Ore de educație sexuală în școli pentru mamele minore care nu sunt eleve

Aceștia susțin că lipsa materiei obligatorii, pe care copiii ar trebui s-o aibă de la vârsta de 8 ani și nu din clasa a VIII-a, a dus România în situația de a avea cel mai mare număr de mame minore din Europa. De fapt, statisticile mai arată că majoritatea mamelor minore provin din grupurile vulnerabile care abandonează timpuriu școala sau nu ajung niciodată acolo, deci efectul orelor de educație sexuală ar fi nul pentru copiii care nu merg la școală. În schimb, mai mulți psihologi au atras atenția asupra efectului advers: copiilor li se va stimula astfel curiozitatea – de data aceasta e vorba despre copiii care merg la școală și care ar putea s-o abandoneze, în urma modificării brutale a comportamentului, prin stimularea sexualității de la vârste fragede.

Proiectul de modificare a Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, adoptat, marți, de Camera Deputaților, este mult mai „blând” decât varianta inițială a celor care își doresc să nu mai existe copii care cred că au fost aduși de barză. Educația sexuală va fi predată ca educație sanitară, începând de la clasa a VIII-a, doar cu acordul scris al părinților. Legea a fost întoarsă inițial la Camera Deputaților de președintele Klaus Iohannis, care a precizat că prin introducerea sintagmei „educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sanitară”, textul de lege se îndepărtează de principiul „promovării educaţiei pentru sănătate”, prevăzut în art. 3 lit. r) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Proiectul de lege a fost adoptat cu 224 de voturi „pentru”, unul „contra” şi 49 de abţineri. Deputații au admis parțial cererea de reexaminare a Legii, reformulând textul astfel: „derularea sistematică în unităţile şcolare, începând cu clasa a VIII-a, cu acordul scris al părinţilor sau al reprezentanţilor legali ai copiilor, de programe de educaţie pentru sănătate, în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală”.

Statisticile sărăciei și ale violenței

Parlamentarii USR și mai multe ONG-uri se revoltă. Aceștia susțin că trebuie să fie explicit predată  educaţia sexuală, nu sanitară, și trebuie să se vorbească deschis despre sex în școală, tocmai pentru că România e pe primul loc la numărul de mame minore. Aceștia mai asociază și violența domestică tot cu lipsa educației sexuale din școli. De fapt, statisticile la care se referă adepții educației sexuale predate explicit și obligatoriu în școli sunt cele care măsoară gradul de sărăcie și violența din zonele defavorizate și din familiile dezorganizate. 

Aceleași statistici apar și în cazuistica Poliției, iar în cele mai multe cazuri, copiii din aceste familii și medii defavorizate nu merg la școală. Astfel, orele de educație sexuală în școli nu ar putea avea efectul scontat, respectiv reducerea numărului de mame minore, tocmai pentru că exact acestea nu ar participa la respectivele ore, nici măcar dacă ar fi obligatorii. Cum nici bărbații care-și agresează partenerele nu sunt elevi, deci nu ar urma să participe la orele de educație sexuală, chiar dacă ar fi în curricula obligatorie, nu se poate confirma legătura menționată de membrii USR și de ONG-uri, între această nouă materie și reducerea violenței în cuplu. În plus, școala românească nu poate rezolva nici măcar problema profesorilor bătuți de elevi și a altor mii de acte de agresiune din instituțiile de învățământ, înregistrate anual, deci e puțin probabil ca agresorii, chiar și dacă merg la școală, să fie opriți prin educația sexuală. Psihologii arată că mai degrabă ar fi stimulați.   

Comunitățile tradiționale au alte reguli

Studiile sociologice mai arată că ambele situații sunt legate de sărăcie, nu de lipsa orelor de educație sexuală din școală. Mai există și medii tradiționale, în unele comunități, unde încă se consideră că fetele trebuie să devină mame din adolescență – însă această mentalitate are legătură cu tradiția acelor comunități, care sunt deja deranjate de faptul că li se va impune să nu mai procreeze la vârste fragede, dar mai ales că fetele lor ar putea fi obligate să participe la astfel de cursuri, tradiția impunând o decență strictă și tabuizarea tuturor subiectelor legate de sexualitate, până la momentul nunții. 

În aceste comunități tradiționale, educația sexuală li se face copiilor doar în familie, fără a incrimina sau a exclude conceperea unui copil la vârsta adolescenței. „Eu m-am măritat de mică, de la 14 ani, dar așa e legea noastră. Am cinci copii și pe primul băiat l-am făcut la 15 ani. Noi nu deranjăm pe nimeni. Nu mi-aș mai lăsa fetele la școală, dacă le-ar obliga să facă așa ceva. E rușine, la noi!”, a declarat, pentru Jurnalul, Adresa, o femeie dintr-o comunitate tradițională de romi, de lângă București. 

