O crima care a zguduit Dudestii

9 iulie 1906. Tinerii din Calea Dudesti s-au adunat la hora din Bujaverca. Doi dintre ei, o fata si un baiat, parasesc grupul, mergand - la propunerea baiatului - "sa se scalde" in Dambovita, "dincolo de Vitan".

9 iulie 1906. Tinerii din Calea Dudesti s-au adunat la hora din Bujaverca. Doi dintre ei, o fata si un baiat, parasesc grupul, mergand - la propunerea baiatului - "sa se scalde" in Dambovita, "dincolo de Vitan". Cei doi tineri se cunosteau de doua luni. Isi scot hainele, ramanand numai in camasi, si intra agale in apa Dambovitei. Fata, mai rapida decat baiatul, inoata inaintea acestuia. Profitand de prilej, tanarul scoate de sub camasa un cutit, pe care il infige cu repeziciune in spatele fetei. Pe apa apar pete de sange. Desi corpul fetei nu se mai misca, insotitorul acesteia ii mai aplica cateva lovituri de cutit. Baiatul iese din apa cu priviri haituire, se imbraca pe fuga si strange hainele fetei, facandu-le ghem. Se uita la oglinda sangerie a Dambovitei si arunca cutitul in directia ei. Sare gardul unei curti si ingroapa hainele tinerei acolo. Este seara, si putini oameni se mai aventurau la o asemenea ora sa se scalde. Silueta tanarului se pierde curand in noapte.

Cadavrul pescuit din apa

Paletele morii bat apa ritmic. Ciclul acestora este intrerupt brusc. Initial, morarul a crezut ca una dintre buturugile care pluteau pe apa Dambovitei i-a blocat instalatia. Dar constata cu surprindere ca in apa se afla corpul unei tinere, aproape dezbracata, prinsa in roata morii. A fost anuntat postrul de politie de la Tanganu. Cercetarile efectuate la fata locului au dus la concluzia ca fata a fost prinsa intre paletele morii, dar ca murise anterior, stare de fapt reliefata de cele sapte lovituri de cutit care i-au fost numarate pe corp. Fiind vorba de o crima, primarul din Tanganu a anuntat Parchetul Ilfov si Prefectura Politiei Capitalei prin intermediul unei telegrame. De la Parchet s-a telefonat la Primaria Tanganu, cerandu-se "sa se pazeasca cadavrul pana ce vor sosi la fata locului reprezentantii Parchetului". Ulterior, judecatorul de instructie Negrea si medicul legist Ionescu s-au deplasat la fata locului, cei 34 de km fiind parcursi cu ajutorul unei trasuri in doua ore. Intre timp, satenii au pescuit cadavrul din apa, iar medicul legist a putut sa-i faca autopsia. Conform primelor observatii medicale, fata nu era "de bune conditiuni", din cauza ca "avea talpile picioarelor putin ingrosate, ceea ce dovedeste ca a umblat desculta" si, in consecinta, procurorul a considerat ca fata provenea dintre lucratoarele" din marginea Capitalei". Pe corpul tinerei au fost numarate douasprezece lovituri adanci de cutit, dintre care cinci lovituri aplicate dupa decesul fetei. Corpul acesteia a fost acoperit cu cateva carpe, resturile camasii in care a fost aruncata in apa dupa ce a fost injunghiata.

Cu moarta in caruta prin toate satele

Cum asupra cadavrului nu au fost gasite acte de identitate, reprezentantii Parchetului au avut ideea originala de a afla detalii deste aceasta: au urcat corpul inert intr-o caruta pe care au insotit-o in comunele prin care curgea Dambovita sau in cele invecinate. Dupa o zi petrecuta in praful si soarele verii, reprezentantii justitiei au observat ca "satenii priveau ingroziti la cadavrul fetei si dadeau din umeri". Ravna celor de la Parchet nu s-a oprit insa aici. Cadavrul a fost dus la Morga din Bucuresti, urmand a fi expus celor care doreau sa-l identifice. Agentii politiei au fost trimisi prin tot orasul "pentru a cerceta si instiinta pe cei interesati, care ar fi avut vreo femeie tanara lipsa de acasa, despre cele intamplate". Doi medici de la Fabrica de Tricotaje au fost chemati la morga dupa ce au declarat ca "niste lucratoare" lipsesc de mai multe zile de la serviciu. Desi medicii au dat curs cererii procurorilor, nu au reusit sa le usureze acestora munca. Zilele treceau, insa identificarea cadavrului batea pasul pe loc. In disperare de cauza, judecatorul de instructie Negrea, constatand ca sevitoarea propriei matusi lipseste de cateva zile, l-a chemat la politie pe concubinul acesteia pentru lamuriri. In acelasi timp, la politie s-a prezentat si doamna Janeta Bersa. Aceasta a precizat ca are o fiica de 21 de ani, "care lipseste de doua luni de acasa si care are semnalmentele cadavrului". Nici una dintre cele doua piste nu a dat rezultatele asteptate.

