pictura a fost realizată de Gheorghe Tăttărescu în 1864, iar biserica a fost sfinţită în 1866", ne-a spus maica Eupraxia, stareţa acestei mănăstiri. La Ghighiu sunt pictaţi numai sfinţi, deoarece la acea vreme mănăstirea era de călugări, Ghighiu devenind mănăstire de maici în 1952. Mănăstirea datează din secolul al XVI-lea, terenul pe care este aşezată fiind donaţia unui anume logofăt Coresi. Mănăstirea e renumită astăzi mai ales pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care, potrivit stareţei Eupraxia, a fost adusă din Siria şi datează din secolul al XVI-lea. Potrivit Aurei Popescu, coordonatoare a Muzeului Gheorghe Tăttărescu din Bucureşti, în 1864, pictorul a mai zugrăvit, pe lângă biserica de la Ghighiu, şi biserica "Olteni" din Bucureşti, precum şi biserica "Grecească" din Giurgiu. În acelaşi an se deschidea Şcoala de Belle-Arte din Capitală, unde Tăttărescu devenea profesor de pictură.
CEL MAI MARE
Istoricul şi criticul George Oprescu spune că, pe vremea sa, Tăttărescu era considerat "cel mai mare pictor religios, lucru de care era şi el convins, cu toate că era un om modest. Conştiinţa sa de meşteşugar onest, credinţa sa reală, dar fără avânt, educaţia sa italiană, totul contribuia ca să-l facă să prefere picturilor bătrâne, uitate prin mănăstiri, acea artă calmă, lucioasă, linsă, dulceagă şi banală pe care o adusese din Italia".
CRITICI
Criticul se arată însă nemilos faţă de pictura religioasă a lui Tăttărescu. "Compoziţiile erau... o repetiţie searbădă şi stereotipă a aceloraşi scene, cu personaje fără trup şi fără formă, lipite de fondul tabloului, la care, de la un caz la altul, numai culoarea draperiilor era schimbată. Unul din cercetătorii din ultimul timp al artei lui Tăttărescu a putut ajunge la concluzia că ar fi vorba de o execuţie cu şablonul şi că numai obrajii sfinţilor ar fi pictaţi individual. Despre artă înaltă, simţire şi sinceritate, nu poate fi vorba". Criticată sau nu, pictura bisericească nu este singura moştenire lăsată de Tăttărescu. În 1851, la Paris, pictorul a realizat, în trei variante, portretul lui Nicolae Bălcescu, cu un an înainte de moartea acestuia. Una dintre variante se află la Academia Română, alta la Muzeul "Gheorghe Tăttărescu", iar a treia la Muzeul Naţional de Artă.
O activitate monumentală
După reîntoarcerea în ţară, în 1853, primul contract semnat pentru zugrăvirea unui locaş de cult a fost în cazul bisericii Oteteleşanu din Măgurele. În acelaşi an, în iulie, încheie un alt contract, pentru pictarea Bisericii Zlătari din Bucureşti. Urmează bisericile Cetăţuia de lângă Râmnicu-Vâlcea, precum şi bisericile Mănăstirii Bistriţa şi Râmnicului. În 1856 pictează biserica de la Târgşorul Nou, de lângă Ploieşti. Între 1858 şi 1860 pictează Biserica Sf. Spiridon Nou din Bucureşti, biserica de la Brânceni din Teleorman, paraclisul Mănăstirii Antim, realizează picturile murale de la biserica Creţulescu din Bucureşti şi paraclisul Sf. Ioan din curtea Mănăstirii din Câmpulung. Între 1860 şi 1863 pictează biserica familiei Oteteleşanu de pe moşia Funda, biserica Creţulescu din Târgovişte şi Biserica Mănăstirii Mărgineni.
În 1867, Tăttărescu a pictat, împreună cu elevii săi de la Şcoala de Belle-Arte, Biserica Oţetari din Bucureşti şi termină zugrăvirea bisericii Băleni din Prahova, pictează Biserica Sfântul Nicolae Şelari, precum biserica din Clejani. În 1871 a pictat biserica Colţea din Bucureşti, ctitorie a Spătarului Mihai Cantacuzino. În 1874 a pictat Biserica Sfântul Ilie din Bucureşti. În 1877, a pictat biserica Ionaşcu din Slatina şi capela Azilului "Elena Doamna". În 1878 a pictat capela generalului Florescu din Sinaia, iar în 1880 biserica Sfânta Vineri din Ploieşti. Ultimul lăcaş de cult la care a lucrat Tăttărescu a fost biserica Sfântul Ilie din Craiova (date furnizate de Aura Popescu, coordonator al Muzeului Gheorghe Tăttărescu).