Aceste comunități sunt cele mai afectate de problema abandonului școlar, iar în ultimii ani, familiile din comunitățile tradiționale rome au fost stimulate, prin diverse metode, să-și trimită copiii la școală. Mulți profesori spun că abandonul școlar ar crește semnificativ în momentul în ar fi obligați să învețe ceva ce nu corespunde cu tradiția comunității. 

„Ei nici nu pot să pronunțe cuvintele acestea. Am stat de vorbă cu mamele fetelor, când au venit la școală, din curiozitate. Ele încă poartă fustele lungi care trebuie să le acopere complet gleznele, poartă cozi împletite și batic, nu au decolteu sau umerii dezgoliți, au tradiții foarte stricte. Sexualitatea e subiect tabu în aceste comunități. Noi ne chinuim de ani de zile să ținem cât mai mult copiii aceștia la școală, iar așa ceva ar determina familiile de romi să renunțe, pentru că le încalcă principiile”, a declarat, pentru Jurnalul, o profesoară din județul Dâmbovița.

Copiii instituționalizați sunt principalele victime

Un alt motiv pentru care se poate spune că educația sexuală în școli nu ar putea rezolva problema mamelor minore este faptul că aceleași statistici invocate de adepții orelor obligatorii de educație sexuală explicită arată că cele mai multe mame minore provin de la centrele de plasament pentru copiii abandonați sau preluați de autorități din familiile dezorganizate. Acești copii instituționalizați merg obligatoriu la școală – sau așa ar trebui – dar nici măcar supravegherea lor instituțională nu a ajutat cu nimic în reducerea numărului de mame minore. De fapt, DIICOT a descins, în nenumărate rânduri, în centre de plasament sau în casele pentru copiii instituționalizați, ridicând membrii rețelelor mafiote de trafic de minori care le-au corupt pe copilele aflate chiar în grija lor.

Cifrele din statistici nu arată câte mame minore fac parte din comunitățile tradiționale, unde a procrea la vârste fragede e ceva firesc. Nici câte provin din centre de plasament, fiind copii instituționalizați, abuzați chiar de cei care ar trebui să-i educe și să-i protejeze. 

ONG-urile pot face cursuri de educație sexuală pentru anumite comunități defavorizate, fără să implice școala. Activiștii pentru drepturile omului știu cel mai bine că cei mai mulți minori din acele comunități nu ajung niciodată elevi, iar rata abandonului școlar în mediile defavorizate este extrem de mare și exact din această categorie provin cele mai multe mame minore.

Tudorel Butoi: „Jos labele de pe copii!”

Una dintre cele mai dure poziții în legătură cu introducerea orelor de educație sexuală în școli a fost a psihologului criminalist Tudorel Butoi, care a lansat și un interviu-manifest, intitulat „Jos labele de pe copii!”. Acesta a explicat de ce este extrem de periculos să se introducă educația sexuală explicită pentru copii cu vârste fragede, deoarece exact aceste cursuri i-ar transforma în niște adevărate „jucării sexuale”, distrugându-i psihic pe cei mici. Psihologul a invocat și principiile dreptului penal care discriminează orice faptă a unui minor cu vârsta de până la 14 ani, tocmai pentru că se consideră că este lipsit de discernământ. Dacă legea penală îi disculpă pentru crimă pe copii, până la 14 ani, înseamnă că aceștia ar trebui să intre în contact cu educația sexuală doar după această vârstă, dar mai ales pentru a învăța să se protejeze de cei care vor să-i transforme în victime ale traficului de minori. 

„Vorbim despre apropierea inconștientă a micuților de zona sexualității. Un articol din legea inițială specifica faptul că vor să-i obișnuiască pe copii să trăiască plăcerile atingerilor sexuale, de la vârsta de 3-4 ani. Astfel, plutoane întregi de copii s-ar transforma în onaniști perverși. Ar deveni foarte mulți obiect de trafic în prostituție, pedofilie etc. Se dorea ca plutoane întregi de copii să fie pregătite pentru o altfel de viață decât cea normală. Copilul, până la 14 ani se află sub protecția exclusivă a părinților și a legii. Aceasta este gravitatea pe care am semnalat-o și pentru care aduc mulțumire Parlamentului României care a respins Legea educației sexuale și a-nlocuit-o cu educația sanitară, respingând această aberație. La vârsta de 14 ani, copilul poate învăța despre aceste probleme, pentru a se putea proteja”, a explicat, pentru Jurnalul, Tudorel Butoi.