Mama Anicai recunoaste ca fata nu s-a mai intors acasa de la hora

Oamenii continuau sa vina la politie cu sesizari. Astfel, Scarlat Niculescu a sustinut in fata subcomisarului Vasile Musetescu ca il banuieste de crima pe propriul sau fin, Lixandru Gheorghe Petre, de 17 ani, pe care l-a vazut de mai multe ori in compania fetei Anica Picu. Subcomisarul a prezentat informatia comisarului-sef Adrian Popazu. Sfatuit de superiorul ierarhic, subcomisarul s-a imbracat in civil si s-a deplasat la domiciliul baiatului sa verifice daca acesta este acasa. Constatand ca baiatul lipseste de la domiciliu de mai multe zile, subcomisarul s-a deplasat in Soseaua Vitan, la locuinta fetei, unde - spre surprinderea sa - a constatat ca mama tinerei a negat ca ar avea o fata cu numele Anica. Curioasa din fire, femeia l-a intrebat in cele din urma pe subcomisar de ce este asa de interesat de fata respectiva. Asa a aflat ca Lixandru Gh. Petre a furat 1.000 lei, fugind impreuna cu Anica. Informatia oferita de agentul politiei a fost, in realitate, utopica. Acesta voia sa constate daca exista o legatura intre Lixandru si Anica. Dialogul dintre cei doi a continuat, femeia recunoscand ca are o fata, Anica, care "lipseste de duminica, cand a plecat la hora din Bujaverca, in Calea Dudesti".

Politia pune ochii pe Lixandru

Politia Capitalei l-a retinut pe Lixandru Gh. Petre (13 iulie 1906), la ora 7:30, fiind dus la Circa 33 de Politie. Comisarul Adrian Popazu l-a interogat pe tanar, concluzia anchetatorului fiind ca baiatul neaga acuzatiile care i se aduc. Incoltit de intrebarile comisarului, Lixandru Gh. Petre a recunoscut ca Anica a fost amanta lui si ca a omorat-o pentru ca "il urmarea incontinuu si-l plictisea cu dragostea". Comisarul Adrian Popazu anunta Prefectura Politiei despre declaratia suspectului. Romulus Voinescu, Seful Sigurantei, se deplaseaza la Circa 33, continuand interogatoriul, din dorinta de a afla unde sunt hainele fetei si arma crimei. Lixandru afirma ca hainele fetei au fost ascunse intr-o gradina de pe malul Dambovitei. A doua zi. Romulus Voinescu, Musetescu si Adrian Popazu s-au deplasat impreuna cu suspectul la fata locului pentru reconstituire. Dupa cateva minute de cautari prin "desis", s-a gasit "o legatura" care continea o bluza si o fusta de culoare albastra, un jupon rosu, o pereche de pantofi galbeni si un sort. Arma crimei nu a fost gasita, desi agentii politiei si-au dat toata silinta.

Desi se iubea cu Lixandru, Anica era insarcinata cu altul

Romulus Voinescu a considerat mobilul crimei ca nesatisfacator. Cei doi tineri erau la varsta la care bateau la portile vietii. In mod cert, intre cei doi ar fi trebuit sa intervina un "ibovnic" al fetei, ceea ce ar fi putut provoca gelozia baiatului si reactia violenta a acestuia. Anchetatorii au mai luat in calcul si posibilitatea ca fata sa nu fi fost totusi surprinsa de prietenul ei in compania altui baiat. De la mama Anicai, procurorii au aflat ca fata facuse doua avorturi si ca, in momentul in care a fost omorata, era insarcinata in luna a doua. Lixandru a observat la hora ca Anica a fost curtata de mai multi tineri, prilej de a afla, "turbat de manie", ca fata are un amant. Stia ca este insarcinata. Si-a spus ca este posibil sa nu fie tatal copilului care urma sa se nasca. In acel moment, s-a hotarat sa-si omoare iubita. Cutitul l-a cumparat cu 1,60 lei de la un armurier din Piata Sfantul Anton. Lixandru si Anica se cunosteau de doua luni. Ambii lucrau la o gradina. Fata era deosebit de frumoasa si trecuta de 20 de ani. Baiatul, slab, palid, avea 17 ani impliniti si "facea parte dintre nenumaratii pungasi din Vitan si din imprejurimile Abatorului, care desfasoara teroare printre locuitorii din partea locului". Lixandru Gh. Petre a ajuns acolo unde ii era locul, la inchisoarea Vacaresti. Doamna Voinea, mama acestuia, a fost singura care a regretat moartea fetei. Potrivit declaratiei pe care a facut-o la tribunal, isi considera odrasla "un baiat rau, lenes, si chiar pe mine m-a amenintat ca ma arunca in Dambovita".

