Panglicile lui Poteraş: Maimuţ şi Maiorescu

INVESTIŢIE ● Un nou spital va fi construit de o firmă a cărei cifră de afaceri se zbate spre zero
Acum aproape două săptămîni, primarul Sectorului 6, Cristian Poteraş, a inaugurat în plină campanie electorală cu surle şi trîmbiţe o pancartă şi cîteva panglici roş-albe pe un teren lîngă Cotroceni. În zona împrejmuită se va construi un spital universitar. Nu ar fi un lucru rău, dar istoria acestui teren este cel puţin ciudată, ca şi investiţia cu pricina.

INVESTIŢIE ● Un nou spital va fi construit de o firmă a cărei cifră de afaceri se zbate spre zero
Acum aproape două săptămîni, primarul Sectorului 6, Cristian Poteraş, a inaugurat în plină campanie electorală cu surle şi trîmbiţe o pancartă şi cîteva panglici roş-albe pe un teren lîngă Cotroceni. În zona împrejmuită se va construi un spital universitar. Nu ar fi un lucru rău, dar istoria acestui teren este cel puţin ciudată, ca şi investiţia cu pricina.

În iulie 2006, Consiliul General al Municipiului Bucureşti – CGMB a adoptat Hotărîrea 163 prin care un teren de 11.382 mp, aflaţi pe Bulevardul Vasile Milea, va trece din domeniul privat al Municipiului Bucureşti şi administrarea CGMB în administrarea Consiliului Local al Sectorului 6, "în vederea realizării unor obiective de interes public". Deci nici o vorbă de vreun spital. Articolul 2 al acestui act precizează "schimbarea destinaţiei terenului sau neînceperea lucrărilor de investiţii în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărîri, atrage revocarea de drept a acestei hotărîri". Acest schimb imobiliar a fost posibil şi datorită faptului că la data la care s-a emis această hotărîre terenul nu fusese "cerut în natură". Interesant este că, deşi hotărîrea nu spune nimic despre vreun spital, în raportul de specialitate al Direcţiei de Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală de la 14 mai 2008 se precizează că prin Hotărîrea 163 terenul a trecut la Consiliul Local al Sectorului 6 pentru construirea unui spital universitar. Raportul este semnat de viceprimarul general Grigore Ioan Popa şi de directorul executiv al Direcţiei, Veronica Halipa.

HOTĂRÎRI DE 2 LEI. Investiţiile preconizate s-au lăsat aşteptate, probabil nimeni negăsind nimic de construit de utilitate publică pe acel teren. După aproape un an de la emiterea acestei hotărîri, la 8 mai 2007, primarul Poteraş încă nu găsise vreo destinaţie pentru acest teren. Cum se apropia termenul-limită de 12 luni şi risca să rămînă fără ditamai tarlaua, Poteraş a trimis o adresă către CGMB, mai exact în atenţia secretarului general Tudor Toma, în care arăta că: "Avînd în vedere faptul că Universitatea "Titu Maiorescu‘‘ şi SC Max Oil Company SRL au iniţiat un proiect ferm şi lucrările de investiţii vor demara în cel mai scurt timp, rugăm Consiliul General al Municipiului Bucureşti să emită o hotărîre prin care să se prelungească perioada prevăzută la art. 2 din Hotărîrea 163 cu încă 6 luni". Din nou, nici o o vorbă despre vreun spital universitar. Cum investitorii strategici "Titu Maiorescu" şi Max Oil Company nu şi-au făcut apariţia cu vreun utilaj, s-a găsit o portiţă de salvare. Şeful de partid al lui Poteraş, Adriean Videanu, a semnat o expunere de motive, nedatată – lucru foarte important –, în care se face prima oară menţiunea vestitului spital universitar. Videanu arată necesitatea unei alte hotărîri a CGMB care să abroge 163, iar CGMB s-a şi grăbit să o adopte. Noua hotărîre consfinţeşte construirea unui spital universitar, dar lucrul salutar prevede la articolul 3 că "schimbarea destinaţiei terenului" va atrage revocarea noii hotărîri. Cu toate acestea, la cum se votează şi abrogă hotărîrile în CGMB, nu va fi de mirare să vedem crescînd pe ditamai cîmpul de peste un hectar.

ARENA LEILOR. Dacă de Universitatea "Titu Maiorescu‘‘ s-a mai auzit prin tîrg, numele celebrului investitor Max Oil Company este ilustru necunoscut. Cu venituri în 2006 de 14 lei ( Da! Aţi citit bine!) şi cu pierderi de aproape 10.500, Max Oil Company se dovedeşte a fi investitorul aşteptat de bucureştenii Sectorului 6, mai ales că, aşa cum îi spune şi numele, firma se ocupă cu intermedieri de combustibili, minerale etc. Nici în 2005, Max Oil nu a dus-o mai bine, avînd cifra de afaceri 0. Practic, de cînd a fost înfiinţată, în 2001, Max Oil nu a avut decît pierderi, cu excepţia anului 2004, cînd a reuşit să aibă un profit de puţin peste 17.000 de lei. Max Oil Company este o afacere de familie, proprietarii fiind Marian Maimuţ şi soţia Roxana Georgeta. Marian Maimuţ, pe lîngă alte cîteva firme la fel de prospere, are marele avantaj de a fi membru al Lions Club Bucureşti Mondial, un fel de asociaţie cu 23 de membri care urmăreşte printre altele crearea şi dezvoltarea spiritului de înţelegere între popoarele lumii, unirea membrilor prin legături de prietenie, de bună camaraderie şi de înţelegere mutuală. Coleg de griji mondiale îi este chiar primarul Cristian Poteraş, acompaniat de Corina Chiriac, de şeful Corpului de Control de la Primăria Sectorului 6, Laurenţiu Briceag, de directorul de Investiţii din aceeaşi instituţie, Daniel Istrate, de soţia acestuia Oana Istrate, director Relaţii cu publicul la Guvern, de un director de la Prefectură şi alţi mici întreprinzători, printre care şi grecul Vogiatzis Panagiotis, adjunctul lui Emilios Thoma, partener de afaceri al lui Fathi Taher. Ceea ce ne arată că renumitul Maimuţ e doar o paravan pentru alţi băieţi şi fete. Iar primarul Poteraş nu a putut fi găsit pentru a explica relaţia cu Maimuţ.

Parteneriat de nădejde

Prin Nicolae Diaconescu, partenerul său de la Exclusiv Project & Investments SRL, Marian Maimuţ poate urmări pe oricine doreşte, culmea sub acoperire legală. Şi asta pentru că Diaconescu deţine o firmă de "copoi", Promt – Investigaţii SRL. Marian Maimuţ se mai poate lăuda că îşi împarte afacerile cu Laurian Dragoş Botoş. Cei doi deţin la Clinceni o baltă pe care o administrează prin firma Clin Service. Botoş a fost implicat în multe scandaluri legate de bani publici. În 2004, cînd a intrat în 2004 în CGMB, era un afacerist imobiliar, dar viaţa politică i-a oferit posibilitatea să se prizeze bani publici, permiţîndu-şi acest lux prin prisma faptului că este naşul ministrului Transporturilor, Şică Orban. Botoş şi-a mărit considerabil averea de pe urma gunoaielor. În afacerea Glina, Botoş s-a învîrtit şi pe lîngă cîţiva italieni, despre care s-a dovedit că erau interfaţa Cosa Nostra, mafia siciliană condusă de Bernardo Provenzano şi Vito Ciancimino.