Începe Postul Mare! / Frumuseţea picturilor bisericeşti
Azi începe Postul. Sfântul şi Marele Post, cum se spunea în vechime în textele bisericeşti şi cum se mai spune şi astăzi dacă mai avem timp şi răbdare să ascultăm slujbele bisericii, dacă ne aplecăm spre buchiile cărţilor. Dacă este vremea postului nu trebuie să ne întristăm, spun Sfinţii Părinţi. Mai degrabă, în afară de exerciţiul ascezei în sine la care suntem chemaţi toţi cei drept-credincioşi, să ne facem bucuria de a cerceta mănăstirile şi bisericile unde avem atâtea bogăţii de descoperit. Vă propunem ca, prin Jurnalul Naţional, nu doar să descoperiţi câteva locuri binecuvântate cu parfumul rugăciunii de toată vremea, ci şi să vă limpeziţi ochii admirând picturile acestora. Reporterii noştri au fost pe urmele lui Nicolae Grigorescu la Zamfira, ale lui Gheorghe Tăttărăscu la Ghighiu, ale lui Nicolae Tonitza la Durău. Descoperiţi odată cu noi, pictura atipică a părintelui Arsenie Boca din biserica Sfântul Nicolae din Drăgănescu şi amintiţi-vă de zugravul vremurilor vechi, Pârvu Mutu, care ne-a lăsat o moştenire picturală importantă la Filipeştii de Pădure. Mai descoperiţi cu noi frescele lui Constantin Lecca de la Biserica Sfântul Anton "Curtea Veche" din Bucureşti. În Brăila, o biserică impresionează cu frescele ei zugrăvite maiestuos de Petre Alexandrescu, iar în Maramureş, Vasile Pop-Negreşteanu inserează cu mult talent detalii de artă populară printre hlamidele sfinţilor. Frumuseţi de artă şi credinţă pe care vă invităm să le cunoaşteţi pe viu, dar şi din paginile Jurnalului Naţional, începând de astăzi până la sfârşitul acestei săptămâni. Ştergeţi bine ferestrele, să intre culorile raiului! (Daniela Şontică)
Sfaturi: O călătorie spre Înviere
Părintele prof. dr Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, ne vorbeşte despre semnificaţiile postului Paştilor ca despre o călătorie duhovnicească, având ca destinaţie praznicul Învierii Domnului.
"În primul rând, postul este abţinere de la păcat. El presupune îmbinarea rugăciunii cu milostenia şi cu abţinerea de la anumite mâncăruri. Nu trebuie să ne imaginăm postul ca pe un regim cu prescripţii şi reguli alimentare impuse de Biserică. Postul este un mod aspru care ne pregăteşte pentru întâmpinarea cu vrednicie a Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de a căuta îndreptarea şi comuniunea cu Dumnezeu. Biserica ne invită într-o călătorie duhovnicească, un urcuş spiritual, Postul Mare, având ca destinaţie Sfintele Paşti!", ne spune părintele Emil Cărămizaru.
"Atmosfera duhovnicească plină de virtuţi întăritoare de suflet a postului, unică, specifică acestei perioade premergătoare Sfintelor Paşti, este foarte frumos descrisă, în doar două cuvinte, de ilustrul teolog Alexandre Schmemann: «tristeţe luminoasă»", răspunde preotul amintit. Sfaturile pe care ni le dă părintele pentru această perioadă sunt: "Cuvintele de ordine pentru un creştin trebuie să fie acum acestea: sunt împăcat cu Dumnezeu, cu mine însumi şi cu aproapele meu! Postul, pacea lăuntrică, rugăciunea, spovedania, faptele de milostenie trebuie să se lege unele cu altele, astfel încât să putem participa la Sfânta Liturghie, să ne spovedim, să facem milostenie, să ne rugăm pentru binefăcătorii, dar şi pentru vrăjmaşii noştri şi să-i pomenim şi pe cei adormiţi". (Vasile Arcanu)
Citește pe Antena3.ro