DESCOPERIREA
"Initial, morarul a crezut ca una dintre buturugile care pluteau pe apa Dambovitei i-a blocat instalatia. Dar constata cu surprindere ca in apa se afla corpul unei tinere, aproape dezbracata, prins in roata morii"

CIN’ SA FIE?
"Conform primelor observatii medicale, fata nu era «de bune conditiuni», din cauza ca «avea talpile picioarelor putin ingrosate, ceea ce dovedeste ca a umblat desculta» si, in consecinta, procurorul a considerat ca fata provenea dintre lucratoarele «din marginea Capitalei»"

CU MOARTA-N CARUTA
"Reprezentantii Parchetului au avut ideea originala de a afla detalii deste aceasta: au urcat corpul inert intr-o caruta, pe care au insotit-o in comunele prin care curgea Dambovita sau in cele invecinate. Dupa o zi petrecuta in praful si soarele verii, reprezentantii justitiei au observat ca «satenii priveau ingroziti la cadavrul fetei si dadeau din umeri»"

IUBIRE FUNESTRA
"Lixandru si Anica se cunosteau de doua luni. Ambii lucrau la o gradina. Fata era deosebit de frumoasa si trecuta de 20 de ani. Baiatul, slab, palid, avea 17 ani impliniti si «facea parte dintre nenumaratii pungasi din Vitan si din imprejurimile Abatorului, care desfasoara teroare printre locuitorii din partea locului»"

Puntea Sinucigasilor

Comisarul Camil Vasilescu, un reputat criminalist in anii ’30, primeste misiunea de a cerceta si descifra enigma unei morti suspecte produse la locul numit "Puntea Sinucigasilor", care traverseaza o prapastie din muntii ce strajuiesc Baile Herculane. Victima, Carmina Banulescu, sotia doctorului Casian Banulescu, se prabuseste in neant, in timp ce era imbratisata de catre sot, pe respectiva punte, si moare dramatic. Comisarul, investigand cazul, avea banuielile sale si a calificat acest incident stupid drept crima. Pentru a demonstra crima, depisteaza un martor ocular, care-i ofera "cheia" dezlegarii enigmei, dovedindu-se ca se afla in fata unei "crime trucate". Cu toate acestea, intervine neprevazutul, mistificarea si adevarul sunt ascunse pentru multi ani.

Comisarul, in continuare, isi deapana amintirile:

