În timp ce la Săpânţa confruntarea cu autorităţile luase o turnură violentă, la Bucureşti, în urmă cu o zi, studenţii organizaseră un marş al liniştii. Protestul, desfăşurat împotriva arestării lui Marian Munteanu, a fost iniţiat de Liga Studenţilor din Universitate, Liga Studenţilor din IPB, Sindicatul Studenţilor Economişti, Asociaţia Studenţilor Arhitecţi, Grupul Independent pentru Democraţie, Asociaţia "21 Decembrie". În dupa-amiaza zilei de 13 iulie 1990, aleasă simbolic la o lună după evenimentele din Bucureşti, studenţii au mărşăluit pe traseul deja bătut de atâtea şi atâtea mitinguri în prima jumătate a anului: Piaţa Operei, Piaţa Universităţii, Piaţa Romană, Piaţa Victoriei, Calea Victoriei, Ministerul Justiţiei.
Pentru ca manifestaţia să nu degenereze, Mihai Gheorghiu, vicepreşedintele Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti, devenit lider în absenţa lui Marian Munteanu, lansa dintr-un microbuz verde cu megafoane apeluri la "linişte şi calm". Fiecare participant s-a îmbrăcat în cămăşi şi bluze albe, cu flori în mâini sau în păr. Cu portretul lui Munteanu în fruntea cortegiului, manifestanţii i-au invocat, pe rând, pe cei arestaţi, cerând eliberarea lor. La acea dată mai erau reţinuţi şi Nica Leon, Andrei Apostol, Dumitru Dincă. Pe locul fostei "zone libere de neocomunism", la Universitate se strânseseră deja în jur de 6.000 de oameni. La troiţă s-au depus flori în memoria victimelor Revoluţiei şi ale mineriadei.
La miting, ca la miting. S-a strigat împotriva autorităţilor, a violenţei, s-au făcut declaraţii de dragoste şi de adeziune, s-a invocat istoria mai mult sau mai puţin recentă: "Studenţilor sânge - Minerilor mulţumiri", "Aţi arestat studenţimea, nu pe Marian Munteanu", "Joc comunismul!", "Vrem libertate!", "Studenţi, noi vă iubim!", "Nonviolenţa încătuşată, atrocitatea - încurajată", "1947 Piteşti, 1990 Măgurele". În frunte, un tânăr a făcut trimitere la atitudinea statului vecin de la sud de Dunăre, care a soluţionat paşnic manifestaţii studenţeşti asemănătoare cu cele din România. Inventivul protestatar îşi agăţase o pancartă care afişa "scorul" "Iliescu - Mladenov: 0-1". În schimb, la sediul Guvernului s-a strigat: "Nu cu bâte şi topoare, noi venim cu-o floare!".
S-au trimis note de protest procurorului general al României, preşedintelui şi Guvernului. Deşi pe traseu, zeci şi zeci de jurnalişti străini au "vânat" noi incidente similare celor din luna iunie, marşul s-a terminat cum a început. În linişte.
De peste Ocean, urmând exemplul intelectualilor parizieni, şi universitarii americani de origine română denunţau arestarea liderilor din "Golania". "Protestăm cât se poate de energic împotriva violării autonomiei universitare de către echipe punitive încurajate şi călăuzite de funcţionari guvernamentali, se scria într-un astfel de comunicat. Este un moment de profundă durere să aflăm că numeroşi studenţi, precum şi cadre didactice au fost molestaţi şi chiar torturaţi."
Printre altele, se exprima îngrijorarea faţă de tratamentul medical aplicat lui Marian Munteanu, "arestat fără dovezi şi deţinut fără posibilitate de comunicare cu familia şi prietenii". Semnau scrisoarea oficială către Parlamentul României Matei Călinescu (de la Universitatea Indiana), Constantin Corduneanu (Universitatea Texas), Marcel Corniş-Pop (Universitatea Virginia Commonwealth), Ioan Petru Culianu (Universitatea Chicago), Ciprian Foiaş (Universitatea Indiana), Eliza-Miruna Ghil (Universitatea New Orleans), Sanda Golopenţia (Universitatea Brown), Virgil Nemoianu (Universitatea Catolică din America), George Emil Palade (Universitatea California), Toma Pavel (Universitatea Princeton), Mircea Sabău (Universitatea Chicago), Mihai Spăriosu (Universitatea Georgia), Nicholas Spulber (Universitatea Indiana), Vladimir Tismăneanu (Universitatea Maryland).