Pieţele vecinilor i-au lăsat pe români desculţi

În vara anului 1990, magazinele de încălţăminte din România duceau lipsă acută de produse. Stocurile din 1989 se epuizaseră, iar producţia recentă nu făcea faţă cererii. Pentru a desluşi cauzele fenomenului, reporterii ziarului România liberă s-au deplasat la Fabrica de Încălţăminte "Clujana".

"Clujana" avea 10.000 de angajaţi care lucrau în anii comunismului prioritar pentru export. Existau contracte vechi de export cu firme din Statele Unite, Canada, Franţa, Olanda etc. După Revoluţie însă, ritmul producţiei scăzuse, fiind cu 11,8% mai mic în primele şapte luni ale anului 1990 faţă de perioada similară din 1989. Ing. Ioan Fleşeriu, directorul întreprinderii, le-a prezentat gazetarilor bucureşteni câteva cauze care au dus la reducerea producţiei.

În primul rând, legea care transformase sâmbăta în zi de odihnă nu avea prevederi privind recuperarea orelor de lucru, pentru a face faţă planului de producţie. În al doilea rând, în anul 1990, muncitorii se ţinuseră de greve repetate, care provocaseră întreruperi ale producţiei de la două-patru ore pe zi până la o zi şi jumătate. La scăderea ritmului de lucru contribuia şi uzura utilajelor, care nu mai fuseseră schimbate din anii '70. Deoarece în 1990 conducerea întreprinderii sistase importurile, nu mai beneficiau de piese de schimb. Fabrica era nevoită să recurgă la recondiţionări, asimilări şi diverse alte cârpeli.

Declinul economiei centralizate provoca şi alte necazuri unităţii, întrucât furnizorii nu-şi mai onorau contractele pentru materiile prime şi materialele trebuitoare. Întreprinderea Chimică Piteşti era restantă cu zeci de tone de tanant vegetal, Combinatul Chimic de la Târnăveni întârzia livrările de bicarbonat de sodiu, iar Combinatul Petrochimic Borzeşti nu furnizase întreaga cantitate contractată de cauciuc sintetic pentru confecţionat tălpi. Legislaţia populistă de la începutul anului 1990 cauzase Întreprinderii de Încălţăminte "Clujana" probleme de personal. Astfel, cei mai experimentaţi muncitori se pensionaseră înainte de vreme, beneficiind de noile prevederi.

Până în luna august, 1.000 de angajaţi părăsiseră meseria pentru viaţa liniştită de pensionari. În locul lor au fost încadraţi absolvenţii liceului de profil din Cluj care nu reuşiseră să promoveze în treapta a doua. Erau şi puţini, - 60 abia - , dar şi cei mai slab pregătiţi. În cei doi ani de liceu învăţaseră mai mult noţiuni teoretice, fără să-şi însuşească deprinderi în meserie. Ing. Ioan Fleşeriu, directorul Întreprinderii, era de părere că pe viitor trebuiau înfiinţate şcoli postliceale, organizate pe profile, în funcţie de secţiile de la "Clujana".

În primele şapte luni ale anului, la Întreprinderea de Încălţăminte "Clujana" se fabricaseră 3,3 milioane de perechi de pantofi, dintre care 2,2 milioane din piele şi 725.000 din înlocuitori. Din întreaga producţie, peste un milion de perechi de pantofi fuseseră destinate exportului, în conformitate cu contractele semnate cu firme din Statele Unite, Canada, Franţa, Olanda etc. Însă restul producţiei nu ajungea în magazine, ci la "bişniţă", pe pieţele din Ungaria şi Iugoslavia. Produsele "Clujana" aveau şi acolo mare trecere, iar preţurile, în inflaţia ce începuse la vecini, erau cum nu se poate mai avantajoase.