"Am vazut si cercetat destule crime. M-am confruntat cu o cazuistica deosebita si complicata. Se poate face o paralela dintre aceasta crima si o alta, constatata la «Pestera Hotilor», acolo unde victima a avut o identitate necunoscuta, moartea in acest caz survenind datorita violentei greu de descris. Mobilul crimei, in prima faza, nu ne era cunoscut. Evident, nu s-a urmarit jaful, dar spre final s-a concretizat faptul ca este vorba de o vendeta, marcata de o ura viscerala determinata de o «reglare de conturi». Deh, se purtau si atunci asemenea mobiluri. Exista totusi un paralelism intre crima de la «Puntea Sinucigasilor» si o alta, savarsita la 20 noiembrie 1932, tot la Herculane, unde victime au cazut sotii Eberle, aceasta fiind o crima greu de clarificat, intrucat autorii au recurs la savarsirea unei «duble crime trucate». Dar despre aceasta am sa va povestesc cu o alta ocazie. Revenind la crima de pe Domogled, ma preveni comisarul, aceasta mi-a dat multa bataie de cap. Martorul, un om cu spirit justitiar, s-a decis sa-mi relateze ceea ce vazuse prin binoclu, adica actiunea criminala a doctorului de «a-i face vant sotiei, care astfel s-a prabusit in prapastie». Mi-am spus: totul este clar. Am demonstrat crima chiar cu un martor direct. Era o proba certa. Dar oamenii sunt slabi si martorul, sub presiunea avocatului, ce-l apara pe cel invinuit, a doua zi, a retractat depozitia initiala. Atunci cand si-a retras marturia a invocat faptul ca probabil s-a inselat. A sustinut ca «i s-a parut doar...» "Avocatul Noveanu a motivat ca de pe versantul opus, nici nu se putea vedea acolo, pe Domogled, fiindca in acea zi, la ora critica, muntele era invaluit intr-o pacla de ceata. Iata diabolica gaselnita. Au urmat reconstituiri simulate, expertize, intocmirea unor acte de «saracie» de la meteorologi si pana la urma totul a fost zadarnic. Aceasta minciuna invocata a fost legalizata si a devenit adevar. In zadar au vazut alti zeci de martori ca numtele nu era cu ceata. Fiind o zi senina, inventia malefica, nefasta a avocatului a creditat-o pe Carmina ca fiind vinovata de propria-i moarte. A fost un caz care a constituit pentru cariera mea criminalistica - remarca comisarul - un esec si m-a dezamagit pentru mult timp. Cazul «Puntea Sinugicasilor», acesta fiind numele de cod al dosarului, m-a determinat sa-mi prezint demisia din Politie si, daca se aproba, poate ca regretul ma urmarea pentru toata viata".

"Au trecut mai bine de cincisprezece ani. Crimele se uita sau se apropie, dupa atata timp, prescriptia. De cate ori reveneam la Baile Herculane - cum nu ma impacam cu severa mea infrangere, m-am preocupat sa deslusesc cate ceva din acest caz si mai gaseam puncte de sprijin pentru o reusita ipotetica in demonstrarea crimei, dar, cu tot probatoriul pe care-l realizasem, totusi nu am reusit sa obtin o dovada indubitabila. Persistau povesti multe, zvonuri derutante, iar alpinistul, martorul meu «cheie», la o intalnire intamplatoare, si-a cerut scuze... Atunci i-a fost frica de eroarea lui omeneasca, iar avocatul, simtind acest lucru, a fortat nota, reusind sa-mi demonstreze ca pledand pentru nevinovatia doctorului, riscam si eu o eroare judiciara. Dar acest sentiment nu l-am avut niciodata in respectivul caz. Nu am acceptat nici gafa facuta de catre doctor de a se recasatori la scurt timp de la moartea sotiei, cu amanta care i-a inspirat si crima. Acest lucru pentru ei nu a avut nici o relevanta, insa pentru mine a avut darul sa-mi confirme temeinicia unei suspiciuni."

"Au trecut destui ani pana cand intr-o zi s-a apropiat de mine un calugar si-mi inmana o scrisoare. Apoi ma trase de-o parte si-mi spuse: «Trebuie sa-l iertati pe doctor. Este pe moarte, fiind suferind de o boala groaznica. Azi-maine merge la «Judecata de-apoi». Ieri s-a spovedit si in timpul Sfintei Taine, mi-a confesat totul, spunandu-mi ca de-atatia ani il apasa pe suflet o grea povara, un mare pacat. In scrisoare se afla o declaratie a doctorului in care recunoaste crima pe care a facut-o in 1939. Nu a scapat de pedeapsa. O crima, mai devreme sau mai tarziu, se razbuna pe ucigas. Iata deci ca totul a fost zadarnic. Nevasta de-a doua l-a parasit... Daca traia poate il scapa si legea, adica prescriptia pedepsei pentru crima, care-i sterge nelegiuirea. Iar eu din acea clipa nu m-am mai simtit infrant. M-am bucurat de o izbanda, fie ea si tarzie."

DEZLEGAREA
"Au trecut destui ani pana cand, intr-o zi, s-a apropiat de mine un calugar si-mi inmana o scrisoare. Apoi ma trase de-o parte si-mi spuse: «Trebuie sa-l iertati pe doctor. Este pe moarte, fiind suferind de o boala groaznica. Azi-maine merge la «Judecata de-apoi». Ieri s-a spovedit si in timpul Sfintei Taine, mi-a confesat totul, spunandu-mi ca de-atatia ani il apasa pe suflet o grea povara, un mare pacat.»"

NU RATATI

Saptamana viitoare cititi despre o crima care a cutremurat lumea buna a Bucurestilor de odinioara. S-a intamplat la "sanatoriul celor 400 de nebuni"...